Gripa nu este o simplă răceală la copii: Ce trebuie să știe părinții despre vaccinare? Prof. dr. Alexandru Rafila: „Vaccinarea nu protejează doar copilul, ci întreaga comunitate”

Vorbim despre gripă în fiecare an, dar vaccinarea rămâne, în continuare, o excepție, mai ales în rândul copiilor. În România, doar aproximativ 2,5% dintre copiii cu vârste între 2 și 19 ani sunt vaccinați antigripal. Această cifră reflectă temeri, percepții greșite și lipsa de informare atunci când vine vorba despre prevenție. Gripa nu este o simplă răceală sezonieră: pentru copii, părinți și, mai ales, pentru bunici, poate însemna complicații serioase, spitalizări și o presiune asupra întregii familii, dar și asupra sistemului medical. Despre riscurile gripei, beneficiile vaccinării și soluțiile care pot schimba această situație actuală a vorbit, într-un interviu, prof. dr. Alexandru Rafila.

De la modul în care pandemia a schimbat percepția asupra gripei și până la accesul la vaccin în România, prof. dr. Alexandru Rafila explică de ce interesul pentru vaccinarea antigripală a scăzut și ce s-a întâmplat după explozia cazurilor de gripă din ultimele sezoane. „Practic, timp de doi ani nu am mai avut îmbolnăviri de gripă sau au fost foarte puține cazuri. (…) Lumea s-a dezobișnuit să se vaccineze pentru că a observat că nu mai există gripă”, spune medicul, atrăgând atenția asupra revenirii bruște a cazurilor și asupra consecințelor pe care le vedem an de an în spitale, în special în pediatrie.

România se află printre țările cu cele mai scăzute rate de vaccinare antigripală pediatrică din Europa, mai exact în jur de 2,5% pentru copiii cu vârsta între 2-19 ani. Ce factori contribuie la această cifră și care sunt principalele 3 direcții de acțiune pe care să le avem în vedere pentru a schimba această realitate?

Prof. dr. Alexandru Rafila: Da, este un trend pe care îl cunoaștem de mulți ani, deci nu e vorba despre o situație apărută recent. Totuși, au existat câteva momente de inflexiune, dacă vreți, care au făcut ca interesul pentru vaccinarea antigripală să scadă. Iar dacă vaccinarea antigripală este redusă, în general, cu atât mai mult acest lucru se întâmplă în cazul copiilor.

În primul rând, trebuie să ne gândim că, în timpul pandemiei, prin măsurile luate pentru împiedicarea răspândirii noului coronavirus, acest lucru a fost benefic, dacă se poate spune așa, și în cazul virusului gripal. Practic, timp de doi ani nu am mai avut îmbolnăviri de gripă sau au fost foarte puține cazuri. Știți bine, s-au utilizat măști, contactele sociale au fost reduse, școlile au fost închise și așa mai departe. Lumea s-a dezobișnuit să se vaccineze pentru că a observat că nu mai există gripă. Ulterior, am avut un „rebound”, adică o creștere bruscă a numărului de cazuri de gripă. Ultimele două sezoane au fost foarte serioase, cu foarte multe infecții, cu decese și cu o mare incapacitate de muncă. În acest context, sigur că oamenii încep să reflecteze și discutăm din nou despre vaccinarea antigripală.

„Ministerul Sănătății a cumpărat permanent aproximativ aceeași cantitate de vaccin, însă, în urmă cu doi ani, am schimbat filosofia. În momentul de față, Ministerul Sănătății nu mai cumpără direct vaccinul, ci medicul de familie îl prescrie, iar vaccinul este compensat integral pentru numeroase categorii: copii până la vârsta de 18 ani, persoane cu vârsta de peste 65 de ani, persoane cu boli cronice, precum și femei gravide. Toate aceste categorii beneficiază de o compensare de 100%.”

Noi avem două tipuri de măsuri de prevenire. Avem măsuri de prevenire generală a infecțiilor respiratorii, de exemplu igiena strănutului, grija de a ne spăla pe mâini, să nu mergem în colectivitate atunci când suntem răciți. Acestea sunt măsuri nespecifice. Totuși, gripa are o modalitate de prevenire specifică, adică avem o metodă care previne exact gripa. Această metodă este vaccinul. Iar pentru copii există chiar două tipuri de vaccinuri. Avem vaccinul care se administrează și la adulți. Acest vaccin poate fi administrat începând cu vârsta de 6 luni. Prima administrare se face în două doze, dacă copilul se vaccinează pentru prima dată până la vârsta de 8 ani inclusiv. Mai avem și un vaccin care nici măcar nu necesită înțepătură și reprezintă un mare confort pentru copil. Acesta se administrează intranazal, cu un dispozitiv de tip pompiță, și este foarte ușor de suportat de către copil.

Cu toate acestea, vaccinarea la copii rămâne scăzută. Doar 2% dintre copii sunt vaccinați, un procent mic, care nu schimbă datele problemei. În ce sens? Noi nu facem vaccinare doar pentru a proteja individul, ci și pentru a proteja o comunitate – de exemplu, o clasă de copii de la școală sau de la grădiniță. Ori, dacă doar 2 sau 3 copii din 100 sunt vaccinați, înseamnă că infecția se poate răspândi în acea comunitate și apare un număr mare de îmbolnăviri de gripă în timpul sezonului.

Probabil că aici lipsesc câteva elemente pe care le-am neglijat de-a lungul timpului, deși Ministerul Sănătății a insistat asupra reglementării lor. Mă refer, în primul rând, la educația pentru sănătate, care trebuie făcută copiilor de mici, astfel încât să învețe că vaccinarea este o acțiune preventivă, este sigură și nu este obligatorie. Vreau să menționez acest lucru, pentru că există tot felul de speculații în spațiul public: vaccinarea nu este obligatorie, dar este foarte recomandată.

Sunt două lucruri pe care trebuie să le înțeleagă lumea. Noi ne vaccinăm, eu îmi vaccinez copilul, colegii mei își vaccinează familia și copiii, deci este clar că avem convingerea că facem acest lucru pentru a ne proteja persoanele apropiate. Gripa este o infecție care evoluează uneori imprevizibil; este o boală neplăcută, cu febră mare, dureri musculare, dureri de gât foarte puternice și care, uneori, se suprainfectează bacterian și duce la o suferință prelungită.

Ce impact are gripa asupra sănătății copiilor și a familiei, cum ar fi bunicii, care deseori sunt si pacienți cronici, și cum afectează sistemul de sănătate?

Prof. dr. Alexandru Rafila: Atunci când un copil este vaccinat, riscul de a-i îmbolnăvi pe membrii familiei, în special pe cei vârstnici, care au de obicei și alte boli cronice, este mai scăzut. În plus, persoanele vârstnice, știți bine, au afecțiuni care necesită medicație permanentă: boli cardiovasculare, boli pulmonare, diabet. Situația acestor boli se agravează atunci când, peste ele, survine o infecție gripală.

Această prevenție este fie directă – persoana vârstnică se poate vaccina gratuit, așa cum spuneam, la medicul de familie – fie indirectă, prin protejarea copiilor sau a celorlalți membri ai familiei, lucru care este foarte important. Impactul asupra sistemului de sănătate îl vedem an de an: apar aglomerații la camerele de gardă, iar numeroase persoane se prezintă, mai ales la spitalele de boli infecțioase sau la spitalele de urgență. Vedem acest fenomen, de exemplu, și la spitalele de urgență de pediatrie. În București sunt două, știți bine: Grigore Alexandrescu și Marie Curie.

Veți observa o aglomerație foarte mare în timpul sezonului virozelor respiratorii, inclusiv al sezonului gripal, pentru că acestea se suprapun, infecția gripală fiind o viroză respiratorie. Vedem acolo că așteaptă foarte mulți oameni. Ce se poate întâmpla dacă, să spunem, într-un astfel de loc se află copii cu o viroză banală, iar în același timp așteaptă unul, doi sau trei copii care au gripă? Aceștia se pot îmbolnăvi chiar în acel areal, în timp ce așteaptă la unitatea de primiri urgențe, la camera de gardă.

De aceea, este bine să evităm astfel de situații. Chiar dacă apare o viroză respiratorie, este de preferat consultul la medicul de familie sau într-un ambulatoriu de specialitate, iar prezentarea la camera de gardă sau la unitatea de primiri urgențe să se facă doar dacă starea copilului este într-adevăr gravă și necesită o eventuală internare.

„Nu există rezistență naturală față de gripă”

Ce riscuri implică această răspândire a gripei și ce măsuri pot fi luate pentru a o preveni?

Prof. dr. Alexandru Rafila: Riscurile sunt, în mod evident, legate de îmbolnăvirea unor persoane care sunt susceptibile să facă nu doar forme mai grave de gripă, ci și să li se agraveze bolile cronice. Acesta este principalul risc, cu o consecință pe care am menționat-o deja: o adresabilitate crescută în sistemul de sănătate, atât în zona patologiei infecțioase, cât și a celei non-infecțioase, adică vorbim despre boli netransmisibile, cum ar fi afecțiuni cardiovasculare sau pulmonare. Este clar că acest lucru se întâmplă și, în acest context, vaccinarea este singura metodă prin care putem preveni aceste situații, alături de alte măsuri de prevenție nespecifice.

De exemplu, la apariția unei viroze respiratorii, copilul trebuie izolat și nu mai este trimis în colectivitate. Aceasta este prima măsură. Dacă este posibil și dacă domiciliul permite, se recomandă reducerea interacțiunilor cu persoanele adulte sau limitarea interacțiunii la o singură persoană, de preferat mama. Nu cu bunicii, care nu ar trebui să vină să îl îmbrățișeze. Îl pot vedea de la distanță, îl pot saluta, copilul știe că este iubit de bunici, dar este bine să nu fie foarte aproape.

Spălatul pe mâini, utilizarea unei măști atunci când ne apropiem de un copil care este bolnav, cu o viroză respiratorie, alături de medicația nespecifică administrată de obicei – medicație simptomatică, precum ibuprofenul, adică antiinflamatoare sau antipiretice care scad temperatura – sunt măsuri generale care pot fi înlocuite cu mare ușurință printr-o simplă vaccinare. Cred că acesta este, de fapt, răspunsul corect.

„Nu există rezistență naturală față de gripă, în sensul că cineva nu se îmbolnăvește pentru că ar fi mai rezistent decât dacă s-ar fi vaccinat sau dacă ar fi trecut prin boală. Sigur, dacă ai făcut gripă o dată, este puțin probabil să mai faci încă o dată, dar nu este imposibil, pentru că nu există un singur virus gripal circulant. De obicei, circulă concomitent trei virusuri gripale, iar sunt persoane care se îmbolnăvesc o dată sau chiar de două ori într-un sezon.”

De regulă, la sfârșitul sezonului se schimbă tulpinile circulante, iar vaccinul disponibil protejează împotriva tuturor acestora. Nu este un vaccin monovalent, ci conține, în funcție de sezon, trei sau patru tulpini. Astfel, vaccinarea previne toate variantele de infecție cu virusurile gripale.

Vaccinarea antigripală este considerată cea mai eficientă măsură de prevenție, cu precădere cea la copiii. Ce beneficii aduce vaccinarea copiilor pentru familii și pentru sistemul de sănătate?

Prof. dr. Alexandru Rafila: Beneficiile sunt, în primul rând, în zona prevenirii unei boli care nu mai este transmisă altora. Practic, dacă vaccinezi copilul, boala nu se mai transmite de la copilul care vine din comunitatea școlară către ceilalți membri ai familiei. Este vorba despre suferința atât a copilului, cât și a celorlalți membri ai familiei, uneori despre complicații care sunt fie legate direct de gripă – de exemplu, suprainfecții bacteriene – fie de boala de fond a persoanei vârstnice sau adulte care se îmbolnăvește. Există și beneficii de natură economică, pentru că, de foarte multe ori, medicația simptomatică este cumpărată direct și nu mai este compensată.

Da, suferința este greu de cuantificat, pentru că un copil pe care îl vezi, mai ales dacă este mic, tușește, se chinuie, nu doarme noaptea, transpiră și nu se poate alimenta, iar acest lucru reprezintă, cred, o traumă foarte serioasă pentru părinți. Bineînțeles, în acest calcul, care are și o componentă economică – vrem, nu vrem, trebuie menționată – lipsa copilului de la școală sau lipsa părinților de la locul de muncă afectează serios viața familiei. De exemplu, un membru al familiei nu poate merge la serviciu pentru că trebuie să îngrijească copilul bolnav la domiciliu. Nu mai discutăm despre situațiile în care copilul ajunge să fie internat în spital.

Teste privind eficacitatea și siguranța vaccinului

Experiența internațională, de exemplu în Marea Britanie, arată că vaccinarea în școli poate crește acoperirea vaccinală și proteja adulții. Credeți că un astfel de model poate funcționa și în România? Ce avem nevoie concret pentru ca un astfel de model să devină o realitate în România?

Prof. dr. Alexandru Rafila: Să știți că este un lucru pe care noi, de exemplu, când eram copii, îl făceam: eram vaccinați în școală. Sigur că, atunci, acordul părinților era prezumat. Acum este nevoie de un acord explicit al părinților în momentul în care copiii sunt vaccinați în școală.

În primul rând, avem nevoie de un proiect-pilot și lucrăm împreună cu alți profesioniști din domeniul sănătății pentru a realiza un astfel de demers într-un număr redus de școli. Acestea pot fi școli private sau școli publice – mă refer la forma de proprietate, în sensul acesta. Cred însă că trebuie să dezvoltăm acest model, pentru că are beneficii nu doar pentru vaccinarea împotriva gripei, ci și pentru vaccinarea împotriva infecției cu HPV, de exemplu, sau pentru vaccinarea periodică cu vaccinul diftero-tetano-pertussis, de care beneficiază și copiii de vârstă școlară.

Este nevoie de consimțământ în rândul părinților, așa cum spuneam puțin mai devreme, și de o percepție favorabilă, atât în rândul părinților, cât și al cadrelor didactice.

„Este necesară educarea elevilor într-un sens preventiv, astfel încât ei să își dorească, până la urmă, să se protejeze împotriva unor boli care pot fi prevenite în acest mod.”

Condițiile legate de administrarea vaccinului sunt, desigur, foarte clare. Trebuie să existe personal medical instruit în ceea ce privește modul de administrare a vaccinului. Noi am început deja, în urmă cu câțiva ani, un proiect de vaccinare în farmacii împotriva gripei, iar o extindere a acestui proiect în școli, prin medici școlari sau medici de familie care să vină și să presteze această activitate la nivelul unei școli, este posibilă cu respectarea a două condiții: o informare prealabilă, corectă, atât a părinților, cât și a elevilor, și acceptul explicit al părintelui, care trebuie să fie de acord cu vaccinarea copilului, indiferent de locul în care are loc această manoperă.

Pentru părinții care încă ezită, care ar fi mesajul dumneavoastră despre vaccinarea antigripală a copiilor și despre accesul la vaccin în România?

Prof. dr. Alexandru Rafila: Să aibă încredere că, în România, vaccinurile care sunt înregistrate și utilizate, în primul rând toate vaccinurile, au trecut prin teste privind eficacitatea și prin teste de siguranță, astfel încât să existe certitudinea că, atunci când se administrează un vaccin, nu apar reacții adverse importante. O jenă ușoară la locul administrării sau o inflamație ușoară nu reprezintă nimic grav. Este un lucru prin care trecem cu toții atunci când administrăm un vaccin sau ni se administrează un vaccin.

Acesta este primul lucru: încrederea în calitatea produsului și încrederea în personalul medical care face vaccinarea, în general medicul de familie, în momentul de față. Am început timid și cu farmaciile, pentru a vedea dacă putem extinde vaccinarea și în școli sau pentru unele dintre vaccinuri, respectiv pentru toate vaccinurile, și este important să ne gândim întotdeauna la suferințele prin care trec copiii care se îmbolnăvesc, inclusiv la alți membri ai familiei care, la rândul lor, se infectează de la copilul deja bolnav.

Acestea sunt argumente foarte serioase și aș face un apel, dacă se poate spune așa, către personalul medical să se vaccineze și să își vaccineze membrii familiei și, dacă este posibil, chiar să facă public acest lucru. Cel mai important element în construirea încrederii este exemplul oferit de persoane în care pacientul are încredere, respectiv medicul de familie sau alte categorii de personal medical. Cred că acesta este un lucru care poate schimba, încet-încet, percepția.

Articol susținut de Societatea Română pentru Strategii de Vaccinare și Promovarea a Sănătății