INTERVIU. Oana Gheorghiu despre ce a găsit în companiile de stat. „Într-o companie de energie, 30 de oameni erau angajați ca să se ocupe cu închirieri de clădiri”

Vicepremierul interimar Oana Gheorghiu descrie felul în care unele companii publice rezistă la schimbare, inclusiv prin faptul că nu dau informațiile cerute de Guvernul care îi reprezintă pe acționarii de drept ai acestor firme de stat, adică pe cetățeni.

– Doamnă Gheorghiu, dați-ne un exemplu de management defectuos al unei companii de stat sau dați-ne un exemplu unde ați întâlnit dumneavoastră cea mai mare rezistență.
– Păi vorbeam chiar de Electrocentrale Grup (n.r. – companie a cărei restructurare a fost promisă Comisiei Europene). Faptul că Ministerul Energiei nu s-a uitat de zeci de ani la această companie să vadă cum funcționează, care este rolul ei, să încerce să o închidă asta e o dovadă de proastă gestionare. Compania asta, teoretic, este o companie care activează în domeniul energiei, dar 80% din veniturile ei vin din chiriile unor clădiri. Statul român trebuie să înțeleagă că nu așa se gestionează. Dacă o companie nu își mai îndeplinește obiectul pentru care ea a fost înființată, trebuie restructurată, închisă, transformată în altceva.

Acum avem 30 și ceva de oameni angajați care închiriază clădiri, iar cu banii pe care îi închiriază nu își acoperă cheltuielile.

Am văzut companii care stau în insolvență de zeci de ani și care consumă bani. Ele sunt inactive pe hârtie, dar sunt active la a cheltui bani. Petrotrans e o companie care stă de 19 ani în insolvență, toți banii pe care i-a recuperat s-au dus doar pe plata lichidatorilor, contabililor, firmelor de arhivare. Din 2014, plăteşte 29.000 de euro anual chirie pe o conductă care se presupune că există sub terenul cuiva.

– Dumneavoastră remarcați aceste probleme. Care sunt pașii următori pe care îi faceți și cum se traduce rezistența pe care o întâmpinați? De pildă, ați identificat această companie. Ce a urmat?
– După ce noi am început să analizăm această companie, am început un dialog cu Ministerul Energiei să vedem de ce se întâmplă, am început un dialog cu mai multe entități din zonă, falimentul în sfârșit s-a încheiat. Iată, dacă cineva se uită, lucrurile se mișcă. De 19 ani stătea compania așa. Din 2007. Eu cred că e o problemă când o companie stă în insolvență de atâți ani și nimeni nu se uită la ea.

Un faliment blocat de stat timp şapte ani

 – Dar nu există şi situaţii în care chiar identificaţi un responsabil şi vreţi să faceţi o schimbare?
– Schimbarea nu se face peste noapte și identificând doar niște vinovați. Iar eu nu pot să spun cine e vinovat, pentru că nu am competențele necesare, nici instrumentele necesare. Identificăm un fenomen și încercăm să-l adresăm.

De exemplu, am constatat această metodă cu insolvenţa în mai multe companii. Aşa că început un dialog cu Agenția de Administrare a Activelor Statului. Şi aici pot să vă dau un exemplu de rezistență. Am trimis o solicitare să primim de la ei o situație a tuturor companiilor de stat aflate în insolvență pentru care ei gestionează creanțe. Am făcut asta pentru că, la Petrotrans, timp de șapte ani, închiderea falimentului a fost blocată de această autoritate prin contestarea procesului de lichidare pentru o creanță de doar 6.900 de lei. Mi s-a părut dubios.

Am primit răspunsul zilele trecute, în care mi se face o istorie a instituţiei, pe 5 pagini. Și mi se spune că baza de date e din 2000-2001 și, dacă vreau o bază actualizată, o să aibă nevoie de foarte mult timp să o actualizeze. Dumneavoastră credeți că această autoritate nu are o bază de date actualizată? Eu mă îndoiesc. Și dacă nu o are, atunci, într-adevăr, e o problemă care trebuie anchetată de niște organe care sunt competente.

– Unde ați dus problema asta mai departe?
– Abia am primit-o. Am dat în lucru avocaților cu care lucrez. O să fac o revenire la adresă și o să fac și o sesizare către Corpul de Control al Premierului.

 „Nu e o vânzare pe sub masă”

-De ce a recomandat Guvernul vânzarea accelerată pe bursă a companiilor de stat?
Oana Gheorghiu: Ca să spunem foarte clar: Guvernul nu a făcut o recomandare privind vânzarea accelerată a unor companii de stat. Cabinetul vicepremierului Oana Gheorghiu a făcut o analiză și a pus pe masa guvernului o propunere de analiză a unor companii. Deci, o propunere, nu o decizie, nu o asumare politică, nu ceva ce urma să se implementeze. O propunere și o invitație la dialog cu toată lumea.

Aşadar, era o analiză a unor companii care pot fi listate şi unele listate deja, pentru care se propunea o a doua listare.

– De ce să fie listate în regim de vânzare accelerată?
– Pentru că, de când avem PNRR, din 2021, pe Jalonul 443, care cere să restructurăm sau să listăm trei companii, nu s-a făcut nimic. Absolut nimic. Și atunci, când am preluat mandatul și mi-am dat seama că riscăm să nu ducem la îndeplinire acest jalon am făcut o analiză exploratorie pe toate variantele posibile care să ne aducă la îndeplinirea lui. Am identificat niște companii la care lucrăm deja să le restructurăm, dar mi-am zis că, în situația în care timpul foarte scurt nu ne permite să ne încadrăm într-un calendar de restructurare, ar trebui să ne uităm și la alte soluții de rezervă. Cele două companii (n.r – Hidroelectrica şi Romgaz) la care am propus o listare accelerată erau o propunere de rezervă.

Această listare accelerată (n.r. – ABB, vânzare accelerată de acțiuni, prin care un pachet important este plasat rapid către investitori instituționali – fonduri, bănci, administratori de active -, fără procesul lung al unei oferte publice clasice) nu e o vânzare pe sub masă. Ea este reglementată foarte clar de legislație: se selectează niște bănci care intermediază vânzarea unor pachete minoritare de acţiuni, băncile identifică potenţiali cumpărători, iar ei licitează pentru preţ. Deci nu e un preţ de înţelegere şi nu guvernul îl stabileşte.

– În orice caz, prețul este mai mic decât în cealaltă variantă de listare, care se cheamă IPO (Initial Public Offering – în română, ofertă publică inițială – este momentul în care o companie intră pentru prima dată la bursă și vinde acțiuni publicului larg, n.r.).
– Poate să fie mai mic sau nu. E ca și cum ai o casă și ai de ales dacă o vinzi așa cum e, deci nu mai investești nimic în ea și poate că e un preț mai mic, sau o renovezi, faci curățenie, faci îmbunătățiri și o vinzi peste un an, când este frumoasă și câștigi mai mulți bani. Cam asta e diferența între vânzarea accelerată și listarea la termen, să zicem, o listare clasică. La o ABB vinzi acțiunile așa cum sunt la momentul ăla, la prețul pieței. Evident, pentru că nu faci un efort mare, nu listezi către publicul larg, probabil că vei obține un preț mai mic.

Listarea la termen, care îți ia 18-24 de luni, presupune şi niște cheltuieli de pregătire a listării, şi o serie de pași pe care trebuie să-i parcurgi. Și s-ar putea că atunci când vrei să listezi, să n-ai niciun control asupra preţului. S-ar putea că într-un an sau în doi ani, când ești tu gata să listezi, piața să se ducă în jos.

Dar scopul nostru nu era să vindem acțiuni, scopul nostru era să avem un backup. Dacă nu reușim în termen să restructurăm, să putem face acest lucru pentru a nu pierde banii din PNRR. Și, repet, era doar o propunere.

„Hai să veniți cu o listă să o discutăm”. Când şi cu cine spune Oana Gheorghiu că a vorbit despre listarea la bursă

– A fost o listă exploratorie pe care dumneavoastră ați avansat-o pe 16 aprilie. Ați vorbit cu cineva despre ea înainte?
– Evident. O să spun cum s-a născut această listă exploratorie. Când am venit în guvern, la 1 noiembrie, am încercat să văd ce s-a făcut, ce nu s-a făcut, de unde preiau. Am avut discuții cu domnul Marian Neacșu (n.r. – vicepremier PSD), cu domnul Oprea (n.r. – Radu Oprea, secretar general al Guvernului, numit de PSD) și cu domnul Țuțuianu (n.r. – Adrian Ţuţuianu, la acea vreme secretar de stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului, numit de PSD), cei care gestionau partea de reformă la nivelul SGG sau la nivel de vicepremier. Şi tot ce mi se spunea era că trebuie să alegem trei companii pe care să le restructurăm sau să le listăm.

Am propus eu acel proiect pilot cu cele 22 de companii pe care să le analizăm și, ca să nu trezesc nicio suspiciune, am zis că e mai bine să solicităm miniștrilor ca, din portofoliul lor, să nominalizeze companiile pe care ei consideră că ar trebui să le restructurăm. Zis și făcut, asta s-a întâmplat.

În paralel, am avut o discuție cu domnul Neacşu și m-am dus special să-l întreb dacă PSD este de acord cu listarea unor pachete minoritare ale unor companii de stat, având în vedere că, în programul de guvernare, este asumat acest lucru și că s-ar putea să fie nevoie și pentru jalon PNRR. Și domnul Neacşu mi-a spus: „Nu excludem asta, dar hai să veniți cu o listă să o discutăm”. Așa că m-am apucat de treabă.

– Când aţi vorbit?
– În februarie. Pe 18 martie am făcut această listă, cu o scurtă analiză, după ce am avut discuții cu mai mulți actori din zona pieței de capital, cu oameni de la bursa de valori, cu fonduri de investiții, cu bănci. Și i-am trimis domnului Neacşu pe e-mail această listă, așa cum am trimis-o și celorlalții vicepremieri. Nu am primit răspuns explicit.

„Nimeni nu a zis: «Mă opun»”

– Deci, înainte de a ieși public, ați vorbit cu domnul Neacşu, a spus că în principiu e de acord, i-ați trimis lista pe e-mail. Astea au fost discuţiile?
– Nu. Am avut discuții și în acest comitet interministerial la care participau reprezentanți ai fiecărui minister implicat. Din noiembrie încoace am avut vreo 10 comitete interministeriale, în care discutam proiectul pilot al celor 22 de companii de restructurat și am discutat și despre companiile listabile. Am organizat inclusiv o întâlnire cu Bursa de Valori București, la care a participat AMEPIP (Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice), Secretariatul General al Guvernului și oameni din ministere.

– În cadrul acestor întâlniri în comitete interministeriale, a fost cineva care să se opună vehement listării la bursă?
– Nu, nu a existat nicio discuție de acest fel. Nimeni nu a zis: „Mă opun”.

De ce poate pierde România 70 de milioane de euro din PNRR

– Jalonul 443 din PNRR prevede că cel puţin trei companii de stat să fie listate sau restructurate, companiile făcând parte din domeniul energiei și al transporturilor. Termenul limită e 31 august 2026. Altfel, vom pierde 70 de milioane de euro. Cele trei companii restructurate sunt Tipografica CFR, Telecomunicații CFR și Electrocentrale Grup ELCEN. Companiile astea nu sunt însă nici de importanță națională, nu sunt nici companii strategice. Doar asta s-a reuşit? E de ajuns?
– Nu știu să vă spun încă. Noi am trimis propunerile Comisiei Europene și așteptăm o confirmare. S-a întors deja un răspuns cu solicitare de clarificări. Acestea au fost selectate pentru că sunt suficient de avansate sau procesul e suficient de simplu astfel încât să ne încadrăm la 31 august.

Repet, din 2021, de când România și-a asumat să îndeplinească aceste jaloane din PNRR, până în noiembrie 2025, nimeni nu a făcut nimic.

– Această alternativă a vânzării la bursă nu trădează de fapt greutatea de a identifica trei companii de importanță națională, strategice care să poată fi restructurate până în august 2026? De ce e atât de greu să identifici trei companii care să poată fi restructurate?
– Această alternativă arată ce s-a întâmplat din 2021 până astăzi. Adică, arată că nu s-a făcut nimic. Și atunci, rolul meu era să găsesc soluții. Mie mi se pare că nu este greu dacă există o asumare politică. Pentru că orice restructurare presupune o asumare. Și astăzi dimineață am fost la Ministerul Energiei pentru că avem acolo o restructurare a Electrocentrale Grup și, deși e o companie mică, care ar trebui fără niciun fel de problemă să poată îndeplini jalonul și să poată să fie restructurată simplu, nu este atât de simplu.

– Dați-mi un exemplu concret chiar în situația asta.
– Stând de vorbă cu oamenii, ne-am dat seama că Electrocentrale Grup nu are toate actualizările activelor pe care le deţine, că nu și-au făcut provizioane pentru litigiile în curs sau pentru sechestre. Lucrurile astea, de obicei, se fac ca să păstrezi în afara contabilității, în afara bilanțului, niște probleme uriașe pe care le ai, dar care ți-ar aduce un bilanț și mai mult pe minus.

„Toate aceste companii au fost tratate cu neglijență”

– Și cine e responsabil atunci când lucrurile astea se fac?
– Rolul meu nu este să identific responsabili. Ăsta este rolul organelor de control și al celor de anchetă. Rolul meu e să găsesc soluții. Eu am venit cu acest mandat de reformă și de a îndeplini jaloanele în PNRR. Și nu pot să vă spun cine este vinovat.

Ce pot eu să constat este că toate aceste companii au fost tratate cu neglijență. Și asta este de la nivelul ministerelor, al consiliilor de administrație și al managerilor. Ministerele nu s-au comportat până în prezent ca niște acționari responsabili. Asta este percepția mea.

Am mai avut întâlniri și cu alte companii. Am avut o întâlnire cu Transelectrica, în care le-am explicat cum văd eu că ar trebui să se raporteze la statul român, cum cred eu că ar trebui să se raporteze statul român la o companie cum e Transelectrica. Le-am cerut să vină proactiv și să propună alți indicatori de performanță, pentru că felul în care e măsurată acum activitatea lor nu are nimic de-a face cu performanța.

De ce riscăm să pierdem alte câteva sute de de milioane de euro din PNRR

– Reforma companiilor de stat e o miză foarte importantă pentru România, pentru că riscăm să pierdem aproape 400 milioane de euro din PNRR. Practic, trebuie să fie redus cu 10% numărul administratorilor interimari din companiile de stat locale și cu 50% numărul celor din companiile de stat centrale.
– A venit săptămâna asta vestea bună, pe care a adus-o ministrul Dragoș Pîslaru, că am îndeplinit acest jalon. Este primul jalon îndeplinit fără nicio observație și fără nicio amânare.

– Cele mai multe companii de stat sunt la nivel local. Acolo nu ştim care este nivelul de implementare a reformei…
– Da, la companiile din local e foarte complicat și asta trebuie să recunoaștem cu toții. În primul rând, pentru că, în general, sunt companii foarte mici, cu 3-5 angajați. Or, dacă le pui un consiliu de administrație format din 3 oameni, încă un director și un director financiar, le-ai consuma tot bugetul. În general sunt companii ale primăriilor care asigură serviciile publice.

Noi am mers la Comisia Europeană și am explicat situația, am invocat și un principiu care există inclusiv în ghidul OECD – acela de proporționalitate în care nu poți să pui un consiliu de administrație de 3 oameni la o companie de 5 oameni. Așteptăm răspunsul Comisiei, pe de o parte, iar, pe de altă parte, AMEPIP este în curs de a colecta toate datele de la aceste companii.

– Păi, nu le-a colectat?
– Aici procesul e puțin mai lung pentru că, pe măsură ce se închid aceste interimate și se face notificarea către Registrul Comerţului, există o întârziere.

– Dar deadline-ul e tot august 2026…
– Da, eu aici sunt optimistă moderat pe două paliere. Unu, că vom reuși să colectăm toate datele și sunt convinsă că unele dintre companii și-au închis interimatele. Doi, că vom avea un răspuns pozitiv de la Comisie ca, acolo unde companiile sunt foarte mici, să putem avea un administrator.

– Deci riscul să pierdem cele aproape 400 de milioane de euro există.
– Există un risc. Nu știu exact care este suma, pentru că va fi o defalcare. Cred că e mult mai mică suma.

Cum se ocupă AMEPIP de companiile de stat

– De guvernanţa corporativă se ocupă vicepreşedintele AMEPIP, Bogdan Stănescu. Ultima funcţie deţinută de el a fost cea de director general la Societatea de Administrare a Participanţilor în Energie (SAPE), timp de şase ani. A fost demis în 2025, când a apărut un raport al Curţii de Conturi, care scotea la iveală un prejudiciu de peste 72 milioane de lei, după achiziţia unor măşti. Practic, SAPE a cumpărat 95 milioane de măşti, dar a reuşit să vândă doar 5 milioane, restul rămânând în depozit. Cum a ajuns domnul Stănescu să fie numit la AMEPIP?
– N-a fost numit, ci a trecut printr-un proces de selecţie organizat de Secretariatul General al Guvernului, conform procedurii aprobate de Comisia Europeană. Procesul de selecţie, din câte am înţeles, a fost unul serios.

Eu nu-l cunoşteam pe domnul Stănescu înainte. Am aflat povestea cu măştile după ce l-am cunoscut. Mi-a spus că a fost o achiziţie făcută de Consiliul de Administraţie, iar el doar a executat-o. Sigur, el va răspunde dacă ancheta va dovedi că a făcut ceva ilegal.

Dar colaborarea mea cu dumnealui a fost una destul de profesionistă şi pot să vă spun că am muncit foarte mult ca să îndeplinim acest jalon.

– Dumneavoastră sunteţi coordonatorul politic al AMEPIP. Ce-aţi făcut din această poziţie?
– AMEPIP funcţionează sub SGG. Tot ce-am făcut eu în calitate de coordonator al reformei a fost să ajut la operaţionalizarea AMEPIP şi să mă asigur că politicul se infiltrează cât mai puţin în zona asta. Există o atenție uriașă pentru AMEPIP și pentru consiliile de administrație. Știm bine că asta era practica: oamenii veneau în Guvern sau în diferite agenţii şi mai primeau un loc sau două într-un CA.

Gheorghiu îl acuză pe fostul ministru PSD de la Transporturi că i-a „blocat accesul” la informații privind Portul Constanța

– Sau vin în primării ori în consilii locale și mai primesc de acolo un loc într-o companie de stat locală. Aveți un exemplu genul ăsta, astfel încât să ne dăm seama de ce este atât de grea reorganizarea acestor companii de stat sau desfințarea lor, în cazul în care e nevoie?
– Reforma companiilor de stat nu este grea. E, în primul rând, o schimbare de mentalitate. E o schimbare de paradigmă la nivelul percepției ministerelor, a miniștilor, a oamenilor politici. Să știți că eu cam asta am făcut de când am venit. Am explicat și tot explicat ce înseamnă consiliu de administrație, de ce ar trebui să fie unul profesionist, care este rolul ministerului de a pune niște indicatori de performanță, cum nu mai este voie din acest moment să se numească demnitari în consiliul de administrație. Și a durat ceva până când toată lumea să accepte.

România nu a început însă de când trebuia să înceapă. Avem o lege a guvernanței corporative din 2011. Ea nu a apărut pentru că ne-a plăcut nouă guvernanța corporativă, ci a apărut după criza din 2009, când a venit FMI în România și a constatat cum risipim banii în companii. Ce a făcut statul român? Ce știe el să facă. Să mimeze. Până acum s-a mimat. Noi am început să facem să nu se mai mimeze.

E doar un început. Am pus o sămânță. Dar știu, mai sunt multe lucruri de făcut. 

De exemplu, Portul Constanța. S-a vorbit în spațiul public despre faptul că la Portul Constanța selecția ridică suspiciuni că nu e corectă. Am adresat Ministerului Transporturilor solicitarea de a-mi trimite toată documentația selecției. Am primit răspuns că nu mi se pot da aceste informații, pentru că sunt date cu caracter personal. 

Acest lucru mi-a răspuns mie în scris ministrul Transporturilor (n.r. – Ciprian Şerban, PSD). Asta este o formă de blocaj pe care am întâlnit-o. Și da, probabil că la Portul Constanța atâta vreme cât există această suspiciune și cât ministerul însuși a blocat accesul la aceste informații, probabil că ceva nu e în regulă. Și sper că acum o să vorbesc cu ministrul Radu Miruță să ne uităm pe această selecție și, dacă e cazul, să și sesizăm organele de anchetă.

– Dar, după ce ați primit acest răspuns, că e vorba de date cu caracter personal, ce ați făcut? Să-l așteptați pe domnul Miruță să vină la minister?
– Nu, nu l-am așteptat pe domnul Miruță. Am făcut o nouă revenire cu avocații, am scris un document și urma să-i solicit ministrului o întâlnire împreună cu premierul, în care să-i explicăm că nu poate fi tratat în acest fel cabinetul vicepremierului, care reprezintă, de fapt, aparatul de lucru al premierului. Dar nu a mai avut ocazia, pentru că domnul ministru (n.r. – Ciprian Şerban) și-a dat demisia.

„Nimeni nu s-a stresat vreodată cum să facem să nu mai pierdem bani, pentru că la guvern întotdeauna s-au găsit”

– Din comunicarea publică a premierului Ilie Bolojan, a rămas percepția potrivit căreia există o rețea de baroni locali, care au fost afectați de măsurile pe care le-a luat guvernul, iar ceea ce vedem noi, prin moțiunea de cenzură, este reacția lor. Cine sunt acești oameni interesați pe care Guvernul Bolojan, în cabinetul în cadrul căruia sunteţi vicepremier, i-a deranjat?
– E foarte greu să arăți cu degetul oameni și să spui că e baron local. Percepția mea este că în aceste companii de stat, de 30 de ani sau de când există ele, e o practică. Lucrurile se fac într-un anume fel, cu foarte mult dezinteres față de interesele statului român și cu interes față de oamenii care sunt acolo.

Și România, în momentul ăsta, produce mai puțin bani decât consumă aceste companii. Pentru că multe din aceste companii sunt pe pierdere, iar la începutul anului, când îşi alcătuiesc bugetul, vin și zic: „Mai avem nevoie, nu avem ce să facem, suntem pe pierdere”. De obicei, au primit bani. Așa că nimeni nu s-a stresat vreodată cum să facem să nu mai pierdem bani, pentru că la guvern întotdeauna s-au găsit. Pentru că erau niște baroni locali sau pentru că erau niște interese, eu nu pot să spun de ce.

Eu pot să vă spun că aceste companii care au produs pierderi au fost lăsate și încurajate să continue. Ca şi când vecinul tău se tot duce și joacă jocuri de noroc și tu îl tot împrumuți cu bani. El nu o să se oprească niciodată. Așa-i și cu companiile de stat, câtă vreme le dai bani fără să le pui nicio condiție.

Cazul Hidroelectrica 

– Să luăm un exemplu concret, Hidroelectrica. Au fost probleme cu numirea șefilor la Hidroelectrica, lucru pe care l-a constatat și Comisia Europeană, motiv pentru care iar ne-a tăiat bani din PNRR. Anul trecut, a fost anulată o procedură de selecție a directorilor, pentru că n-a fost câștigată de cine trebuie. Anularea s-a întâmplat în noiembrie 2025, când dumneavoastră erați deja în funcție. Știați de asta? Ce ați făcut?
– Eu, în calitate de vicepremier, nu mă pot implica în activitatea unei companii, mai ales a unei companii listate. Decizia pe care au luat-o și au validat-o intern privind anularea concursului nu depinde de mine și nu o pot eu controla. Ce pot să vă spun? La Hidroelectrica acum e un nou proces de selecție, se va ajunge în curând probabil la finalizare….

– Dar poate aţi cerut AMEPIP să facă un control acolo..
– AMEPIP nu poate să controleze procesul de selecţie al directoratului. AMEPIP are rol doar la Consiliul de Administraţie.

– Dar cine poate să facă ceva în situaţia asta?
– Consiliul de Administrație este cel responsabil de selecția management-ului. Deci, poate să facă ceva ministerul, prin AGA (Adunarea Generală a Acţionarilor, n.r.) şi prin indicatorii de performanță pe care i-a trasat acestui consiliu de administrație. Și aici ne întoarcem la trecut. Ministerele au semnat niște contracte de mandat superficiale. Lucrul ăsta trebuie să se schimbe.

Eu nu ştiu să vă spun cine trebuie să fie responsabil și dacă se dovedește într-adevăr că acele selecții s-au anulat pentru că n-a ieșit cine trebuie. Sper că există o anchetă.

Ce pot să vă spun este că la Hidroelectrica este un domn în Consiliul de Supraveghere, care are un dosar penal deschis (n.r.- vorba despre Silviu-Răzvan Avram, trimis în judecată de procurorii DNA, sub acuzația de luare de mită, alături de alte șase persoane, n.r.). Eu am sesizat și ministerul, şi AMEPIP, căci mandatul acestei persoane trebuie să fie suspendat conform contractului de mandat semnat. Dacă s-a întâmplat lucrul ăsta sau nu, n-am primit încă răspuns la adresă.