In mars spre bipartidism?

Spectaculosul plan ”Stoica” de unificare a PD si PNL are la baza ideea ca sistemul politic din Romania se indreapta, sau ar trebui sa o faca, spre doua partide, unul de stinga, PSD, si altul de dreapta, viitoarea formatiune rezultata din fuziune. Aceasta idee s-a transformat intr-un truism. Dar nu este deloc clar de ce aceasta evolutie este inexorabila pentru Romania.

Bipartidismul reprezinta mai degraba exceptia decit regula. Si asta pentru ca interesele si punctele de conflict impart societatile in mai multe tabere. Lumea dihotomica este o constructie mai degraba artificiala, un construct mental.

Dimpotriva, multipartidismul respecta clivajele naturale din societate, alegatorii se grupeaza conform identitatii si grupurilor de care apartin, rezultatele reflecta intr-o mai mare masura structura si interesele societatii. Apoi, mai multe partide cu scoruri convenabile construiesc majoritatile parlamentare.

Este adevarat ca aceste partide se aliaza conform unor traditii implicite, asa cum o fac partidele de dreapta-conservatoare-gauliste in Franta, asa cum o fac liberalii cu crestin-democratii si social-democratii cu verzii in Germania.

Dar aceste aliante post-electorale nu-i limiteaza pe alegatori la doua optiuni, iar aceste sisteme politice nici nu dau semne ca ar fi bolnave si ca s-ar indrepta fatal spre bipartidism.

Departe de a fi forma perfecta de organizare politica, asa cum s-a ajuns, nu se stie de ce, sa se creada, bipartidismul este o situatie de exceptie determinata de circumstante specifice. Modelul clasic de bipartidism este cel american, determinat de liniile flexibile ale stratificarii electoratului de acolo.

Asa zisa falie culturala democrati-republicani (rolul religiei, valorile familiei, armele de foc, protectia sociala, votul hispanic si cel al negrilor etc) devine destul de ambigua uneori si nu ea mentine bipartidismul, dar sistemul electoral majoritar (cistigatorul ia toate mandatele dintr-o circumscriptie) forteaza politicienii sa se aseze de-a lungul acestui front.

Celalalt exemplu clasic de bipartidism este cel britanic. Aici rolul sistemului electoral este si mai evident. Chiar in conditiile in care al treilea partid este constant dezavantajat, liberal-democratii rezista totusi si incep sa puna probleme conservatorilor.

La alegerile locale si la cele europene obtin mai multe mandate decit la cele nationale, ceea ce arata ca de fapt bipartidismul britanic este mentinut fortat doar de sistemul electoral. Ca sa nu mai vorbim despre nou aparutele parlamente regionale, unde partide care nu au legatura cu clivajul majoritar laburisti-conservatori obtin scoruri importante, cum ar fi Partidul National Scotian.

In Romania societatea e eterogena, cu particularitati regionale, cu o masa rurala masiva si nereprezentata de clivajul stinga-dreapta si, mai ales, are un sistem electoral proportional (care asigura reprezentare si partidelor mici). Are deci toate conditiile pentru a descuraja bipartidismul.

Nimic nu sustine ideea ca ar trebui sa avem un sistem cu un partid de stinga si unul de dreapta, decit credinta irationala ca astfel se asigura stabilitatea si ordinea, dublata de credinta falsa ca multipartidism egal dezordine.

Faptul ca sistemul actual este dezechilibrat din cauza unui PSD masiv nu inseamna ca rezolvarea va fi gasita in bipartidism, ci mai degraba prin coalizarea opozitiei, ceea ce a si inceput sa realizeze Alianta D.A.

Daca PSD se va sparge dupa conflictul Iliescu-Nastase, vom relua marsul istoric spre bipartidism, creind artificial un partid de stinga care sa se opuna viitorului partid propus de Valeriu Stoica?

Alianta catch all

Este clar ca liberalii si democratii trebuie sa mai lucreze la mecanismele comune de luare a deciziilor. Dar nu este limpede cum ar prelua un partid de dreapta voturile actualei Aliante. Nu s-a dovedit ca romanii voteaza pe structura stinga-dreapta, votul este mult mai complex. Dupa ce clivajul comunisti-anticomunisti si-a pierdut din relevanta, structura optiunilor este in curs de reasezare.

Dar nu se vor aseza exclusiv pe axa stinga-dreapta, nu au de ce, si multipartidismul se va mentine. Valeriu Stoica propune reducerea optiunilor tocmai cind Alianta ar trebui sa isi mentina statul de formatiune care aduna voturi din toate partile (catch all party, in terminologia anglo-saxona).

Adica sa atraga voturi dintr-o zona larga, cu interese diverse, nu doar dinspre zona urban-educat cea unde dreapta e votata din convingere. PNL nu se poate intoarce la statura de Partid al Aliantei Civice doar ca sa-si afirme intransigenta de dreapta.

Nu este clar nici de ce PD, un partid cu conexiuni internationale de stinga, ar trebui sa se deplaseze spre dreapta. Tendinta liberalilor de a-si trata de sus partenerii, convinsi de superioritatea lor ideologica, va reprezenta principalul ferment al divergentelor in viitor.

Cristian Ghinea