Improvizatie sau educatie? (de Cristian Pirvulescu)

La fiecare inceput de scoala acelasi ritual: politicieni, discursuri, promisiuni. Mai „inspirate“ ca oricand, volutele retorice ale politicienilor despre locul si rolul scolii in societatea romaneasca au atins anul acesta – contextul preelectoral si-a spus cuvantul – ridicolul.

Fara nici o moderatie, politicienii au tratat deschiderea anului scolar doar ca pe o tribuna politica in plus. Putin conta ca auditoriul nu prea mai intelege despre ce se vorbeste. Caci dupa „succesul“ atator „reforme“ elevii au ajuns sa nu mai poata deslusi sensul unui text. Deloc intamplator, tocmai in aceasta perioada au fost aduse la cunostinta publicului cateva studii, precum „Progress in International Reading Literacy Study pe 2007“ sau „Portretul elevului – schita neterminata“, parte a proiectului mai mare Scoala asa cum este realizat de Centrul Educatia 2000+. Primul, o cercetare comparativa internationala, masoara capacitate elevilor de a intelege si interpreta un text scris. Iar rezultatele sunt edificatoare: elevii romani stau prost cu intelegerea.

Scorul mediu national obtinut de Romania este sub 500 de puncte din 1.000 posibile (mai precis 489). Veti crede poate ca locul 36 din 45 pe care se situeaza tara noastra e inca unul onorabil. Si totusi, desi contextul economic si social ar fi indreptatit o evolutie pozitiva, situatia pare sa se fi deteriorat in raport cu cercetarea precedenta, realizata in 2001, cand Romania ocupa locul 22 din 35. Si intr-un caz si in celalalt Romania se plasa in a doua parte a clasamentului. Si daca pozitia intr-o ierarhie e mai mult sau mai putin relativa, constatarea ca puterea de intelegere a elevilor romani a scazut dramatic nu poate decat sa ingrijoreze. Rezultatele studiului sunt cu atat mai grave cu cat Romania coboara pentru prima data sub pragul psihologic de 500 de puncte chiar si la nivelul ciclului primar. Si daca parintii se mai pot iluziona in legatura cu calitatea invatamantului romanesc, politicienii nu ar trebui sa isi poata permite acest lux.

Improvizatia practicata decenii de-a randul a produs monstri. Iar responsabilitatea pentru esecul sistemului educativ din Romania nu poate fi trecuta doar pe seama politicienilor. Caci modele de reusita sociala – al caror prototip e Gigi Becali – promovate fara discernamant au transformat instructia intr-o indeletnicire prea putin interesanta. Copiii nu mai viseaza sa devina oameni de stiinta – Sa moara de foame? -, ci sa se imbogateasca. Si nu prea conteaza cum. Caci morala, care nu are nici o dimensiune practica, nu tine de foame, iar tranzitia, asa cum au trait-o, i-a „invatat“ ca trebuie sa „supravietuiasca“. E mult mai bine sa fie „smecheri“, sa vaneze note si sa obtina totul fara efort. Ne-o demonstreaza a doua cercetare: scopul prezentei la scoala nu il reprezinta nici participarea la procesul educativ, nici obtinerea cunostintelor, ci notele mari dobandite cu cel mai mic efort.

Invitat chiar pe 15 septembrie la o conferinta desfasurata la Liceul „Spiru Haret“ din Bucuresti, presedintele Basescu constata ca dublarea fondurilor pentru invatamant dupa 2004 nu a permis imbunatatirea substantiala a conditiilor de educatie, dar – sugera ironic – a dus, in schimb, la dublarea salariilor profesorilor. Insa fara un corp profesoral motivat orice reforma este condamnata esecului. Si daca reforma nu se poate reduce doar la calitatea personalului didactic, fara acesta criza educatiei va continua sa se accentueze. Iar formulele individuale, deja traditionale – de tipul meditatiei -, nu pot rezolva o problema sociala grava. Educatia si instructia nu pot avea decat solutii globale.

Intre timp e bine sa nu ne facem iluzii. Scoala romaneasca nu numai ca nu pregateste cetateni – mai degraba formeaza clienti fideli ai fast food-urilor si supermarketurilor sau superstitiosii necritici care pun la indoiala teoriile stiintifice -, dar nu mai poate asigura nici macar strictul necesar. Lasat in deriva, invatamantul romanesc nu mai pregateste nici un viitor natiunii. Si cum dincolo de rituala demagogie de la deschiderea anului scolar sau universitar nu putem detecta vreun interes special pentru educatie sau instructie, ramane doar improvizatia. Asa ca improvizati baieti, improvizati! Poate tot o sa iasa ceva!

Cotidianul.