INTERVIU Noul Guvern, construit „de aceiaşi nepricepuţi care cred că le ştiu pe toate doar pentru că controlează serviciile secrete” / Critică dură și la adresa lui Crin Antonescu

În mod normal în fruntea Guvernului politic ar fi trebuit pus un tehnocrat, consideră Alina Mungiu-Pippidi, care spune că inclusiv alegerea lui Crin Antonescu e o eroare. Ea îl vede pe Antonescu drept trimisul la Cotroceni al lui Eduard Hellvig şi Dan Voiculescu.  

• „La PSD, partea care-l susţine pe Crin Antonescu e Dan Voiculescu şi trustul lui media fără de care coaliţia pro-europeană, într-adevăr, nu ştiu ce s-ar fi făcut în aceste 2-3 săptămâni”. 
• „Cei care l-au demonizat pe Iohannis în ultimele două săptămâni greşesc. Oricât de penibil ar părea, Klaus Iohannis este un pol de stabilitate”.

„Aceiaşi nepricepuţi care cred că le ştiu pe toate doar pentru că controlează serviciile secrete” au lucrat zilele acestea la alcătuirea noului guvern, crede profesoara de științe politice Alina Mungiu-Pippidi. 

Cercetătoarea spune că felul în care a fost aleasă componenţa Executivul învestit luni arată că partidele au ţinut cont mai mult de serviciile secrete, decât de cercetări sociologice. Aceasta vede însă şi o parte bună în formarea noului guvern: un semnal pozitiv transmis pieţelor financiare şi partenerilor externi. Pentru alegători, însă, „semnalul este integral ratat”, spune Alina Mungiu-Pippidi.

Ea explică şi de ce crede că liberalul Crin Antonescu, propus de partidele din coaliţie drept candidat unic la alegerile prezidenţiale, este trimisul lui Eduard Hellvig şi al lui Dan Voiculescu la Cotroceni. „Antonescu va fi oprit de ineficienţa propriei candidaturi”, crede Alina Mungiu-Pippidi, care e de părere că Nicuşor Dan ar avea un potenţial mai mare, dacă el ar fi dat un USR „mai înţelept”.

„Era foarte simplu ce trebuiau să facă partidele din coaliţie”

HotNews.ro: Sfârşitul anului aduce un nou guvern în România. Ce semnale credeţi că dau partidele din coaliţie cu această decizie?
Alina Mungiu-Pippidi: Cred că semnalele trebuiau să ajungă la două categorii de publicuri ţintă diferite. Pieţele financiare reprezintă o categorie, pentru că România trebuie să se împrumute în luna ianuarie, iar pieţele financiare trebuiau să primească un semnal. 

Aşa cum a fost, de pildă, în Austria: în ciuda faptului că, la vot, extremiştii au câştigat mai mult decât se aştepta lumea, în ţară se va face un guvern fără ei. Cred că pentru acest semnal au stat liderii politici tot weekend-ul şi au lucrat până noaptea târziu. Să sperăm că a fost reuşit, fiindcă e singurul câştig.

În ce priveşte al doilea grup ţintă, votanţii din România care vor fi chemaţi din nou la prezidenţiale şi, eventual, şi la alegeri legislative, care s-ar putea să nu fie chiar aşa departe cum ni se pare nouă acum, cred că semnalul este integral ratat. 

Pentru că era foarte simplu ceea ce trebuiau să facă partidele din coaliţie: să pună un premier tehnocrat, care să convingă pe toată lumea. Şi existau câteva nume absolut evidente de oameni care sunt cunoscuţi şi de către pieţele financiare, şi care au şi experienţă cu bugetul şi finanţele. 

În loc de asta, ei au preferat să continue cu domnul Ciolacu. Bănuiesc că el a fost cel care a luat această decizie. În mod evident, asta dă semnalul că lucrurile sunt la fel.

Pentru partenerii externi, cărora le place să continue tot cu cine a fost şi cărora le place stabilitatea, asta poate fi un semnal bun. Dar nu şi pentru electorat.

– De ce procedura fulger?
– Ăsta e un lucru pozitiv, care ţine de faptul că România se împrumută. Fiecare om care l-a votat pe Georgescu trebuie să înțeleagă că, în momentul în care s-a aflat că el a câştigat primul tur, a căzut bursa, a crescut rata la dobândă, s-au întâmplat lucruri care nu sunt doar teoretic rele, ci în mod practic, inclusiv pentru votanţii lui, că şi ei lucrează la întreprinderile care şi-au pierdut capitalul la bursă de spaimă. 

Noi trebuie să stabilizăm piaţa financiară, pentru că România are nevoie de credite. Iar pentru asta trebuie să aibă guvern, orice fel de guvern. Şi, într-adevăr, asta au făcut: au pus orice fel de guvern, numai ca să stabilizeze ţara.

E şi asta o performanţă, pentru că sunt şi ţări care nu reuşesc acest lucru şi cărora le ia doi ani să formeze un guvern. Sigur, la noi a fost făcut guvernul de aceiaşi nepricepuţi care cred că le ştiu pe toate pentru că controlează serviciile secrete şi ei cred că intelligence-ul ţine loc de cercetare sociologică. 

E greu de crezut că aceşti oameni vor fi cu totul altfel peste noapte, că vor găsi pista de decolare şi că vor ajunge pe Marte. Cât de cât s-au întors pe drum, asta e tot ce-au făcut.

„Ilie Bolojan nu a câștigat bătălia din PNL”

– Ce părere aveţi despre numirile făcute de partidele din coaliţie?
– Şi aici semnalele au fost greşite. La conducerea Camerei Deputaţilor, a fost aleasă o persoană care a fost încă din 2016 pe listele negre pentru că era traseist, după cum am aflat de la colegii de la România Curată. A fost în partidul lui Dan Diaconescu şi apoi în partidul generalului Gabriel Oprea, UNPR. E o figură care nu are cum să aibă popularitate: lumea nu ştie cine e şi, când îl cauţi în arhivă, constaţi că nu poţi să-i faci un profil bun.

Ca să nu mai vorbim de vicepremierul Marian Neacşu, care a fost şi el cu Gabriel Oprea. Pare că el e şeful de unitate şi al patrulea partid din coaliţia de trei. Cel mai tare, desigur.

Eu văd un singur lucru bun în faptul că Ilie Bolojan e şeful Senatului: acela că, dacă se întâmplă ceva cu Preşedinţia, el poate să ocupe locul lăsat liber de Klaus Iohannis. 

Să sperăm că nu se întâmplă nimic pentru că, la ora asta, oricât de penibil ar părea, Klaus Iohannis e un pol de stabilitate, tot aşa cum a fost un pol de stabilitate şi Iliescu în anul 2000, când lumea l-a votat să scăpăm de Vadim Tudor. Altfel, e evident din ziua întâi că Ilie Bolojan nu a câştigat bătălia în PNL.

– La prezidențiale?
– Propunerea pentru viitor vine de-a dreptul din trecut. Propunerea lui Crin Antonescu pot doar s-o asemăn cu propunerile aberante făcute de liberali pentru Primăria Capitalei: prima oară, l-au scos din pălărie pe Marian Munteanu, căruia i-au trebuit trei săptămâni să se retragă, după ce i-a fost scos angajamentul de colaborator al Securităţii. 

Iar vara trecută a fost domnul Cătălin Cîrstoiu, care a fost susţinut de mai multă lume, nu doar din PNL. El era candidatul preferat al SPP, care iarăşi n-a ajuns la alegeri. 

Aşadar, prognoza mea e că domnul Crin Antonescu nici măcar nu va ajunge până la alegeri. Şi atunci te întrebi pentru ce să faci asemenea propuneri, după ce spui că faci testări sociologice, dar e evident pentru toată lumea că, şi dacă ai avea sociologi buni – ceea ce nu e cazul la partidele astea –, n-ai fi avut timpul fizic să faci o analiză bună. 

Aşa că vedem din nou decizii luate din pix, complet greşite, doar pentru că nişte oameni puternici au hotărât că lor le place Crin Antonescu. Dar ar fi putut să înveţe că nu e suficient că le place lor, ci că trebuie să le placă şi votanţilor.

„O să vedeţi ce comentarii o să-nceapă acum pe seama lui Crin Antonescu”

– Cine sunt aceşti oameni puternici?
– Oamenii care-l susţin pe Crin Antonescu nu sunt ascunşi, ei sunt cunocuţi. În PNL, e vorba de Eduard Hellvig. Iar la PSD ne putem da seama cine e, ca întotdeauna, marele actor ascuns şi aliat al lui Crin Antonescu. Îmi amintesc o discuţie pe care am avut-o, cu câţiva ani în urmă, cu Crin Antonescu, în care am încercat să-l conving că nu e o idee bună să-l aduci în politică pe Dan Voiculescu. 

Crin Antonescu a încercat să-mi răspundă că e greşită această critică şi că şi el ar putea să spună că regimul Băsescu nu face bine că o aduce pe Elena Udrea. Mă rog, eu am luptat mai mult şi mai eficient contra Elenei Udrea decât Crin Antonescu. 

Aşadar, la PSD, partea care-l susţine pe Crin Antonescu e Dan Voiculescu şi trustul lui media fără de care coaliţia pro-europeană, într-adevăr, nu ştiu ce s-ar fi făcut în aceste 2-3 săptămâni. 

Dar eu cred că îşi fac iluzii dacă-şi imaginează că trustul lor media poate să-l pună preşedinte pe Crin Antonescu, pentru că nu sunt, de fapt, aşa de puternici. Pot să vadă şi în topul audienţelor din această toamnă că nu sunt atât de tari. 

Antonescu va fi oprit de ineficienţa propriei candidaturi, nu de trecutul lui ascuns. Dar o să vedeţi ce comentarii o să-nceapă acum pe seama lui, că de 10 ani îl susţine nevasta, nici nu vreau să mă gândesc…

„Nicușor Dan n-a fost testat doar în sondaje, ci și în alegeri”

– Cum arată candidatura lui Nicuşor Dan față în față cu Crin Antonescu?
– E foarte important dacă USR va fi un pic mai înţelept aici. Numai că USR s-a ţinut de prostii în ultima săptămână şi a trimis numai cereri populist-aberante, de genul să fie daţi afară şefii serviciilor şi să plece şi Iohannis, fără să se gândească că, dacă pleacă preşedintele, nimeni nu mai poate numi şefii de servicii. Cu alte cuvinte, fără să construiască o secvenţă logică a cererilor. 

Dar, dacă vor fi mai înţelepţi, părerea mea e că Nicuşor Dan are un potenţial foarte mare. E singurul care n-a fost testat doar în sondaje, ci şi în alegeri. Care s-au petrecut similar cu alegerile pe care le vedem acum, adică jucând rolul candidatului anti-sistem.

„Nu trebuie să-l demonizăm pe Iohannis. El nu a intervenit în justiție”

– Klaus Iohannis mai întâi şi-a cerut iertare pentru greşelile făcute, acum i-a felicitat pe liderii coaliţiei. Ce înţelegem din acţiunile lui?
– Cred că preşedintele Klaus Iohannis a fost o dezamăgire mai mare pentru mine decât pentru alţi oameni. Sunt printre cei care l-au susţinut şi ştiu foarte bine ce eforturi am făcut pentru a-l face un preşedinte occidental, nu un preşedinte balcanic. Klaus Iohannis avea de ce să-şi ceară scuze. Însă cei care l-au demonizat în ultimele două săptămâni greşesc. 

Klaus Iohannis nu e singurul om care a adus România în situaţia asta. Sigur, el a avut un mare rol, prin faptul că permis serviciilor secrete să fie mai puternice decât au fost vreodată şi să se infiltreze atât de mult în politică. Dar nu e singurul. Nici nu puteai să vorbeşti despre asta acum 3-4 ani, iar acum USR a făcut-o tema preferată. Deci nu trebuie să-l demonizăm pe Iohannis.

Dacă el ar fi fost un dictator şi un autocrat, nu ar fi pierdut procesele cu casele. El nu a intervenit în justiţie şi nu avem dovezi că a încercat. Lucrurile care s-au petrecut în justiţie şi care n-au fost în regulă s-au petrecut între servicii şi justiţie, Iohannis n-a făcut ceva pentru el personal. Sigur că e scandalos că se plimbă cu avionul ăla, dar să nu fim aşa de populişti. 

El nu trebuie să plece acum, nu e un pericol pentru democraţie, pentru statul de drept. Ba abia acum îşi face şi el rolul, stabilizând ţara puţin, şi bine o face. Nu serveşte nimănui, în acest moment, capul lui Iohannis.