INTERVIU. Explicând de ce au fost respinși candidații la șefia TNB, ministrul Culturii, András Demeter, compară instituția cu Uzinele Dacia: ,,Nu trebuie să faci experimente”

Într-un interviu acordat HotNews în contextul unui scandal public privind modificarea criteriilor de participare la concursul de management al Teatrului Național București, ministrul Culturii afirmă că este „interesat să atragă un suflu tânăr, inclusiv din zona independentă, dar nu la Teatrul Național București”, susținând că abordarea lor nu e potrivită. Nu e singura controversă care îl are ca țintă în aceste zile pe Demeter.

În ultimele zile, actori, regizori și membri ai juriului TNB acuză politizarea criteriilor de selecție și manipularea netransparentă a concursului de conducere din 2025. Și membri ai comisiei de jurizare, printre care Marinela Țepuș a semnalat pe Facebook că „membrii fostei comisii, cu excepția a trei, au refuzat să discute cu foștii candidați pe marginea proiectelor, pentru ca aceștia să își poată înțelege erorile sau devierile”.

La concursul anterior au participat Alexandra Badea, dramaturgă și regizoare în Franța, Ada Lupu Hausvater, regizoare și manager al Teatrului Național din Timișoara de 20 ani, și Radu Popescu, regizor și cofondator al teatrului independent Apropo. Alexandra Badea a obținut cea mai mare notă, 6,83, insuficientă însă pentru promovare, nota minimă fiind 7. 

În decembrie, în cadrul unei dezbateri publice, Alexandra Badea a cerut lămuriri ministrului Andra Demeter privind notarea concursului, însă dialogul a degenerat în replici acide și țipete din partea ministrului: „Eu vă las să vorbiți, dar nu vă face bine. Arată că sunteți total nepregătită! Nu v-ați făcut lecțiile! Eu, în locul dumneavoastră, nu aș insista, dar treaba voastră. Nu ați citit regulamentul, nu cunoașteți legea, dar o comentați!”, relatează Cultura la dubă.  Alexandra Badea este regizoare activă la Paris și București, fondatoarea companiei de teatru Hédéra Hélix, masterandă la Sorbonne Nouvelle și laureată a Premiului pentru Teatru al Academiei Franceze.

Ultimele propuneri ale ministrului au determinat sute de angajați din sectorul cultural să ceară, printr-o petiție, prim-ministrului Ilie Bolojan demiterea sa. Iar lista acuzațiilor e lungă: subminarea resursei umane din cultură, incapacitate managerială și lipsă de viziune strategică, intenția de a desființa Institutul Național al Patrimoniului, intenția de a politiza instituțiile de cultură, decredibilizarea ideii de concurs de proiecte de management etc.

În interviul acordat HotNews, Demeter le răspunde contestatarilor: ,,Nu trebuie să faci experimente pe cel mai mare teatru”, spune ministrul. 

Ministrul oferă explicații și despre proiectul Legii managementului cultural, în care se prevede ca, în instituțiile din zone cu minorități naționale, candidații la funcția de manager cultural să primească avizul organizațiilor reprezentative ale comunității, precum UDMR.

„Fals, eronat, scos din context”

Hotnews: Domnule ministru, mai multe zeci de personalități din zona culturală vă acuză în aceste zile că aveți intenția de a politiza instituțiile de cultură. Cum răspundeți acestor acuzații?
Andras Demeter: – Fals. E fals, eronat, scos din context.

– Și atunci cum justificați condiția prevăzută la art. 3 alin. (4) din proiectul noii legi a managementului cultural, ca ,,un candidat la conducerea unei instituții publice de cultură să obțină un aviz favorabil  din partea organizației care reprezintă comunitatea respectivă în Parlamentul României sau al Grupului parlamentar al minorităților naționale, în cazul în care nu are reprezentare parlamentară”?

– Prevederea la care faceți referire face parte dintr-o propunere de act normativ aflată în dezbatere publică, gândită pe modelul unei soluții care funcționează deja de ani de zile în domeniul educației (n.r. art. 195/L.198/2023). Propunerea a avut la bază și experiențe concrete din sistem, inclusiv experiența unor directori de instituții publice de cultură  cu activitate adresată minorităților naționale. Atunci când apăreau dificultăți administrative sau financiare, sprijinul era solicitat tocmai reprezentanților comunității minoritare în limba căreia se adresa instituția respectivă. 

– Așadar, în sensul aceluiași articol, un candidat la conducerea unui teatru dintr-o zonă în care populația majoritară este de etnie maghiară sau romă, de exemplu, ar trebui să obțină un aviz favorabil la candidatura sa din partea UDMR sau Partida Romilor Pro‑Europa?
– Intenția propunerii nu a fost de a condiționa accesul la o funcție de conducere de apartenență politică sau susținerea unei organizații anume, ci de a crea un mecanism de consultare cu reprezentanții comunității căreia i se adresează instituția respectivă. Avizul nu a fost gândit ca un instrument de control, ci ca o formă de dialog instituțional, menită să ofere o mai bună înțelegere a contextului cultural, lingvistic și comunitar în care funcționează instituția. Având în vedere sensibilitățile exprimate în spațiul public, Ministerul Culturii tratează cu maximă atenție această propunere, care se află în analiză cu actorii implicați ca soluția finală să respecte autonomia managerială și interesul public.

Sunt sunt interesat în a atrage suflul tânăr, chiar și din zona independentă, dar nu la TNB

– Care este raționamentul modificării condițiilor de înscriere la concursul de management de la TNB, care impun o experiență de minimum 10 ani în instituții publice de cultură sau 5 ani în cazul absolvirii unui master în management cultural?
– Analizând toate elementele rezultate din două concursuri fără rezultat, am ajuns la concluzia că pentru cea mai mare instituție de teatru dramatic de repertoriu din țară, cu bugetul cel mai mare, cu veniturile proprii situate la cel mai înalt nivel din țară, cu număr de salariați și număr de colaboratori mult peste media tuturor teatrelor, aproape egală cu numărul de salariați și colaboratori din operele din țară, nu o vom mai încredința decât acelor candidați care au experiență în sfera publică. 

Ca să vă dau un exemplu mai la îndemână: Uzinele Dacia. Nu pot să încredințez conducerea uzinelor Dacia la cineva care nu a condus nici măcar o dată o secție mecanică dintr-o făbricuță. Nu trebuie să faci experimente pe cel mai mare teatru. Sunt sunt interesat în a atrage suflul tânăr, chiar și din zona independentă, dar nu la TNB. De ce? E foarte simplu pentru că candidații de până acum, au fost patru la număr; la primul concurs au fost soții Andrei și Andreea Grosu, acum a fost Radu Popescu și Alexandra Badea, iar proiectele acestor candidaturi au relevat faptul că abordarea din mediul independent-privat, raportat la cerințele, la responsabilitățile și la complexitatea Teatrului Național din București nu este cea adecvată.

– Sunt eligibile persoanele care au condus un teatru, fie el independent sau de stat, dintr-o altă țară?
– Răspunsul la întrebarea dvs. este negativ. Dacă au condus o companie independentă în altă țară, cum este Alexandra Badea în Franța, aceea este pe legea din Franța care reglementează activitatea persoanelor juridice de drept privat, indiferent că sunt ONG-uri sau altă formă de organizare. E clar că această experiență nu este suficientă pentru a candida la TNB. Nimic nu o va opri pe Alexandra Badea să candideze la un alt teatru.

– Eu nu la ea mă refer, întrebarea mea viza atât teatrele de stat, cât și pe cele independente. Pot candida persoanele care au condus un teatru de stat într-o altă țară?
– Instituție publică înseamnă instituție guvernată de dreptul public în care, dacă nu ai experiență, dacă nu ai cunoașterea suficientă, atunci riști să pui în pericol nu doar bugetul instituției, ci viața de zi cu zi a salariaților, a familiilor acestora și, nu în ultimul rând, oferta culturală care vizează sute de mii de spectatori anual.

– Acest nou criteriu nu credeți cumva favorizează senioritatea în locul competenței reale?
– Doamnă, vorbiți cu un om care la 24 de ani a câștigat primul concurs de management pentru conducerea unui teatru din România. Probabil nu știați asta. Prin faptul că am fost beneficiarul acestei șanse la 24 de ani, nu pot fi unul care să favorizeze senioritatea sau nu știu ce. Nu cer experiență la primul teatru, la instituția far din domeniu, cer experiență în management instituției publice. Avem în țara asta foarte mulți oameni profesioniști care întrunesc toate celelalte condiții și care au deja mai bine de zece ani de experiență de management într-o instituție publică de cultură, fără a avea neapărat vârsta mea de 57 de ani. Deci nu știu de unde ajungem de la 5 ani plus masterat sau 10 ani la această definiție a “seniorității”.

Cazul Alexandra Badea

– Așadar, înainte de a candida la TNB, ar trebui să conducă mai întâi un teatru din țară pentru a dobândi experiența managerială? 

– Nu am spus asta. Poate să meargă și la un teatru din București, poate să meargă unde dorește, dar tot dialogul, cum să vă spun, toată manifestarea ei în spațiul public, dacă vorbim de Alexandra Badea, inclusiv cei doi candidați independenți care se vehiculează că ar fi acum discriminați negativ sau ar fi nedreptățiți. Nu-i oprește nimeni, sunt multe alte concursuri în Capitală. Teatrele care sunt conduse de interimari ar trebui scoase la concurs. Sunt câteva țări în Uniunea Europeană care au teatre guvernate de dreptul public. Oricine a condus un teatru în Slovenia, în Slovacia, în Ungaria, în țările acestea post-socialiste, pentru că acolo sunt instituții publice de cultură guvernate de dreptul public, atunci aceștia sunt eligibili. Chiar dacă legislația națională românească diferă ușor în anumite zone, dar tot drept public este și experiența respectivă, fiind un stat membru al UE, este absolut acceptabilă, dar nu din zona de sfera privată.

Prețurile pot fi mai mari la început, în preajma premierei

– Ați afirmat la Insider Politic (Prima TV) că raportul dintre veniturile proprii ale teatrelor și subvențiile de stat ar trebui schimbat. Cum propuneți să schimbați raportul veniturilor proprii vs. subvențiile de stat, dacă un teatru nu se poate autosusține doar din bilete? 

– Schimbarea de la un procent aproape inexistent nu presupune deloc trecerea la autofinanțare. Nu e o schimbare fundamentală. Trebuie să fie o preocupare managerială ca an de an raportul dintre subvenție și veniturile proprii să aibă un trend crescător, în limita posibilităților. Cine se pricepe, cine știe cum funcționează raportul dintre cerere și ofertă în domeniul culturii știe că, indiferent că vorbim despre o expoziție, un concert, un spectacol, prețurile pot fi mai mari la început, în preajma premierei și după un timp, ele trebuie ajustate în funcție de scăderea interesului, ca să păstrezi numărul de vizitatori sau spectatori. Apoi mai poți face o pauză, după care reiei. Politica de prețuri este una dată de cerere și în instituțiile publice de cultură. 

Nu există niciun risc ca timbrul arhitecturii să fie anulat

– Este timbrul arhitecturii în pericol de desființarea?
– Nu există nicio amenințare; este o problemă falsă. Am avut o discuție cu colegul Ștefan Bâlici, pe 24 decembrie, și, de asemenea, cu domnul Varujan Vosganian, președintele în exercițiu al ANUC. Nu există niciun risc ca timbrul arhitecturii să fie anulat. Vorbim despre o taxă parafiscală și despre o lege din 1994 care, la solicitarea mai multor sectoare culturale creative, va trebui să fie revizuită. Nimeni, dar absolut nimeni, nu pune problema anulării timbrului.

– Ce înseamnă aceste actualizări? Adică ce se va schimba?
– A spune acum ce va însemna actualizarea ar fi hazardat. Actualizările se vor contura prin dialog. Legea timbrului, nr. 35/1994, era concepută într-o realitate dominată de casete video, CD-uri și alte suporturi asupra cărora se aplica timbrul, majoritatea acestora dispărând. Au rămas câteva cazuri: timbrul literar, biletul de teatru, proiectul de arhitectură care se timbrează, dar la nivelul contributorilor totul este rămas la nivelul anului 1994.  Au apărut multe alte domenii care nu sunt prevăzute de această lege și, ca atare, nu sunt timbrate. Al doilea aspect ține de colectarea timbrului. Deocamdată, toată lumea îi vânează pe toți, dar suntem în epoca în care simplificarea administrativă este pe gura tuturor și este o dorință firească. Ar trebui să găsim un sistem de colectare unică cum e ghișeul.ro, unde  poți cu ușurință, să-ți plătești toate taxele.