Îi rogi frecvent pe cei din jur să repete ce au spus sau simti nevoia să dai radioul mai tare? Care sunt semnele că nu stai bine cu auzul și ce este de făcut

Nu mai reușești să auzi bine soneria de la ușă, conversațiile din locuri aglomerate devin tot mai greu de urmărit, iar volumul televizorului pare că nu e niciodată suficient de tare? Toate acestea sunt semne subtile ale unei transformări firești. Odată cu trecerea anilor, auzul începe să se deterioreze treptat, adesea fără să-ți dai seama, până când schimbarea devine imposibil de ignorat.

Aproximativ o treime dintre persoanele cu vârste între 65 și 74 de ani se confruntă cu probleme de auz, iar dintre cei peste 75 de ani, aproape jumătate întâmpină dificultăți în a auzi normal, conform statisticilor. 

Pe măsură ce îmbătrânești, toate simțurile – auzul, văzul, gustul, mirosul și pipăitul – își pierd treptat din acuitate. Aceste schimbări senzoriale pot influența stilul de viață, îngreunând comunicarea, reducând plăcerea activităților zilnice și distanțându-te, fără să vrei, de cei din jur. În timp, astfel de transformări pot contribui la izolarea socială. Deși toate simțurile sunt afectate într-o anumită măsură, vederea și auzul sunt, de obicei, cele mai vulnerabile, potrivit Institutului Național pentru Surditate și Alte Tulburări de Comunicare din SUA (NIDCD).

Cum funcționează auzul și de ce se deteriorează când îmbătrânești

Urechile au două funcții principale: auzul și menținerea echilibrului. Procesul auzului începe atunci când vibrațiile sonore traversează timpanul spre urechea internă. Acolo, vibrațiile sunt transformate în semnale nervoase și transmise către creier prin nervul auditiv. Cu trecerea anilor, structurile din interiorul urechii încep să se modifice, iar funcțiile lor se deteriorează.

Pierderea auzului cauzată de vârstă, cunoscută medical drept prezbiacuzie, afectează de obicei ambele urechi în mod egal și progresiv. Majoritatea persoanelor afectate observă mai întâi dificultăți în a auzi sunete cu frecvență înaltă, cum ar fi soneria telefonului sau semnalul sonor al cuptorului cu microunde.

Capacitatea de a auzi sunetele cu frecvență joasă nu este, în mod normal, afectată în stadiile inițiale. De aceea, mulți pacienți pot auzi vocea unei persoane care vorbește, dar au dificultăți în a înțelege ce se spune, deoarece consoanele precum s, t, p și f sunt mai greu de distins.

Factori care accelerează pierderea auzului

Deși îmbătrânirea reprezintă principala cauză a prezbiacuziei, există mai mulți factori care influențează ritmul în care o persoană își pierde auzul pe măsură ce înaintează în vârstă.

Starea generală de sănătate joacă un rol important. Afecțiuni precum diabetul, infecțiile recurente ale urechii și hipertensiunea arterială pot accelera procesul de deteriorare a auzului.

Alte cauze importante include, potrivit Johns Hopkins Medicine:

• Expunerea îndelungată la zgomote puternice (cum ar fi muzica la volum ridicat, motoarele zgomotoase, utilaje, focuri de armă);
• Factori ereditari;
• Efectele secundare ale unor medicamente, precum aspirina, medicamentele chimioterapice și anumite antibiotice;
• Infecții;
• Fumatul;
• Nivelul socio-economic (persoanele cu venituri mai mici au un risc mai mare).

Semnele deteriorării auzului

Cum prezbiacuzia apare gradual, mulți oameni nu sunt conștienți de schimbare la început. Familia și prietenii sunt adesea primii care observă problema.

Iată câteva semne care ar trebui să te trimită la medic:

• Dificultăți în a înțelege cuvintele sau în a urmări o conversație, mai ales în locuri zgomotoase;
• Probleme în a distinge consoanele;
• Dificultăți în a auzi sunete cu frecvență înaltă;
• Țiuit în urechi (tinitus);
• Nevoia de a ruga frecvent oamenii să repete ce au spus;
• Necesitatea de a crește volumul televizorului sau radioului peste nivelul confortabil pentru alții.

Specialiștii recomandă o serie de întrebări pentru auto-evaluare: „Te simți jenat uneori pentru că nu poți auzi? Conversațiile cu familia sau prietenii te frustrează din cauza dificultăților de auz? E nevoie să setezi televizorul sau radioul la un volum mai mare decât o fac alte persoane? Simți că auzul te limitează în vreun fel?”

Dacă răspunsul la unele dintre aceste întrebări este afirmativ, ar fi indicat să mergi la un cosult la medicul ORL. 

Pași pentru diagnosticarea presbiacuziei

Atunci când o persoană se prezintă la medic cu suspiciuni legate de pierderea auzului, procesul de diagnostic urmează mai mulți pași.

Medicul va folosi un otoscop (un instrument cu lumină) pentru a examina canalul auditiv extern și timpanul, cu scopul de a identifica semne de deteriorare a timpanului, blocaje ale canalului auditiv din cauza obiectelor străine sau a cerumenului, precum și inflamații sau infecții.

După examinarea inițială, pacienții sunt adesea îndrumați către un specialist în otorinolaringologie (ORL) pentru realizarea unei audiograme. Pentru acest test, sunetele sunt redate prin căști, pentru fiecare ureche pe rând. Persoana testată este întrebată dacă poate auzi fiecare sunet. Dacă nu poate auzi anumite tonuri, acest lucru poate indica o pierdere a auzului.

Metode de tratament

Tratamentul va depinde de simptome, vârstă, starea generală de sănătate a persoanei și de severitatea afecțiunii.

Poate fi nevoie de:

• Aparat auditiv,
• Dispozitive asistive, cum ar fi amplificatoare de telefon sau tehnologie care transformă cuvintele rostite în text;
• Instructaj pentru utilizarea indiciilor vizuale pentru a înțelege ce se spune (cititul pe buze);
• Metode pentru a preveni acumularea excesivă de cerumen în urechea externă.

Aparatele auditive moderne sunt mai discrete și mai performante decât modelele anterioare. Acestea pot fi reglate pentru a amplifica exact frecvențele la care auzul este slăbit, oferind astfel o experiență auditivă mai clară și naturală. 

Pentru persoanele cu pierdere severă a auzului, implanturile cohleare pot fi o opțiune. Aceste dispozitive sunt diferite de aparatele auditive tradiționale și necesită o intervenție chirurgicală pentru implantare.

De ce trebuie neapărat corectat auzul

Dacă pierderea auzului este suficient de semnificativă, poate fi necesar un aparat auditiv sau alte mijloace pentru a comunica cu ceilalți.

Pierderea auzului la adulții în vârstă poate:

• Cauza probleme în primirea și înțelegerea informațiilor importante, cum ar fi informații financiare, de sănătate și juridice;
• Limita interacțiunea persoanei cu familia, prietenii și diverse instituții. Acest lucru poate duce la singurătate, izolare și depresie;
• Determina persoana să evite întâlniri importante, cum ar fi consultațiile medicale de urmărire, din cauza jenei provocate de problema de auz;
• Reprezenta un risc pentru siguranță dacă pierderea auzului este suficient de severă. De exemplu, dacă nu pot fi auzite sunete precum claxoanele mașinilor sau alarmele de incendiu.

Studiile au arătat că pierderea auzului poate accelera declinul cognitiv și poate crește riscul de demență, dacă nu e tratată. 

Cum te adaptezi dacă ai prezbiacuzie

Deși pierderea auzului poate îngreuna comunicarea și poate face interacțiunile sociale mai obositoare, există câteva ajustări simple care te pot ajuta să ai  o viață socială activă.

Începe prin a le spune familiei și prietenilor despre dificultățile tale. Cei din jur îți pot oferi sprijin atunci când înțeleg prin ce treci. Când porți o conversație, roagă interlocutorul să te privească direct. Expresiile și mișcările faciale pot oferi indicii suplimentare care te ajută să înțelegi mai bine ceea ce se spune. Explică-le celor din jur că nu este nevoie să vorbească rar sau să strige, ci doar să ridice puțin vocea pentru o mai bună claritate.

Zgomotul de fundal poate fi o provocare, așa că încearcă să îl reduci pe cât posibil. Oprește televizorul când nu îl urmărești și, în spațiile publice, alege locuri mai liniștite. La restaurant, evită să stai aproape de bucătărie sau de surse puternice de sunet, deoarece acestea pot face conversațiile mai dificile.

Ce poți face ca să-ți menții acuitatea auzului cât mai mult timp

Cea mai importantă modalitate de a preveni prezbiacuzia este protejarea auzului încă din tinerețe. Iată câteva recomandări:

• Menține volumul căștilor și al sistemelor audio la un nivel sigur;
• Evită zgomotele puternice și redu expunerea la zgomot;
• Nu fuma;
• Tratează corect infecțiile urechii;
• Poartă dopuri de urechi sau căști de protecție atunci când ești expus mediilor zgomotoase.

Conform studiilor, expunerea la sunete mai puternice de 85 de decibeli (aproximativ volumul unui blender) pentru perioade mari de timp poate deteriora auzul. Concertele, cluburile de noapte și evenimentele sportive pot depăși adesea 100 de decibeli.