Guvernul israelian, divizat între premierul Netanyahu și ministrul Apărării. Yoav Gallant este un rebel mai vechi în Likud
Disputa dintre primul-ministru israelian Benjamin Netanyahu și ministrul Apărării Yoav Gallant, legată de războiul din Gaza, este ultima dintr-o serie de înfruntări care au testat unitatea cabinetului până aproape de ruptură în ultimele 18 luni, scrie Reuters.
Netanyahu a declarat, luni, că el și Gallant pot colabora „câtă vreme există încredere”, însă toți miniștrii trebuie să se supună deciziilor cabinetului. „Iar acesta este principalul lucru pus acum la încercare”, a comentat premierul într-o conferință de presă.
El a respins apelurile lui Gallant și al altor demnitari din domeniul securității de a accepta o retragere a trupelor israeliene de la granița sudică a Fâșiei Gaza ca preț al unui acord de armistițiu cu grupul islamist Hamas.
Ministrul pe care Netanyahu nu l-a putut demite
Certuri au apărut frecvent între Netanyahu și Gallant, care a ajuns la gradul de general după o carieră militară de 35 de ani care a început într-o unitate navală de comando. Deși un adept al liniei dure în ce privește chestiunile de securitate, inclusiv față de Hamas, a arătat în mod deschis dispreț față de scopul repetat frecvent de Netanyahu al „victoriei totale” în Gaza, pe care a etichetat-o drept „un nonsens”.
Dar geometria complicată a politicii israeliene de la începutul războiului i-a forțat pe cei doi să rămână alături, cu Netanyahu în incapacitate de a-l demite pe Gallant și cu Gallant în imposibilitate de a pleca.
Anul trecut, în timpul încercării lui Netanyahu de a limita puterile Curții Supreme, Gallant a încălcat disciplina de partid din Likud și a vorbit deschis împotriva planului despre care a spus că provoacă tensiuni sociale atât de mari încât pun în pericol securitatea națională. Netanyahu l-a demis, dar a revenit asupra deciziei când israelienii au ieșit pe străzi într-una dintre cele mai mari demonstrații din istoria țării. Gallant, care intrase în politică în urmă cu un deceniu, a refuzat să plece.
„El crede că rolul vieții sale este ceea ce face acum, ca ministru al Apărării în timpul a ceea ce consideră cel mai important război de la cel de independență”, a spus Gayil Talshir, un specialist în politica Israelului de Universitatea Ebaică din Ierusalim. „Este exclus să plece”, a adăugat Talshir.
Înfruntarea se datorează în parte structurii coaliției de dreapta care a fost formată de Netanyahu după alegerile din 2022 și care depinde de două partide naționalist-religioase conduse de miniștrii Bezalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir. Fără sprijinul lor, guvernul ar cădea, lăsându-le libere să-și exprime ostilitatea față de Gallant și alți lideri din domeniul apărării pe care-i consideră prea blânzi cu palestinienii, îndeosebi față de Hamas.
Ca o măsură a resentimentelor din interiorul cabinetului, la conferința de presă de luni Netanyahu a arătat un bilet care ar fi o notă de la un comandant Hamas, găsită de soldați israelieni în Gaza. „Aplicați presiune psihologică pe Gallant”, se spune în nota respectivă.
Ultimul conflict a apărut după recuperarea trupurilor a șase ostatici israelieni împușcați într-un tunel din sudul Gazei cu câteva ore înainte de a fi găsiți de trupele israeliene. Descoperirea a provocat demonstrații ample în care se cere un acord pentru eliberarea ostaticilor, ceea ce și Gallant ceruse. El a spus că, deși este prea târziu pentru ostaticii găsiți în tunel, alții aflați în captivitate trebuie aduși acasă.
Gallant nu vrea o ocupație permanentă
Ca și în cazul lui Netanyahu, reputația lui Gallant a fost afectată de evenimentele din 7 octombrie, când militanți Hamas au ucis 1.200 de israelieni și străini și au luat 253 de ostatici într-un atac asupra comunităților din apropierea Fâșiei Gaza.
Două zile mai târziu, Gallant a spus că prețul pe care Gaza îl va plăti „va schimba realitatea pentru generații” și că Israelul impune o blocadă totală, inclusiv asupra importurilor de alimente și combustibil. El a descris inamicii Israelului drept „animale umane”. De atunci, el a părut mai prudent decât Netanyahu, cerându-i acestuia să vină cu un plan pentru Gaza după război și respingând orice sugestie ca armata israeliană să rămână ca putere ocupantă.
Cu forțele israeliene încă luptând în Gaza, în alertă de război la granița cu Liban unde activează miliția pro-iraniană Hezbollah și angajată împotriva facțiunilor palestiniene înarmate din Cisiordania, comandanții armatei sunt pe deplin conștienți de eforturile cu care se confruntă soldații lor.
Ambii lideri se confruntă cu amenințarea unor mandate internaționate de arestare legate de campania din Gaza – despre care Ministerul Sănătății din Gaza spune că s-a soldat cu moartea a peste 40.000 de palestinieni – ca urmare a cererii depunse de un procuror de la Curtea Penală Internațională în luna mai.
Posibilitatea aceasta a provocat furie în Israel, dar problema responsabilității pentru deficiențele militare și de securitate care au permis ca atacul din 7 octombrie să aibă loc a contat la fel de mult în tensiunile politice din Israel.
Luna trecută, Gallant a spus că atât el cât și Netanyahu ar trebui investigați, ca răspuns la criticile amplu răspândite legate de faptul că premierul nu ar accepta responsabilitatea pentru unul dintre cele mai mari dezastre din istoria țării. O astfel de investigație ar putea să dea vina inclusiv pe ministrul Apărării. „Știe că va trebui să plece, dar vrea să plece ca ministrul Apărării care a adus Israelului granițe mai sigure”, a spus Talshir.
INTERVIURILE HotNews.ro