Independenta Kosovo, o bomba cu ceas

Esecul negocierilor dintre Belgrad si Pristina privind statutul provinciei separatiste Kosovo pune sub semnul incertitudinii evolutia regiunii, in conditiile in care liderii etniei albaneze au amenintat ca vor proclama unilateral independeta. Reprezentantii kosovari au inceput deja discuţiile cu partenerii lor occidentali cu privire la pasii de urmat pentru declaratia de independeta, care va avea loc „in cel mult patru luni”, noteaza Reuters.

Statele Unite si cele mai multe dintre statele membre ale Uniunii Europene par gata sa recunoasca un Kosovo independent. Unele tari ale Uniunii, printre care si Romania sunt rezervate si doar o tara din spatiul comunitar, Cipru, se opune cu vehementa, pe motiv ca ar putea crea un precedent periculos.

Pe de alta parte, Serbia si Rusia au anuntat ca vor considera proclamarea independentei provinciei Kosovo, fara aprobarea Consiliului de Securitate al ONU, drept un pas ilegal si au solicitat mediatorii internationali „sa reintoarca procesul in cadrul legal”.

Serbia nu da Kosovo pentru UE

De asemenea, vicepremierul sarb Bojidar Djelici a anuntat luni ca Serbia nu va accepta sa piarda Kosovo in schimbul aderarii la Uniunea Europeana. „Nu exista schimb Kosovo contra Europei. Belgradul nu il va accepta niciodata si nimeni nu i-a cerut-o niciodata”, a declarat Djedici, in cadrul unui consiliu de ministri ai Uniunii Europene care a avut loc la Bruxelles. Reuniunea a avut ca scop definirea unei pozitii comune cu privire la statutul Kosovo.

De aceeasi parere este si premierul Serbiei, Vojislav Kostunica, care a declarat dupa ultima runda de negocieri esuate ca tara sa pregateste un plan pentru eventualitatea unei declarari unilaterale a independentei de catre Kosovo. El a precizat insa ca este vorba de o actiune pasnica, desi NATO a anuntat ca va mentine in Kosovo 16.000 de militari, pentru a preveni orice incident nedorit.

„Orice violente ar limita sansele ca provincia Kosovo sa ramana in Serbia si ar periclita interesele vitale ale cetatenilor nostri”, a spus Kostunica, precizand ca „este esential pentru Serbia sa nu se permita nicio desprindere a provinciei Kosovo de restul tarii”.

Kosovo, un exemplu pentru alte provincii separatiste

Proclamarea independentei Kosovo ar conduce, pentru prima data dupa cel de al doilea razboi mondial, la modificarea granitelor unui stat din Europa si ramane de vazut daca exemplul nu va fi urmat si de alte regiuni din lume. Desi Occidentul sustine ca nu se va stabili un precedent prin recunoasterea Kosovo, unele provincii separatiste urmaresc cu mare interes acest caz. Agentia Rador trece in revista principalele regiuni separatiste care spera sa se emancipeze de sub tutela autoritatilor centrale.

• Transnistria – Moldova

O fasie subtire de pamant pe malul Nistrului, Transnistria s-a separat de Moldova in septembrie 1990. Un razboi rapid a ucis sute de persoane inainte ca trupele rusesti sa intervina. Regiunea de 550 000 de locuitori este dominata de slavii vorbitori de rusa, care fac presiuni pentru independenta temandu-se ca majoritatea vorbitoare de romana din Moldova ar putea hotari intr-o zi sa se unifice cu Romania la sud. In regiune au ramas aproximativ 1 200 de trupe rusesti. Transnistria reprezinta a opta parte din teritoriul moldovenesc, dar aici se gaseste si cea mai mare parte a bazei industriale din Moldova.

• Abhazia si Osetia de Sud – Georgia

Cu 200 000 de locuitori, Abhazia este situata intre Marea Neagra si muntii Caucaz si a fost odata o destinatie turistica recunoscuta. A purtat un razboi impotriva Georgiei in 1992-93 si practic se guverneaza singura. A fost izolata ani de zile dupa razboi, dar are de atunci legaturi mai puternice cu Rusia, care a acordat rezidentilor Abhaziei pasapoarte si pensii. Osetia de Sud a luptat pentru a scapa de conducerea georgiana la inceputul anilor ’90. A fost semnat un acord de incetare a focului, dar violentele ameninta sa reizbucneasca. Rusia are forte de mentinere a pacii in ambele regiuni.

• Nagorno-Karabakh – Azerbaijan

Confruntarile sporadice din Nagorno-Karabakh intre azeri si etnicii armeni locali au inceput in 1989, ajungand pana in 1992 la ostilitati in toata regula intre fortele azere si trupele din Armenia. Aproximativ 35 000 de persoane au murit si sute de mii au fugit inainte ca un acord de incetare a focului sa fie semnat in 1994. Teritoriul ramane parte a Azerbaijanului, dar este controlat de forte armene. Un gazoduct important care leaga campurile petroliere ale Azerbaijanului de la Marea Caspica cu pietele lumii trece la cativa kilometri de zona de conflict.

• Papua – Indonezia

in regiunea izolata Papua din est, activistii conduc de peste 30 de ani o campanie pentru separarea de Indonezia, in timp ce rebeliunea armata de mica amploare dureaza de zeci de ani. Criticii sustin ca abuzurile militare si nemultumirea legata de distributia realizata de Jakarta a veniturilor generate de provincia bogata in minerale si gaze au alimentat revolta. O insurgenta de 30 de ani in provincia Aceh, soldata cu moartea a 15 000 de persoane, s-a incheiat in 2005 cu un acord de pace monitorizat de Uniunea Europeana.

• Tara Bascilor – Spania

Miscarea separatista basca ETA si-a petrecut ultimele patru decenii luptand pentru un stat basc independent in nordul Spaniei si sud-vestul Frantei, ucigand peste 800 de persoane. Regiunea basca semi-autonoma din nordul Spaniei are 2,1 milioane de locuitori. Peste 750 de membri suspecti au fost retinuti din 2000 pana acum. ETA a declarat anul trecut incetarea focului, dar guvernul spaniol a renuntat la negocierile pentru pace in decembrie 2006, dupa ce ETA a bombardat aeroportul din Madrid, ucigand doua persoane.

• Kurzii – Turcia/Irak/Siria/Iran

Aproximativ 20 de milioane de kurzi sunt împrastiati intre nordul Irakului, Siria, Iran si Turcia, acestia descriindu-se ca cea mai mare minoritate fara stat din lume. Majoritatea traiesc in sud-estul Turciei, unde gherilele din Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) au purtat lupte din 1984, in care au murit peste 30 000 de persoane. in 1999 a fost proclamata incetarea focului, dar luptele au fost reluate in 2004. Turcia se teme de un posibil plan al kurzilor din nordul Irakului de a-si institui propriul stat, amplificand tensiunile in randul kurzilor turci.

• Sahara de Vest – Maroc

Miscarea Polisario din vestul Saharei a purtat un razboi de mica intensitate dupa ce Marocul a anexat teritoriul din desert in 1975. Trupele Natiunilor Unite au monitorizat o pace instabila din 1991. Aceasta este cea mai veche disputa teritoriala a Africii, asupra unui teritoriu de marimea Marii Britanii, locuit de 260 000 de oameni. Un acord ONU de incetare a focului din 1991 a promis un referendum cu privire la soarta teritoriului, dar acesta nu a avut inca loc, iar Marocul il scoate acum din calcul, afirmand ca va oferi cel mult autonomia teritoriului.

Surse: Reuters, AFP, BBC News, Rador