Sari direct la conținut

„Infecția cu rotavirus a copilului a însemnat 10 zile de vărsături și o factură uriașă. I-aș face vaccinul, dacă ar fi să dau timpul înapoi”

HotNews.ro
Vaccinul care protejează de rotavirus nu este introdus în România în schema obligatorie, însă el poate fi găsit în farmacii, Foto: Shutterstock
Vaccinul care protejează de rotavirus nu este introdus în România în schema obligatorie, însă el poate fi găsit în farmacii, Foto: Shutterstock

Infecția cu rotavirus poate fi un coșmar pentru părinți și copii. Sunt cazuri în care deshidratarea este atât de severă încât se impune spitalizarea. Mama unui băiețel de 5 ani din București povestește prin ce a trecut atunci când copilul ei a făcut această infecție.

„Îmi aduc aminte perfect acea dimineață în care soțul meu se pregătea să iasă pe ușă și să plece la serviciu, iar copilul tocmai vărsase pe mine laptele supt noaptea. Înainte ca soțul meu să deschidă ușa, îmi amintesc că i-am zis:

– Mai bine stai acasă, copilul nu este bine. Asta e a treia oară când varsă. Cred că trebuie să ajungem la spital.

Și acum, când copilul are 5 ani și jumătate, spun foarte rar asta. Încerc cât mai mult și din răsputeri să îl tratez acasă și să evit spitalele.

Petru, băiețelul nostru, mai vărsase odată după cină și o dată în timpul nopții, dar cumva nu mă îngrijorasem până în zorii zilei. Citisem pe un grup destinat mamelor cu copii mici că abia de la a zecea vărsătură poți începe să îți faci probleme.

Trei vărsături nu mi se păreau multe, dar nici puține, însă vedeam cât de moleșit este și cum refuza să sugă sau să accepte câte o linguriță de apă. Copilul avea 1 an și 7,5 kilograme. Era slăbuț de felul lui, mofturos, iar atunci după aproape patru-cinci zile cu lipsă de apetit vărsa și era moale ca o cârpă.

De la un spital la altul cu copilul deshidratat

Am ajuns la un spital privat din București, unde au refuzat internarea, pentru că nu aveau locuri. I-au făcut testul pentru deshidratare și ne-au îndrumat către un spital de stat. Am fost puțin dezamăgită că nu i-au acordat măcar primul ajutor și nu i-au pus o perfuzie de hidratare, undeva unde ar fi existat spațiu liber.

Dar nu aveam timp să insist și pentru că simțeam cumva că e urgent, am dat telefon la un alt spital privat să văd dacă sunt locuri. Găsind unul aproape, am mers și ne-am internat acolo cu succes.

CITEȘTE CONTINUAREA PE TOTULDESPREMAME.RO

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro