​FOTOGALERIE Cum arata cel mai nou mare muzeu al Europei – O dovada ca tehnologia poate face ca orice subiect sa fie captivant

​Multe muzee sunt plictisitoare din cauza vitrinelor prafuite, a luminii palide si angajatilor care stau cu ochii pe vizitatori ca pe butelie. Insa cand exista bani si vointa se pot face minuni. Ecrane tactile uriase, proiectii de mari dimensiuni, instalatii audio sofisticate si invitatia de a atinge exponatele. Totul e posibil intr-unul dintre cele mai noi muzee ale Europei, la Varsovia. In articol puteti vedea cum arata muzeul si puteti citi cum se poate face un muzeu de istorie cu foarte putine obiecte vechi, dar foarte multe idei proaspete.

Este greu sa faci un muzeu cu adevarat reusit. Este si mai greu sa multumesti pe toata lumea, mai ales cand in muzeu trebuie sa arati si crime facute de cetatenii tarii care gazduieste muzeul. Este dificil sa faci un muzeu in care oamenii, nu doar ca NU trebuie sa se abtina sa atinga „exponatele”, ci chiar trebuie sa le atinga, in unele cazuri sa se urce pe ele. Dar tocmai aici e partea frumoasa: cu multa tehnologie poti face un muzeu „cool” care transforma o tema relativ arida, intr-una care te poate incanta. Si zona vedeta este recrearea unei strazi de acum 100 de ani cu proiectii in marime naturala si ecrane de cativa metri inaltime ce infatiseaza scene urbane.

„O mie de ani de istorie a evreilor din Polonia” nu este o tema care sa te convinga sa vizitezi un muzeu, daca nu esti mare fan al istoriei. Insa muzeul din zona Muranow a capitalei poloneze Varsovia ii va incanta pe toti prin modul cum tehnologia face istoria interesanta, chiar daca nu esti pasionat de domeniu.

Proiectul a demarat in 2005 si o parte dintre expozitii au fost inaugurate in primavara lui 2013, marele eveniment de prezentare a expozitiei principale fiind in octombrie 2014. Costurile totale au fost foarte mari: peste 120 milioane dolari, 40% din bani venind de la guvernul polonez si restul de la diverse asociatii evreiesti, filantropi dar si din donatii venite de la cetateni polonezi. Mai exact cladirea a costat 67 milioane dolari, iar amenajarea expozitiilor, 55 milioane dolari.

Muzeul te uimeste inca din departare datorita cladirii moderniste proiectata de o echipa de finlandezi. Inauntru, dupa un control stil aeroport, nu poti decat sa admiri acoperisul cavernos ce pare ca se pravaleste spre vizitatori, intr-un contrast interesant cu ferestrele uriase de pe peretele opus.

Inauntru nu sunt sali clasice cu neoane in tavan si vitrine cu exponate simple si etichete pipernicite. Ar fi prea banal. Muzeul POLIN este narativ, nu spune povestea prin exponate vechi, ci prin ecrane tactile, proiectii, sunete si instalatii ingenioase care te poarta spre timpuri indepartate.

Prima expozitie prezinta inceputurile evreilor in Polonia, imediat dupa anul 950. Incaperlle par intunecate, insa doar pentru a scoate in evidenta exponatele si instalatiile multimedia care sunt multicolore. O serie de touch-screen-uri iti arata cum erau monezile din secol X si XI si apasand pe oricare dintre ele, o vezi marita de peste 20 de ori pe un ecran alaturat, dar si cu explicatii in engleza si poloneza.

Cativa metri mai incolo poti explora pe un ecran tactil mare un cimitir evreiesc, te poti „plimba” virtual printre pietrele funerare si poti alege pe care sa faci click pentru a vedea istoria ei. Intr-o alta incapere poti rasfoi virtual pe ecrane tactile manuscrise medievale, iar fondul sonor este si el in ton cu vremurile ce se doresc a fi evocate. Se aude tropait de cai, zumzet de voci, ulcele care se lovesc, indemnuri, strigate, usi care se inchid, carute, zgomote metalice, peisajul sonor care ar fi incantat sau ingrozit urechea intr-un targ medieval.

Pe panouri usor de parcurs cu privirea sunt citate de la diversi cronicari si negutatori din secolele Xi-XII care descriu minunatiile intalnite „In Mainz poti gasi monede batute in lumea araba, dirhami din indepartatul Samarkand”, scria negustorul Ibrahim Ibn Yakub. Tot el nota ca „Praga este cel mai bogat oras al lumii slave. Rusii si slavii veneau acolo din Karako (Cracovia). Evreii si musulmanii vin la ei cu felurite marfuri si greutati, exportand cositor, sclavi si multe feluri de blanuri”.

Un alt cronicar din secolul XII spunea ca daca un evreu trimite in locuri indepartate un emisar, trebuie sa-i ureze la plecare o revenire in siguranta, fiindca altfel evreul ar fi acuzat daca acel trimis ar pieri in misiune. Inca de atunci se infiripau radacinile antisemitismului, insa pana in secolul XVII Polonia a fost toleranta cu evreii care si-au gasit acolo adapost de prigoana din Apus.

Fiecare perioada istorica este documentata si cu harti clare, cu localitati scrise cu litere mari, in cea care arata situatia din secolul XV fiind trecut si ‘Hospodarstwo Moldawskie’ (Principatul Moldovei).

O alta expozitie interactiva arata viata unui oras evreiesc, sala fiind plina cu ecrane tactile mari pe care poti vedea „pe pielea” ta cum era viata intr-un targ din secolul XVII. De exemplu, pe un ecran de 4 metri patrati vezi zeci de personaje ce alcatuiau un oras si, daca apesi pe ele, afli ce facea fiecare. E ca intr-un joc, dar unul din care inveti din plin.

Apoi o capadopera a muzeului: tavanul restaurat al unei sinagogi din secolul XVIII dintr-un oras ucrainean: o nebunie de culori luminata mestesugit, incat sa poti vedea in toata splendoarea exact ce aveau in fata ochilor vizitatorii care treceau pragul sinagogii acum 200 de ani.

Muzeul are in total opt sectiuni cu diverse perioade istorice si critcii i-au reprosat ca doar o sectiune se ocupa de Holocaust, cea mai grea peroada din istoria evreilor. Atat de violenta, incat in Polonia au ramas in 1945 doar 300.000 de evrei din 3,3 milioane cati erau in 1939. Creatorii muzeului au spus insa sus si tare ca e vorba de un muzeu al sperantei pe locul unui genocid, el fiind amplasat in zona fostului ghetou din Varsovia, lichidat in 1943 de germani dupa lupte in care 200.000 de polonezi au murit.

Este un muzeu care a vrut sa arate ce civilizatie s-a pierdut din cauza ororilor Holocaustului si nu unul in care evreii sa-si planga de mila. Salile Holocaustului sunt intunecate, cu mici casete luminate in galben ce spun istoriile crunte de la Auschwitz, Treblinka, Sobibor sau Birkenau, istorii cu moarte, tortura, dar si cu speranta, fiindca au fost evadari si unii prizonieri au izbutit sa scape din iadul nazist. Pozele nu sunt retusate, o buna parte dintre ele sunt originale si nici nu sunt marite, astfel incat trebuie sa te apleci ca sa le observi mai bine.

Nu lipsesc elementele multimedia nici aici. Scaune austere din lemn sunt puse langa ecrane mari alb negru ce simuleaza geamul unui tramvai. Prin ele sa vad strazile Varsoviei din anii 40′ cu oameni grabiti, slabi imbracati saracacios.

Un alt capitol controversat tine de fqptul ca se vorbeste si de masacre comise dupa al Doilea Razboi Mondial de cetatenii polonezi impotriva evreilor, considerati atunci raspunzatori de toate relele ce au lovit natiunea poloneza. O expozitie in care polonezii sa recunoasca masacrele comise impotriva evreilor parea de neconceput acum zece ani si este o dovada ca polonezii si-au schimbat mult mentalitatea.

Un loc cu totul special este Strada Evreiasca care recreeaza cu proiectoare, ecrane imense, lumini, umbre si sunete atmosfera de acum un secol dintr-un cartier evreiesc al unui oras polonez. Practic fatadele magazinelor de portelanuri, cristale, optica sau postavuri sunt proiectate pe peretii ce recreeaza o strada din care poti patrunde, pe sub cateva arcade frumoase, in alte parti ale expozitiei. In plus, la capatul strazii, pe un ecran mare, se vad scene citadine alb-negru si sunetele coincid cu cele dintr-un oras de pe la 1920: trasuri, bice, oameni vorbind sau strigand, dar si cateva automobile zgomotoase.

Expozitia care acopera cea mai noua perioada, de dupa 1950, cuprinde pereti cu televizoare alb-negru, vechi aparate de radio, randuri de portavoci si mult sunet si culoare in general. Numarul evreilor a scazut de la 3 milioane la sub 300.000, dar dupa 1950 au fost in continuare prigoniti, cu un maxim in 1967si 1968, astfel ca in prezent sunt cam 25.000 in Polonia. Dar desi populatia evreiasca a scazut cu 99%, exista mai mult ca niciodata dorinta de retrezi cultura lor si de a arata ca Polonia nu ar fi putut progresa fara evrei, la fel cum nici acestia nu ar fi putut trece peste perioadele dure din Evul Mediu fara ajutorul unui stat tolerant precum cel polonez.

Muzeul POLIN este surprinzator. Povesteste 1.000 de ani de istorie cu foarte putine obiecte vechi si descrie cu calm momente violente. Este un muzeu care arata ca atunci cand exista vointa si bani chiar se poate face un lucru cu totul iesit din comun. Un muzeu in care tehnologia, istoria si cultura se impletesc dincolo de orice inchipuire.