„Franța își ascunde tot mai greu rasismul”. Cum a ajuns cântăreața Aya Nakamura ținta unui scandal legat de Jocurile Olimpice, cu Le Pen și Macron protagoniști

​​Merită vedeta pop de origine maliană Aya Nakamura să interpreteze piese ale lui Edith Piaf în deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, vara aceasta? Președintele Emmanuel Macron crede că da, potrivit presei, dar dreapta și extrema dreaptă cred că nu și că, mai mult, artista nu este cu adevărat franceză. Scandalul izbucnit în ultimele zile este o dovadă că Franța este rasistă, spune pentru HotNews.ro jurnalista culturală franceză Mekolo Biligui, care observă că nu este prima controversă de acest fel în Hexagon care vizează artiști sau sportivi de culoare.

Aya Nakamura, o artistă de origine maliană, este cea mai ascultată cântăreață franceză din lume, unul dintre hiturile ei, Djadja, se apropie de un miliard de vizualizări pe Youtube, iar anul trecut a făcut istorie când a vândut în întregime biletele pentru trei concerte la Paris în doar 15 minute.

Dar informația cum că artista ar putea cânta în deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris de vara aceasta în urma dorinței lui Emmanuel Macron, interpretând printre altele piese ale lui Edith Piaf, a stârnit o reacție violentă din partea dreptei și a extremei drepte, inclusiv a lui Marine le Pen, din partea unor jurnaliști sau a unor grupuri radicale precum Les Natifs.

„Suntem la Paris, nu în piața din Bamako”, spunea un banner desfășurat de membrii acestui grup naționalist, cu referire la orașul în care s-a născut Nakamura.

Așa de multe și de vehemente au fost reacțiile împotriva artistei, pe numele ei real Aya Danioko, încât Parchetul din Paris a deschis o anchetă pentru presupuse abuzuri rasiste. O plângere a fost depusă de Liga Internațională împotriva Rasismului și Antisemitismului.

În apărarea lui Nakamura au sărit politicieni de stânga, ministra Sporturilor Amélie Oudéa-Castéra sau cea a Culturii Rachida Dati, dar și vedete precum fostul fotbalist francez Lilian Thuram.

Macron nu a confirmat încă dacă chiar și-a dorit ca Nakamura să fie capul de afiș al ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice, așa cum a informat L’Express, iar sondajele arată că publicul își dorește de fapt alți artiști.

Dar reacțiile politicienilor de dreapta și ale moderatorilor TV, care au afirmat că Nakamura nu era cumva suficient de franțuzoaică, au expus diviziunile sociale și prejudecățile care amenință să umbrească Jocurile Olimpice, spun criticii, într-o perioadă oricum tensionată de campania pentru alegerile europarlamentare din iunie, unde extrema-dreaptă este favorită.

„În contextul actual, Franța își ascunde din ce în ce mai greu rasismul”, a observat pentru Hotnews Mekolo Biligui, jurnalistă franceză pe teme culturale, specializată în muzica rap.

Ce este eleganța franceză?

Născută în Mali, Nakamura a crescut într-o suburbie din nordul Parisului, Seine-Saint-Denis, exact una dintre comunitățile pe care organizatorii Jocurilor Olimpice de la Paris au promis să le pună în valoare cu această ocazie.

Unii criticii muzicali francezi susțin că nici o altă cântăreață din istoria Franței – nici măcar Piaf în perioada postbelică – nu a avut o asemenea anvergură globală precum Nakamura, cu fani pe toate continentele, din toate clasele sociale, medii și vârste.

Muzica ei este, spun acești experți, în mod clar franceză influențată de zouk pop-ul franco-caraibian din Guadelupa și Martinica, amestecat cu ritmuri afropop.

Însă mai mulți oficiali, persoane publice și grupuri extremiste au sugerat că artista nu întrunește standardele franceze.

Unul dintre ei a fost liderul de dreapta al Senatului, Gérard Larcher, care a susținut că Nakamura nu vorbește bine franceza. Mai vehementă a fost Marion Maréchal, nepoata lui Marine Le Pen, acum în partidul extremist al lui lui Eric Zemmour, Reconquête.

„Au ales în mod deliberat să arate o Franță multiculturală. Dar Nakamura nu reprezintă limba franceză”, a spus ea.

Jurnalista Mekolo Biligui este în dezacord.

„Pentru început, majoritatea francezilor nici măcar nu stăpânesc bine limba limba lor maternă. Franceza este o limbă complicată. Apoi, Aya folosește argoul, așa cum o fac mulți cântăreți francezi de zeci de ani”, a spus ea.

„De la Piaf la Renaud, argoul a fost folosit dintotdeauna. Fiecare regiune are propriul argou, expresiile sale, felul său de a vorbi. Este și modul în care evoluează limba. Dacă o limbă nu mai evoluează, este moartă, ca latina! Așadar, Aya se înscrie perfect în tradiția franceză și cântă în franceză!”, a explicat ea.

Cât despre nevoia unei eleganțe franceze, exprimate de mulți opinenți, Biligui este clară.

„Ce este eleganța franceză? Cred că este doar un alt mod de a o descalifica. Pentru că nu cred că totul este elegant în țara asta, mai ales această polemică, și cu atât mai puțin dreapta și extrema dreaptă”, spune ea.

„Președintele Senatului a spus chiar că Aya Nakamura este vulgară, în timp ce un cântăreț precum Serge Gainsbourg făcea apologia incestului”, a adăugat jurnalista.

O reacție previzibilă

Biligui spune că reacția virulentă din partea extremei drepte era de așteptat, din simplul fapt că aceasta nu este prima controversă de acest fel în Franța, amintind cazurile altor artiști precum Black M sau Youssoupha, care au fost ținta criticilor.

O piesă de-a lui Youssoupha ar fi trebuit să fie imnul echipei naționale de fotbal a Franței la Euro 2022. Dar acest lucru nu s-a mai întâmplat în cele din urmă, în urma reacției dure de împotrivire a extremei-drepte. Marine Le Pen și alții au denunțat versurile violente împotriva ei și a altor politicieni de dreapta folosite de Youssoupha în alte piese.

Ceea ce au în comun toate aceste controverse este faptul că ele vizează doar artiștii negri de origine africană, spune Biligui.

Când a intervenit în dezbatere, fostul fotbalist Lilian Thuram a observat același lucru. „Când oamenii spun că Aya Nakamura nu poate reprezenta Franța, pe ce criterii se bazează? Cunosc criteriile, pentru că atunci când eram fotbalist, unii spuneau că aceasta nu este echipa Franței pentru că sunt prea mulți negri”, a subliniat el, citat de The Guardian.

„Se poate spune că Franța este o țară rasistă!”, crede Biligui, care a arătat spre felul în care sunt tratate departamentele de peste mări, unde marea majoritate a populației este de culoare și descinde din sclavi.

„Franța a înrobit milioane de persoane de culoare și a colonizat țări în numele presupusei superiorități a rasei albe. Asta nu dispare pur și simplu și încă putem vedea cicatricile și astăzi. Franța a reușit întotdeauna să ascundă lumii occidentale acest aspect al istoriei sale, dar în contextul actual, Franța își ascunde din ce în ce mai greu rasismul”, a spăs ea.

Marine Le Pen o folosește pe Nakamura pentru a-l ataca pe Macron

Ce urmează este neclar. Biligui spune că Nakamura merită perfect să reprezinte Franța, deoarece este cea mai cunoscută cântăreață franceză în străinătate. În țară, subliniază ea, oamenii obișnuiți dansează pe Aya Nakamura la nunți, la petreceri aniversare și nu numai.

Sondajele sugerează că lucrurile sunt mai nuanțate. Un sondaj YouGov a arătat că cei mai mulți francezi ar prefera alți artiști în deschiderea Jocurilor Olimpice, în special David Guetta, Florent Pagny și Daft Punk, Nakamura fiind abia pe locul 11.

Dar dezbaterea, spun criticii, depășește cu mult muzica și simpla alegere a artiștilor care vor cânta la Jocurile Olimpice.

Amploarea problemei este că se află la știrile din întreaga lume. Dar mai presus de toate, este vorba despre o tânără care nu a cerut nimic nimănui și se trezește hărțuită, spune Biligui.

„Mii de tweet-uri rasiste care o insultă. Nu cred că avem idee despre impactul psihologic pe care acest lucru îl poate avea asupra lui Aya, dar și asupra milioanelor de afro-descendenți care trăiesc în Franța”, observă jurnalista.

Într-adevăr, nu Nakamura a propus să cânte în deschiderea Jocurilor Olimpice. Decizia a fost luată cel mai probabil de o comisie, iar lui Macron i-a plăcut, „deoarece îl face să pară cool și progresist, deși nu este așa”, observă Biligui.

Artista însăși a reacționat zilele trecute, sugerând că nu își dorește să fie în mijlocul scandalului. „Puteți fi rasiști, dar nu și surzi. Asta e ceea ce vă doare! Devin subiectul de stat numărul 1 în dezbateri, dar ce vă datorez cu adevărat?”, a întrebat ea.

Și totuși, dezbaterea continuă. Vorbind zilele trecute pe tema scandalului, Marine Le Pen, fosta candidată la prezidențiale, a reluat toate afirmațiile deja făcute de alți comentatori, spunând că Nakamura nu cântă în franceză și este vulgară.

În plus, ea a lansat un atac la rivalul ei politic. Macron, a spus Le Pen, „a vrut să umilească poporul francez”. „Este prolific. Vine cu câte o idee pe zi pentru a-i umili și a-i indigna pe francezi”, a adăugat lidera extremistă.