Grindeanu a cazut. Urmeaza jocul nervilor si al mizelor politice personale intre Iohannis si Dragnea

Liviu Dragnea a inregistrat o victorie politica majora azi. Sigur ca e o victorie a la Pirus – cu costuri enorme. Evident ca e chestionabil cum si-a atras parlamentarii minoritatilor, dar tot victorie e. Darimarea guvernului Grindeanu transmite un semnal clar de forta in administratie si in celelalte institutii de stat, dar il aduce in fata presedintelui Iohannis pentru numirea noului premier. Ce optiuni au cei doi principali jucatori politici si care sint mizele politice personale in functie de care vor lua deciziile?

Liviu Dragnea are citeva mize clare: sa puna premier un personaj sters si obedient, sa continue dominatia in partid prin controlul asupra banilor de la Ministerul Dezvoltarii si, mai ales, sa incerce sa isi rezolve problema din Justitie.

Dragnea are un respiro in dosarul de coruptie, urmatorul termen fiind tocmai 5 septembrie. Problema e ca Parlamentul se apropie de vacanta, si e greu de crezut ca va gasi o solutie parlamentara pentru nevoia lui urgenta: un prag ridicat la abuzul in serviciu, care sa-l exonereze de raspunderea penala. E de asteptat deci sa forteze o solutie in viitorul Guvern, printr-un premier si un ministru de Justitie obedienti. Dar si Iohannis stie care e problema lui Dragnea, si probabil ca va incerca sa impiedice numirea unui premier care ar fi dispus apriori la o ordonanta de urgenta care sa-l salveze pe Dragnea.

Revin la presedintele PSD. El a transmis, cum spuneam, un semnal de forta, si pina la confruntarea de luni cu presedintele poarta iar aura de principal operator politic. A scapat si de Victor Ponta in partid, cam singurul competitor serios la sefia partidului. Dar Dragnea are o problema mare: a pierdut citiva oameni din partid si si-a stirbit serios majoritatea parlamentara.

Ca urmare, el are nevoie sa-si reconstruiasca majoritatea si sa opreasca eventualele hemoragii din partid. Daca isi va pune premierul dorit, va avea mijloacele necesare pentru a opri hemoragiile: functii, contracte etc. Aparent paradoxal, Dragnea va incerca sa-i intoarca pe cei care au votat contra motiunii, tocmai pentru a-si intregi majoritatea. De altfel, el a refuzat insistent sa anunte sanctiuni si excluderi la conferinta de presa de azi, tocmai pentru ca are nevoie de razvratiti inapoi in partid. Sigur ca va avea de infruntat baronii locali, cei care i-au tinut spatele si azi si care vor rasplata. Dar va incerca sa-i linisteasca iar cu contracte preferentiale si cu promisiunea ca pune Justitia cu botul pe labe.

Cea mai grea misiune a lui Dragnea va fi sa gaseasca candidatul perfect pentru functia de premier. E grea pentru ca trebuie sa fie perfect de docil pentru el, dar sa aiba si un profil care sa-l faca greu de refuzat pentru Iohannis. Presedintele PSD a creionat azi dupa motiune profilul viitorului candidat la functia de premier, dar descrierea e prea vaga. E clar ca va trebui sa fie un personaj fara dosare penale, fara mari scandaluri la pasiv, dar si fara mari ambitii politice si, mai ales, perfect controlabil de catre Dragnea. La prima vedere, Carmen Dan s-ar potrivit in aceasta schita, dar stim ca pina si ea i-a refuzat lui Dragnea citeva cereri punctuale la Ministerul de Interne.

Asa ajungem la mizele lui Iohannis.

Presedintele are tot timpul in vizor al doilea mandat. Cu acest lucru in minte trebuie sa judecam actiunile lui. Dupa ezitarile din primul an de mandat, Iohannis a dat semnalul toamna trecuta ca va juca pina la alegerile din 2019 pe cartea eticii si integritatii. A anuntat ca nu vrea premier cu probleme penale, s-a dus la Guvern cand au aparut informatii despre OUG 13 si, in fine, a iesit in strada alturi de protestatari.

Dragnea stie cum s-a pozitionat Iohannis si, cel mai probabil, nu va forta numirea unui premier cu probleme penale sau deja refuzat, precum Lia Olguta Vasilescu sau Sevil Shhaideh.

Mai ales ca Iohannis e acum pe o curba ascendenta de popularitate dupa vizitele de impact in SUA si Germania si dupa prestatia neutra din scandalul intern al PSD. (Trebuie sa remarc aici ca Iohannis nu a ridicat public nici un deget pentru Grindeanu, caruia nu i-a semnat nici macar decretele pentru inlocuirea lui Carmen Dan si Sevil Shhaideh). Dragnea stie ca ar pierde net o confruntare publica in acest moment cu Iohannis.

Dar nici Iohannis nu are o marja uriasa de actiune, asa cum au tot incercat sa spuna Grindeanu si Ponta. PSD si ALDE au in continuare majoritatea in Parlament, chiar daca fragilizata de ruperea taberei fidele lui Grindeanu. Sigur ca Iohannis poate face calculele pe care le facem si noi: ca PSD si ALDE nu mai au majoritatea din iarna, ca fara voturile minoritatilor nu au majoritatea. Dar ce alternativa are?

Ar putea, de exemplu, sa puna un tehnocrat. Gen Ciolos. Dar dupa experienta Ciolos, Iohannis si partidele reformiste au iesit slabite, au pierdut catastrofal alegerile, pentru ca PSD a stiut sa joace la maxim partitura partidului aflat oficial in Opozitie, dar cu oameni plasati in puncte-cheie din sistem. Un nou „guvernul meu” ar putea fi o catastrofa economica, iar cu asta sansele lui Iohannis pentru al doilea mandat s-ar narui.

Ar mai putea Iohannis sa forteze o majoritate fara PSD. Sa croseteze o majoritate a tuturor partidelor, sa bage laolalta PNL, USR, UDMR, PMP, partiduletul lui Daniel Constantin si, eventual, sa atraga si ALDE. Ar fi o aventura politica extrem de riscanta, care ar face implozie rapid si ar scoate PSD si mai puternic in maxim un an. Ca sa nu mai vorbim de riscul de a aduce UDMR acum la guvernare, dupa scandalul declansat de trocul politic incercat de PSD cu liderii maghiari.

Sau ar putea Iohannis sa incerce fortarea anticipatelor. Are majoritatea opiniei publice de partea lui, PNL si USR vor, „partida reformista” o vrea. Asta ar insemna sa propuna doi candidati de premier pe care Parlamentul sa-i refuze la vot. Doar ca Romania nu a avut niciodata anticipate, pentru ca asta inseamna ca Parlamentul sa se dizolve si partidele sa mearga iar in campanie. Or, parlamentarii abia s-au instalat, n-au apucat sa recupereze investitiile facute in campanie, asa ca e greu de crezut ca-si vor semna singuri condamnarea la o noua campanie epuizanta si cu rezultat incert. Daca Iohannis merge pe acest drum, cel mai probabil ca Parlamentul va vota ultima lui propunere, caz in care ne intoarcem intr-unul dintre scenariile de mai sus, cu un guvern care ii va fi asimilat lui Iohannis. Cu riscurile care decurg de aici pentru al doilea sau mandat.

L-am vazut pe Iohannis extrem de calm in SUA, cind era clar ce urmeaza acasa. L-am auzit vorbind de la Berlin, cind a spus ca are agenda creionata daca motiunea trece. Nu cred ca blufeaza. Cu siguranta stie punctele tari si punctele slabe ale lui Dragnea, cu siguranta si-a evaluat optiunile. Nu cred ca va dura mult timp si vom afla pe ce cale o va lua.