INTERVIU Alexandru Rus: "RAD nu este doar un târg, ci o comunitate în creștere, facilitând interacțiuni variate"

Este foarte importat ca RAD ART FAIR să continue în aceeași manieră, să se instituționalizeze, să atragă din ce în ce mai mult interes național, dar și internațional, pentru ca piața noastră de artă să continue să se maturizeze, precizează Alexandru Rus, colecționar de artă.

Din punct de vedere al producției, piața românească de artă este foarte receptivă la noile trenduri stilistice și conceptuale, spune Alexandru Rus, și consideră că aceasta reușește să rămână relevantă la nivel global printr-o participare foarte activă a galeriilor românești la târguri internaționale de renume, dar și prin recunoașterea unor artiști deveniți „superstar”.

Din dorința de a sprijini comunitatea locală de artiști și de a promova arta contemporană din România, Banca Transilvania este Presenting Partner al evenimentului RAD ART FAIR.

Alexandru Rus a vorbit, în cadrul unui interviu, despre piața românească de artă, preferințele colecționarilor de artă, dar și despre târgul RAD ART FAIR, la care a participat în calitate de speaker invitat și a vorbit despre evoluțiile colecționarilor.

Ce colecționează Alexandru Rus? Ai vreo lucrare preferată în colecție, sau care să te fi marcat în vreun fel?

Alexandru Rus: Eu colecționez artă modernă și contemporană. Temporal: artă creată de la 1900 încoace. Geografic: artă creată preponderent de artiști români (inclusiv diaspora) și din celelalte țări din Europa de Est, dar nu numai. Ca mediu, aproape orice: pictură, grafică, sculptură, fotografie, colaj, obiect, textile. Stilistic: preponderent figurativ, dar și abstract cu tente simboliste. Însă mai important: lucrări care sunt exprimări oneste ale artistului sau artistei, care reflectă o dilemă, o frământare, o dorință împlinită sau neîmplinită, un act de subversiune, un act de auto-descoperire, o împlinire filosofică, sau în acest registru.

Nu pot spune că am o lucrare preferată în colecție, pentru că fiecare lucrare îmi este într-un fel un prieten, iar pe prieteni nu îi poți ordona într-un clasament. De ce spun asta? Fiecare prietenie se formează în urma unui proces de observație și de vibrație. Pentru mine, fiecare achiziție este precedată de studiul artistului și a contextului în care a apărut lucrarea respectivă, precum și de asimilarea feedback-ului actorilor relevanți (curatori, galeriști, colecționari). La fel de importantă însă este vibrația mea cu lucrarea respectivă, felul în care reprezentarea vizuală se traduce printr-un anumit procedeu subconștient într-o tresărire a minții sau a inimii (sau amândouă).

Xavier Robles de Medina, Wayana facial painting. French Guyana. 1953 (2021)

Ce te-a inspirat să devii colecționar de artă și care a fost prima ta achiziție semnificativă?

Alexandru Rus: Este greu de răspuns la această întrebare, nu cred că se poate defini clar acel „ce” sau „de ce”. Sunt studii care arată că persoanele care ajung să devină colecționari au anumite lucruri în comun, dar nu aș dori să speculez pe teme de psihologie sau predispoziție genetică. Însă ce mă inspiră să rămân colecționar sunt trei lucruri. În primul rând, faptul că arta este unul dintre produsele cele mai rafinate ale speciei umane. În al doilea rând, faptul că arta îți oferă nu unul, dar o multitudine de limbaje de expresie și structuri de gândire, generic apărute înainte de scriere sau de matematică. Nu în ultimul rând, faptul că arta îți oferă un stil de viață fresh, unde activitățile personale și interacțiunile sociale ajung să graviteze puternic în jurul acestei lumi.

Dacă tot se caută un exemplu de o achiziție semnificativă, o lucrare la care țin mult este sculptura „Starhead” de artistul timișorean Paul Neagu, care a fost profesorul marilor artiști Anthony Gormley, Anish Kapoor și Tony Cragg. Lucrarea îmi amintește de faptul că omul este singurul biped care poartă stelele – atât ca sistem de reprezentare, cât și ca stare poetică – în subconștientul său.

Care sunt principalele provocări cu care te-ai confruntat în procesul de colecționare și cum le-ai depășit?

Alexandru Rus: Cred că o primă provocare este să îți găsești mentorii potriviți. Ei pot fi alți colecționari, dar și artiști, galeriști, curatori, istorici, critici, sau oricine cu o implicare profundă în comunitatea artistică. Un bun mentor te va ajuta în primul rând cu aspecte tehnice: cum să te educi în domeniu, cum recunoști un artist important, de unde să achiziționezi lucrări de artă, cum să te ferești de falsuri, cum să țeși „firul roșu” al colecției. De asemenea, un bun mentor te va ajuta cu aspecte legate de felul în care să te manifești: cum să îți temperezi impulsurile (unul dintre mentori m-a sfătuit: „colecție egal selecție”), când și cum să începi să îți deschizi colecția către exterior, și, poate mai important, cum să progresezi din rolul de pur achizitor într-un rol de susținător al comunității.

Paul Păun, Untitlted (1943)

O altă provocare continuă este cum să navighezi într-o lume în care ți-ai asumat să fii „în tranșee”, care își creează așteptări și speranțe de la tine, unde ego-urile sunt puternice, pentru că este o luptă a ideilor, a măiestriei și a capitalului, unde la sfârșitul zilei vei fi judecat pentru alegerile tale, atât în sensul bun cât și mai puțin plăcut al cuvântului. Pentru toate aceste provocări, rezolvarea este să ai o minte mereu deschisă la critică, pentru că doar un dialog consistent și consecvent te va ajuta să te eliberezi de anumite clișee mentale și îți va permite să atingi acea experiență autentică de colecționar și de impact pentru lumea artei.

Ce rol joacă educația și informarea în dezvoltarea unui colecționar de artă în era digitală? Cum crezi că influențează mediul online și rețelele sociale comportamentul și preferințele colecționarilor de artă?

Alexandru Rus: Mediul online este o „sabie cu două tăișuri” în sensul în care multă informație (ușor accesibilă) este folositoare, însă prea multă informație adaugă un grad adițional de complexitate. În era digitală, informarea ajunge să fie des confundată cu educația, mai ales când informațiile sunt nefiltrate de experiența directă a unei expoziții, de părerile avizate ale mentorilor, sau de studiul documentației nedigitalizate în cazul artiștilor istorici. De asemenea, achizițiile online sunt în creștere, mai ales în rândul colecționarilor tineri, lucru care din păcate nu poate fi evitat câteodată din necesitatea de a nu rata o anumită lucrare care nu poate fi analizată fizic în perioada disponibilității sale.

Rețelele sociale pot influența pozitiv comportamentul colecționarilor de artă, pentru că ele creează awareness despre anumiți artiști, lucrări sau expoziții, pentru că facilitează un acces direct la materiale recente de critică, și pentru că pot da o indicație a nivelului relativ de popularitate a unui artist sau a unei lucrări. Cu toate acestea, este o întreagă dezbatere cât de corelată este popularitatea online a unui artist cu valoarea intrinsecă a acestuia, aici strategiile de marketing facilitând adeseori „blestemul Mona Lisa”, să îl citez pe criticul Robert Hughes.

Magda (Vitalyos) Ziman, The Sea (1989)

Ai observat vreo schimbare în preferințele colecționarilor de artă în ultimii ani? Care crezi că sunt factorii care stau la baza acestor schimbări?

Alexandru Rus: Gusturile colecționarilor evoluează odată cu dinamica producției de artă, iar ce remarc este că astăzi colecționarii sunt mult mai deschiși către medii odată considerate de nișă (fotografie, video, textile) și către stiluri compoziționale radical îndepărtate de manierele clasice. Dacă pe vremuri un Zambaccian nu înțelegea practica tinerilor surealiști ai vremurilor sale, astăzi un colecționar, chiar și de școală veche, este statistic mult mai deschis către stilistica noilor generații de artiști. Unul dintre principalii factori care stă la baza acestei schimbări este probabil munca asiduă de promovare dusă de galerii care au rolul de a educa colecționarii și de a-i ghida prin universul artistic care este în continuă expansiune.

În ultimii ani, preferințele colecționarilor par să fie din ce în ce mai mult influențate de agendele și temele propagate de instituții publice precum muzee și bienale, care pot seta anumite trenduri în critica și în producție, dar care uneori pot distorsiona piața de artă. Eu cred că un bun colecționar trebuie să distingă ce va rămâne relevant pe termen lung din juxtapunerea între producția efervescentă a lumii artistice și încercarea instituțională de a dirija această orchestră aparent dezordonată.

Roman Tolici, Sunday Conversation (2011)

Cum vezi evoluția pieței românești de artă, având în vedere schimbările tehnologice și culturale?

Alexandru Rus: Din punct de vedere al producției, piața românească de artă este foarte receptivă la noile trenduri stilistice și conceptuale, și reușește să rămână relevantă la nivel global printr-o participare foarte activă a galeriilor românești la târguri internaționale de renume, prin recunoașterea unor artiști deveniți „superstar” precum Adrian Ghenie, Andra Ursuța sau Victor Man, precum și printr-o reprezentare instituțională consistentă în foruri precum Bienala de la Veneția, Documenta sau Manifesta.

Piața românească de artă este ca un adolescent foarte talentat, însă adesea dezorganizat, cu situația materială constrânsă, care, cu toate acestea, are un loc asigurat la „masa adulților”. Însă, observ că în ultimii ani se produce o acumulare de forțe atât în rândul colecționarilor, cât și în rândul galeriilor, care eu cred că va facilita (dacă nu a produs deja) un „salt cuantic” al scenei, care începe să se profesionalizeze, să se consolideze și să se ordoneze.

Ce reprezintă RAD ART FAIR pentru peisajului cultural și artistic actual?

Alexandru Rus: Târgul de artă RAD este una din aceste acumulări de forțe. Calitatea artistică a scenei de artă contemporane, experiența curatorială a galeriilor participante la târguri de artă internaționale, precum și efervescența spațiilor de tip „artist-run” deja constituiau o condiție necesară, dar nu suficientă pentru un târg de artă de calitate local (și, sper eu, în curând regional). Însă ca acest lucru să se întâmple a fost nevoie ca actorii majori de pe scena locală să își depășească condiția primară de concurenți și să se înalțe într-un rol de parteneri, realizând că împreună pot obține sinergii atât pentru artiști, cât și pentru colecționari, precum și, bineînțeles, pentru ei înșiși.

Paul Neagu, Starhead (c.1990)

Care sunt elementele distinctive ale RAD ART FAIR care îl fac special?

Alexandru Rus: Ce apreciez cel mai mult la RAD este că acesta nu este doar un târg, ci o comunitate în creștere, facilitând interacțiuni variate între diverșii actori ai comunității artistice, prin „panel talks” de substanță, prin vizite la colecționari reprezentativi și prin evenimente sociale reușite. Este foarte importat ca RAD să continue în aceeași manieră, să se instituționalizeze, să atragă din ce în ce mai mult interes național, dar și internațional, pentru ca piața noastră de artă să continue să se maturizeze.

Articol susținut de Banca Transilvania