În țara cu cele mai multe mame minore, „educația sexuală face diferența dintre viață și moarte”. Ce abordare are România privind materia și ce fac diferit alte țări europene 

Educația sexuală se predă puțin sau deloc în școlile din România, în timp ce 3 din 4 români sunt de acord cu o formă de educație sanitară și sexuală în școli, conform unui raport al Societății pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS). Situația este asemănătoare și în Bulgaria, Lituania sau Croația. La polul opus, este Austria, unde materia se predă încă din școala primară.  

• Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului transfrontalier PULSE de Ștefania Gheorghe (HotNews, România), Marina Kelava (H-Alter.org Croația), Lisa Nimmervol (Der Standard, Austria), Francesca Barca (Voxeurop, Franța), Ieva Kniukstiene (Delfi, Lituania), Desislava Koleva (Mediapool, Bulgaria), Giota Tessi (Efsyn, Grecia)

Despre educația sexuală se vorbește mult și mai toată lumea are o părere, spune Gabriel Brumariu, 35 de ani, președinte al Societății pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS) – care de aproximativ 25 de ani promovează o educație sexuală sănătoasă pentru elevii din școlile din București, Bacău și Tulcea, acolo unde colaborează și cu cadre didactice. 

Brumariu crede că „trei sferturi din discuția legată de educația sexuală este o propagandă care nu atinge adevărul”. El definește educația sexuală ca „un complex de împuternicire a oamenilor, de când sunt mici până devin tineri adulți, pentru a putea să răspundă și să se protejeze pe plan fizic cât și mental. Nu se adresează doar persoanelor care și-au început viața sexuală, ci se adresează tuturor”, explică Brumariu. 

Educația sexuală nu este doar despre sex

Brumariu este de părere că oamenii care nu vor educație sexuală în școli nu îi înțeleg importanța: protecție împotriva unor sarcini nedorite, infecții cu transmitere sexuală, inclusiv HPV-ul care provoacă cancer de col uterin, situații de abuz sau câștigarea încrederii în sine.

Ana Niculescu, o studentă la Universitatea de Medicină din București, spune că educația sexuală este „un mijloc prin care dăm niște informații, niște unelte, în așa fel încât indivizii să facă decizii conștiente și sigure. Pentru mine, educația sexuală a fost și rămâne despre siguranța fiecărui individ, despre autonomia corpului și despre prevenție”. Tânăra de 24 de ani predă gratuit workshopuri despre educație sexuală, despre cum HotNews a scris în prima parte a articolului. 

Susține și ea că „decizia dacă educația sexuală ar trebui să fie o materie în școală sau nu este luată de niște oameni care nu au avut parte de astfel de ore”. Vorbește despre decidenți – politicieni și părinți – care limitează materia la primele trei litere: s, e, x. 

„Eu nu cred că există un interes al politicienilor privind educația sexuală. Este o chestie politică pe care, ori nu o înțeleg, ori nu vor să înțeleagă, ori nu-i interesează. De multe ori se reduce fie în voturi – pe care cred că le-ar pierde. E o premisă falsă acesta că populația României este contra educației sexuale. Peste 70% din populație și-ar dori o formă de educație sexuală și educație sanitară pentru copiii lor”, spune Brumariu. 

Un studiu SECS arată că 77% dintre români sunt de acord ca educația sanitară și sexuală să se predea în școli ca materie de sine stătătoare, adecvată pentru fiecare vârstă. 

Cu toate acestea, fostul ministru al Educației Daniel David a declarat că nu susține introducerea în curriculum a unei discipline care să poarte numele „educație sexuală”, motivând că acest subiect a devenit „ideologizat” și „nu mai poate fi controlat științific”. 

În 2022, când Parlamentul a decis ca elevii de la clasa a VIII-a să poată studia educația sexuală cu acordul părinților, PSD, PNL și AUR au susținut în plen că „nu avem nevoie de masturbarea copiilor” și că educația sexuală „crește numărul de sarcini nedorite prin sexualizare”, potrivit Europa Liberă.

Educația sexuală ca parte din programa școlară 

În prezent, educația sexuală în școlile din România se predă în câteva ore din cadrul materiei opționale „Educație pentru sănătate”. Conform programei școlare consultate pe site-ul Ministerului Educației, materia – pentru elevi de la clasa I la clasa a XII-a – își propune să asigure educarea elevilor pentru un stil de viaţă sănătos, să realizeze, în mod indirect, educaţia adulţilor și să reducă numărul de îmbolnăviri.

Informații din sfera educației sexuale apar începând cu clasa a VIII-a, iar participarea la astfel de ore se face doar cu acordul părinților. 

Câți elevi studiază educația sexuală

Din totalul de aproape 2,2 milioane de elevi din România, aproximativ 48.000 de elevi din clasele I-XII au urmat opționalul de educație pentru sănătate în anul școlar 2024-2025, potrivit publicației Școala9.

La capătul opus, 14 județe sunt în scădere. Printre ele, Vrancea și Neamț, unde numărul elevilor s-a înjumătățit, precum și Iași, care a avut cu aproximativ 1.000 de elevi mai puțin. 

În ceea ce privește componenta de educație sexuală, este studiată de aproximativ 750.000 de elevi. Nu o fac toți, pentru că părinții nu și-au dat acordul sau pentru că școlile nu l-au inclus în curricula lor, mai notează Școala9. 

Numărul e mic, iar un motiv, spune Ana Niculescu, este că materia nu este tratată ca una importantă. „Educația sexuală trebuie să fie o materie precum matematica sau biologia. Dacă e opțională, nu ai nicio miză să mergi la oră”.

Gabriel Brumariu atrage atenția că educația nu se face în două ore pe an. Educația, din perspectiva lui „este o intervenție continuă”. Matematică învățăm vreme de 12 ani. 

„Fetițe care au devenit mame”

Cel mai important aspect pe care trebuie să-l înțeleagă „adulții” este că educația sexuală, prin tot ce poate însemna ea, „face diferența dintre viață și moarte”, spune Ana Niculescu. 

„Sunt situații la care te expui și comportamente pe care le ai în momentul în care nu primești o educație corespunzătoare. Vorbim de infecțiile cu transmitere sexuală, care pot, netratate la timp, să-ți pună viața în pericol. Să nu recunoști semnele de abuz dintr-o relație, dintr-un mediu violent, îți pune viața în pericol. Faptul că ai o imagine de sine scăzută din cauza unor standarde care s-au creat de-a lungul timpului, îți afectează sănătatea mentală, care, ulterior, îți pune viața în pericol. Sunt fetițe care au devenit mame care au abandonat școala și trăiesc în sărăcie. Asta le pune viața în pericol”, explică ea.

România este prima țară din Uniunea Europeană la capitolul mame minore. În 2023, s-au născut 15.006 copii români, ale căror mame aveau vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani – 643 dintre ele aveau între 10 și 14 ani, conform Institutului European pentru Egalitate de Șanse. 

În 2024, din cele 148.916 naşteri înregistrate, 13.816 (9,28%) au fost la mame sub 19 ani: 594 de fete sub 15 ani și 13.222 adolescente cu vârsta între 15 – 19 ani. 

Aproape 1 din 10 copii născuți în România are o mamă minoră. 

Urmată de România este Franța, cu 12.589 de nașteri la mame cu vârsta sub 18 ani. Populația Franței este de trei ori mai mare decât a României.

Cum este predată educația sexuală în Franța 

Acolo, însă, din 2001, elevii pot participa la trei cursuri anuale opționale, pe tema educației relaționale și sexuale. Potrivit unui raport din 2021, mai puțin de 15% dintre elevii de liceu și mai puțin de 20% dintre cei de gimnaziu participau la aceste ore.

Începând cu anul școlar 2025-2026 se predă în grădinițe și școli primare educația emoțională și relațională ca materie obligatorie. Pentru gimnaziu și liceu, se adaugă și ore de educație sexuală – EVARS (educație pentru viața afectivă, relațională și sexuală). 

Noul program introduce teme precum „învățarea respectării intimității corporale”, „egalitatea dintre femei și bărbați”, „combaterea discriminării pe bază de gen și orientare sexuală” sau educația privind „principiul consimțământului”, scrie publicația franceză Voxeurop, în analiza pentru HotNews. 

Situația în Grecia, asemănătoare cu cea din România 

În Grecia, educația sexuală există în școlile din toată țara, ca materie opțională. Aceasta a fost inclusă în cadrul programului național „The Skills Lab” (n.r. laboratorul de aptitudini), care se concentrează pe dezvoltarea gândirii critice, colaborării, competențelor tehnologice și de viață.   

Educația despre sexualitate și sănătate reproductivă face parte din aria tematică numită „Bunăstare”, alături de alte teme precum mediu, conștientizare și responsabilitate socială și creativitate și inovație. 

Totuși, în practică, educația sexuală nu este obligatorie. Deși „laboratoarele” fac parte din programa națională, școlile și profesorii aleg ce teme să implementeze. Această flexibilitate duce adesea la omiterea educației sexuale. Principalele motive sunt:

• Lipsa formării cadrelor didactice;
• Părinții se opun educației sexuale;
• Profesorii prioritizează materiile de bază.

„Pretindem că avem educație sexuală de 25 de ani, dar în practică nu a fost niciodată aplicată consecvent. Nu există manuale adecvate, nu există o programă clară, nici o formare reală a profesorilor, iar mesajele Ministerului Educației sunt contradictorii”, spune doctor Margarita Gerouki, care este și cadru didactic, pentru publicația elenă Efsyn. 

„Grupurile conservatoare văd materia ca pe o amenințare morală”

Dezbaterile publice apar periodic – adesea după controverse. De exemplu, în 2023, o profesoară din Atena a fost anchetată disciplinar după ce a prezentat scurtmetrajul „Boys in the Shower” (n.r. Băieți în duș), aprobat de minister, după ce mai mulți părinți au reclamat că filmul conținea „scene homosexuale”. Incidentul a declanșat atunci o dezbatere națională despre limitele educației sexuale.

„Mulți profesori se tem să abordeze subiectul, deși înțeleg cât este de important. Mass-media adesea trivializează educația sexuală, iar grupurile conservatoare o văd ca pe o amenințare morală. În realitate, ea îi ajută pe adolescenți să ia decizii informate și sănătoase – este benefică nu doar pentru copii, ci pentru întreaga societate”, spune și profesoara de educație sexuală, Maria Pateraki.

„Nu am făcut nicio oră de educație sexuală în ultimii doi ani”

În multe școli din Lituania, orele de educație sexuală sunt rare, de obicei o dată sau de două ori pe an, iar alteori se rezumă la un videoclip despre cum se folosește un prezervativ.

Lecțiile sunt integrate în orele de biologie sau de „Competențe pentru viață”, dar profesorii evită să aprofundeze subiectele legate de educația sexuală. „Ne simțim frustrați pentru că lecțiile sunt prezentate superficial, ca și cum nu am fi destul de maturi pentru astfel de subiecte”, spune un elev, pentru reporterii Delfi.

„Nu am făcut nicio oră de educație sexuală în ultimii doi ani”, spune altul.

De asemenea, în unele școli se practică separarea băieților de fete. Această metodă, este, conform președintelui SECS, profund greșită. Menstruația și ciclul menstrual, de exemplu, „sunt lucruri pe care ar trebuie să le știe toți. Dacă nu înțelegem ciclu menstrual, atunci nu avem cum să înțelegem cum apare o sarcină”.

Conform Ministerului Sănătății din Lituania, la orele de educație sexuală elevii învață despre autocunoaștere, construirea și menținerea relațiilor, diversitate, modalități de a face față emoțiilor. Ei sunt învățați și să își cunoască și stabilească propriile limite, să reziste influențelor negative și să evalueze rezultatele acțiunilor lor. 

Informațiile, acolo unde sunt predate, sunt împărțite în funcție de vârstă, astfel că un elev de clasa a VIII-a învață despre contracepție și sarcină, unul de clasa a IX-a despre bolile cu transmitere sexuală, iar un elev de clasa a X-a învață despre relațiile pe termen lung și despre sănătatea sexuală și reproductivă. Uneori, orele pot fi predate de medici sau de experți din afara școlii, însă ei trebuie să primească permisiunea părinților pentru a susține ora.

Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, co-finanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT) în cadrul Acțiunilor Multimedia prin acordul de grant LC-02772862. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa: Delfi (Lituania), Deník Referendum (Cehia), cel mai mare ziar austriac Der Standard (Austria), unele dintre cele mai mari publicații din Grecia – EFSYN, El Confidencial – Spania, cel mai mare ziar polonez Gazeta Wyborcza, cel mai vechi site analitic și informațional bulgar Mediapool, una dintre cele mai mari publicații independente maghiare HVG și ziar italian cu profil economic Il Sole 24 Ore, una dintre cele mai vechi și puternice publicații din Peninsulă.

Trei organizații media transnaționale de renume – OBCT (Italia), N-ost (Germania) și Voxeurop (Franța) vor coordona activitățile proiectului.