INTERVIU Fratii Dardenne: "Disperarea a devenit conformista azi. Toata lumea spune ca lucrurile nu merg cum trebuie. Dar toti stim asta!"

Distinsi ex-aequo cu Marele Premiu al Juriului la Cannes, fratii Dardenne explica in interviul de mai jos de ce „Le gamin au velo” e cel mai optimist film al lor de pana acum si cum in societatea de azi a devenit previzibil ca toata lumea sa se planga si sa spuna ca e greu. „Le gamin au velo” arata cum un copil parasit de tata se imprieteneste cu o femeie care accepta sa-l ajute neconditionat.

Rep: De ce este acesta „cel mai pozitiv film” din cariera dumneavoastra?

Jean-Pierre Dardenne: Aveam nevoie sa mai schimbam un pic, sa incercam si altceva, sa vedem daca suntem in stare sa filmam o relatie de afectiune dintre o femeie buna si un copil ranit. Pentru ca Samantha nu are nici un plan, nici o idee preconceputa. Spre deosebire de alte filme ale noastre, personajul feminin nu are aici vreo motivatie anume.

Dintr-un gest de bunatate gratuita, aceasta femeie il va salva pe Cyrill. Pariul nostru a fost sa vedem daca putem filma povestea fara sa devenim sentimentali. Emotiile sunt una, sentimentalismul alta. Fictiunea are capacitatea nu spun de a revraji lumea, ci de a arata ca exista si alte posibilitati.

Rep: Poate totusi fictiunea sa schimbe ceva in lume?

Luc Dardenne: In orice caz, putem spune ca disperarea a devenit conformista azi. Toata lumea spune ca lucrurile nu merg cum trebuie. Dar toti stim asta!… Filmul nostru relateaza o posibilitate umana care ne-ar putea permite sa vedem ca realitatea nu corespunde dorintelor noastre, ca suntem departe de ceea de dorim sa fim.

Cred ca tuturor ne-ar placea sa ne intalnim cu Samantha pentru ca e o fiinta extraordinara, dar pentru realitatea in care traim comportamentul ei e inversul rivalitatii din societate, al concurentei, dorintei de a reusi singur si de a-i distruge pe ceilalti. Filmul nostru arata ca poate exista simpatie umana profunda pentru o alta fiinta umana.

Rep: Prin ce v-a sedus imaginea baiatului violent potolit de o femeie necunoscuta?

Luc Dardenne: Ce ne-a interesat a fost sa vedem cum iubirea unei femei poate salva acest baiat abandonat de tatal lui si sa aratam cum baiatul accepta aceasta iubire. In societatea noastra post-industriala unde individualismul e exacerbat, noi venim cu povestea unui gest gratuit – bunatatea.

Femeia se decide sa-l ajute pe baiat fara nici un alt motiv decat acela de a raspunde afirmativ cererii care i se face. Nu as vrea sa mai adaug nimic, desi se spune ca familiile de azi sunt diferite de cele de altadata si ca raportul lor cu paternitatea e mai dificil.

Rep: De ce era nevoie in film de scena in care copilul cade din copac si aproape moare?

Jean-Pierre Dardenne: Cand baiatul si Samantha se duc in fata judecatorului sa incheie diferendul cu vanzatorul de ziare, baiatul acestuia nu e prezent, deci el ramane cu dorinta de a se razbuna. Aici e un alt tata cu fiul sau, la fel ca in multe filme ale noastre. In „Le gamin au velo” sunt patru figuri paterne – tati rai, daca pot spune asa, adica barbati care mint, seduc, abandoneaza, sunt gelosi.

Tatal intruchipat de vanzatorul de ziare minte cand ii propune fiului ca, in cazul in care baiatul a murit, sa nu spuna la politie ca a aruncat cu pietre in el. Ne-am spus ca trebuie sa-i dam ocazia acelui baiat sa se razbune si ca trebuie sa mearga pana la capat. Cred ca asa ne-a venit ideea cu cazutul din copac, numai ca Cyrill nu trebuia sa moara.

Luc Dardenne: Altfel cum ati fi iesit victorioasa iubirea Samanthei? Am vorbit cu un medici si am aflat ca e posibil ca cineva care a suferit o comotie cerebrala sa isi revina. De asemenea, am vazut un meci de fotbal la Campionatul Mondial in care un jucator din Uruguay a cazut in cap si a ramas cateva secunde fara viata.

Asta ne-a confirmat, printre altele, faptul ca baiatul renaste – ne putem gandi si asa. Deci povestea de dragoste iese victorioasa dar, in acelasi timp, ramane o problema nerezolvata – minciuna pe care vanzatorul de ziare o paseaza fiului sau.

Rep: Alchimia dintre Cecile de France si Thomas Doret e formidabila. L-ati ales pe unul in raport cu celalalt?

Jean-Pierre Dardenne: Nu, nu am gandit niciodata asa. Pe Cecile de France am ales-o pentru ca ni s-a parut cea mai potrivita, iar Thomas Doret a fost al cincilea baiat pe care l-am vazut la casting. Cand am inceput sa lucram cu el, ne-am gandit ca s-ar potrivi. Cand am terminat castingul, ne-am oprit la el. Cred ca ceea ce a creat alchimia dintre ei a fost faptul ca Thomas si Cecile au repetat singuri timp de o luna de zile inaintea filmarilor.

Faptul ca au repetat impreuna si ca au petrecut timp impreuna a permis ca aceasta complicitate sa se formeze. E primul lucru care se vede pe ecran, dincolo de faptul ca fiecare are mari calitati actoricesti. Cecile era deja o actrita cunoscuta, iar Thomas s-a dovedit remarcabil. Am lucrat cu ei, dar au fost un cadou care ne-a cazut in brate.

Rep: Exista aceasta discutie in tarile Europei occidentale cum ca baietii de azi sunt nepregatiti pentru societatea moderna care are nevoie de calitati feminine – comunicabilitatea sau capacitatea de a relationa, si nu de forta fizica sau agresivitate. Ati avut in vedere si aceste idei cand ati scris filmul?

Lud Dardenne: Uneori cred ca facem film pentru a incerca sa rezistam disparitiei corpurilor. In societatea de azi traim in retele unde contactul fizic e mult mai putin prezent sau e destinat numai performantei corpului – antrenamente etc. Contactul fizic exista doar in meciuri sportive, nu in viata.

Traim prin intermediul imaginilor corpului, in vreme ce corpul are tot mai putina importanta. Uneori ma intreb daca aceasta dorinta pe care o avem de a filma corpuri si oameni care se ating – vezi Cyrill care se agata de Samantha sau incearcand sa scape din mainile educatorilor – nu se datoreaza poate faptului ca acest corp dispare.

Rep: Cu „Le gamin au velo” ati facut mai multe schimbari in modul dvstra de lucru.

Jean-Pierre Dardenne: Nu ne-am propus sa ne schimbam, acest lucru a venit de la sine. E prima oara cand filmam vara si cu o actrita foarte cunoscuta. Sa filmam vara a devenit necesar cand am hotarat sa filmam padurea si copacii. Pe de alta parte, lumina verii se potrivea foarte bine si cu povestea de dragoste pentru ca ne permitea sa aratam mai mult corpurile. Pe urma, am incercat sa fim foarte simpli in miscarile de camera.

Trailer-ul filmului:

„La gamin au velo” a fost achizitionat de Independenta Film si va fi vazut si in Romania.