Sari direct la conținut

„Iadul pe pământ”. Jurnalista ucraineană Viktoria Roșcina, care a murit înainte de a fi eliberată de Rusia, a fost închisă în centre de detenție cunoscute pentru brutalitatea modalităților de tortură

HotNews.ro
Viktoria Roșcina, care a murit în detenția rus, urma să fie eliberată în timpul unui schimb de prizonieri / FOTO: social media / WillWest News / Profimedia
Viktoria Roșcina, care a murit în detenția rus, urma să fie eliberată în timpul unui schimb de prizonieri / FOTO: social media / WillWest News / Profimedia

Ucraina a anunțat vineri că investighează moartea în captivitatea rusă a jurnalistei ucrainenene Viktoria Roșcina, care a fost dată dispărută în 2023, scris Reuters. Jurnalista independentă, care a lucrat și pentru RFE/RL și alte instituții de presă ucrainene, a fost ținută captivă în două centre de detenție descrise ca fiind unele dintre cele mai brutale, fiind cunoscute pentru metodele sale extreme de tortură, scrie Ukrainska Pravda.

Viktoria Roșcina, în vârstă de 27 de ani, a dispărut în august 2023, în teritoriile ocupate de ruși în timp ce acoperea războiul, fiind corespondentă pentru mai multe instituții de presă. 

Rusia a recunoscut în aprilie anul trecut că ea este reținută.

Viktoria Roșcina urma să facă parte dintr-un schimb de prizonieri

Comisarul ucrainean pentru drepturile omului, Dmitro Lubineț, a confirmat joi seară pe rețelele de socializare moartea acesteia, în ceea ce e a spus că era detenția ilegală. 

Nu a precizat circumstanțele.

Andrii Iusov, un purtător de cuvânt al serviciilor de informații militare din Ucraina, a declarat pentru postul public Suspilne că Roșcina a fost pe o listă de prizonieri care urmau să fie eliberați în timpul unui schimb de prizonieri și că „s-a făcut tot ce era necesar” pentru schimb.

Ea urma să fie transferată la Moscova din orașul Taganrog, sud, a spus el.

Grupul Reporters Without Borders a declarat că Roșcina a murit pe 19 septembrie, citând o scrisoare pe care familia ei a primit-o joi de la Ministerul rus al Apărării.

Procuratura Generală ucraineană a declarat că anchetează moartea acesteia ca pe o crimă, în timp ce deja exista deschis un dosar cu privire la crime de război. 

Până vineri dimineață, Rusia nu a comentat public moartea ei.

„Ce au făcut cu ea? Ce i s-ar fi putut face unei fete tinere ca să o facă să moară?” a scris activista și colega ei Oleksandra Matviiciuk, laureată a Premiului Nobel pentru Pace în 2022, a pe X.

Într-o declarație de vineri, Uniunea Europeană a cerut „o anchetă amănunțită și independentă care să clarifice toate circumstanțele” morții jurnalistei.

„Soarta ei este o reamintire tragică a miilor de persoane reținute în teritoriile ucrainene ocupate și în Rusia, precum și a represiunii impuse de autoritățile ruse”, se arată în comunicat.

Jurnalista Viktoria Roșcina a documentat ocupația rusă încă de la începutul invaziei

Roșcina a documentat eforturile Moscovei de a consolida puterea rusă în părțile din estul și sudul Ucrainei ocupate după invazia Kremlinului din februarie 2022.

Ea a surprins, de asemenea, dificultatea vieții de zi cu zi din peninsula Crimeea la Marea Neagră, pe care Rusia a confiscat-o și a anexat-o în 2014.

Articolele Viktoriei Roșcina au inclus fotografii ale echipamentelor militare rusești și au dezvăluit amploarea ruinelor din Mariupol, devastat de un asalt și asediu rusesc de luni de zile.

Reținută de două ori în doi ani

Ea a mai fost reținută o dată înainte de forțele ruse, timp de 10 zile, în sud-estul Ucrainei, în primele săptămâni ale invaziei Kremlinului.

Redactorul-șef al Ukrainska Pravda, Sevgil Musaieva, a descris-o pe Roșcina drept „incredibil de curajoasă” și s-a angajat să dezvăluie situația locuitorilor sub ocupația rusă.

„Era imposibil să o opresc, să o reţin. Era complet dedicată jurnalismului”, a scris Musaieva pe Facebook.

Viktoria Roșcina a stat în două dintre cele mai brutale închisori rusești, cunoscute pentru metodele de tortură

Tetiana Katricenko, director executiv al organizației pentru drepturile omului Media Initiative for Human Rights (MIPL), a spus că Roșcina a fost ținută în captivitate în cel puțin două închisori: Colonia Penală nr. 77 din Berdeansk, oraș ocupat temporar, și Centrul de detenție nr. 2 din Taganrog, Rusia.

„Ambele unități au fost folosite de ruși încă din primele luni ale invaziei pe scară largă pentru a-i țineatât soldați ucraineni, cât și pe civili, inclusiv femei”, a menționat Katricenko.

„Taganrog (dar și Berdiansk, unde torturau prizonierii cu șocuri electrice) este cunoscut drept unul dintre cele mai brutale locuri pentru ucraineni din Rusia. Este numit iadul pe pământ. Acolo sunt ținuți în mod special luptătorii Azov de la Azovstal. Prizonieri eliberați povestesc torturi îngrozitoare. Acolo, toți cei pe care rușii vor să-i eticheteze drept criminali sunt forțați să mărturisească crimele pe care nu le-au comis. Ulterior, sunt transferați la Rostov pentru a fi judecați”, a spus Katricenko.

Potrivit acesteia „Viktoria a fost ținută în Taganrog cel puțin din mai până în septembrie 2024, la izolare. Chiar înainte de un schimb planificat pe 13 septembrie 2024, ea și cel puțin o altă femeie din Melitopolul ocupat au fost scoase din Taganrog. Nu se știe unde au fost duse”.

Centrul de detenție nr. 2 din Taganrog este considerat unul dintre cele mai brutale din Rusia. Din aprilie 2022, apărătorii Mariupolului au fost trimiși acolo.

Prizonierii de război eliberați au povestit că gardienii de la Taganrog folosesc pentru tortură bastoane de cauciuc, ciocane de lemn și șocul electric. Prizonierii sunt bătuți când vin, apoi în timpul perchezițiilor zilnice și a interogatoriilor. În timpul interogatoriilor, deținuții sunt forțați să mărturisească crime pe care nu le-au comis.

„Un bărbat era în aceeași celulă cu mine. Îl duceau la interogatoriu în fiecare zi. Gardienii abhazi i-au spus că îl vor bate până când va mărturi și o va semna. L-au înecat cu apă, i-au aruncat o cârpă pe față și i-au turnat apă. Dreptu urmare, a semnat totul”, a spus unul dintre militarii eliberați, al cărui nume nu a fost făcut public de MIPL din motive de securitate.

„Am auzit în mod constant țipete – cineva era mereu bătut. Uneori, țipetele continuau 15-20 de minute, iar după aceea, persoana nu putea să stea în picioare. Au fost aruncați înapoi în celulă, aproape inconștienți”, a spus un al prizonier.

INTERVIURILE HotNews.ro