INTERVIU Serialul inspirat de clasicul „Columbo” s-a întors în streaming cu un nou capitol: „Există un trend în televiziune înspre așa-numita „bogăție pornografică”. Noi mergem în direcția opusă”

Care e rețeta câștigătoare pentru un serial de succes, care să te țintă „lipit” în fața ecranului? În cazul unuia care tocmai a revenit în streaming cu noi episoade, ea include o aplecare înspre clasici ai genului, o actriță principală emblematică și un nume de top: Rian Johnson. Regizorul de două ori nominalizat la Premiul Oscar a explicat pentru publicul HotNews ce a dorit să realizeze cu serialul său „Poker Face” și ce noutăți aduce sezonul 2.

• „Cred că actorii pe care i-am ales sunt și unii dintre cei mai buni ai momentului”, spune Rian Johnson, creatorul serialului „Poker Face”, în interviul pentru HotNews. 
• Noul sezon al „Poker Face” a avut premiera pe platforma de streaming SkyShowtime în 17 iulie, când au fost lansate concomitent primele 3 episoade. Restul de 9 vor apărea la distanță de o săptămână între ele, în fiecare joi.

Serialul este unul polițist, cu o structură aparte în ceea ce privește povestea, explicată de Rian Johnson cititorilor HotNews care nu au văzut primul sezon. Lansat în 2023, acesta are o rată a aprobării din partea criticilor de 97% pe agregatorul de recenzii Rotten Tomatoes și a fost unul dintre cele mai urmărite seriale produse vreodată de Peacock, platforma de streaming care îl difuzează în SUA. 

Printre cele mai lăudate lucruri la serial a fost interpretarea actriței americane Natasha Lyonne, pe care mulți o vor recunoaște din serialul de comedie dramatică „Russian Doll”. În „Poker Face” ea o joacă pe Charlie – o femeie cu abilitatea stranie de a-și da seama mereu când cineva o minte, fiind un fel de „detector de minciuni” uman. Printre altele, interpretarea din Poker Face i-a adus lui Lyonne o nominalizare la Premiile Emmy pentru cea mai bună actriță într-un rol de comedie. 

Un serial creat de un regizor de top

Pentru Johnson, acum în vârstă de 51 de ani, succesul nu a fost ceva nou. El a dat lovitura în 2012 cu filmul „Looper” în care au jucat Bruce Willis, Joseph Gordon-Levitt și Emily Blunt. Lungmetrajul SF de acțiune a fost pe larg apreciat de critici și un succes comercial care l-a transformat pe Johnson în unul dintre cei mai râvniți regizori de la Hollywood. Următorul său film, „Star Wars: The Last Jedi”, l-a propulsat în clubul select al cineaștilor care au regizat filme cu încasări de peste un miliard de dolari.

Cu cele două filme „Knives Out” lansate în 2019 și 2022 a avut ocazia să se aplece asupra genului pe care l-a descris ca fiind favoritul său: cel de polițist-mister. Filmele i-au adus separat două nominalizări la Premiile Oscar, pentru cel mai bun scenariu original, la gala din 2020, respectiv cel mai bun cel mai bun scenariu adaptat 3 ani mai târziu – asta fiindcă Johnson, de regulă, și scrie scenariul pentru filmele sale, nu este doar regizorul acestora.

Cu „Poker Face” a avut probabil cea mai mare libertate creativă, Johnson fiind cel care l-a gândit și creat, pe lângă rolul de regizor, scenarist și producător executiv pentru mai multe episoade. El a numit drept inspirații „Quantum Leap” („Capcana Timpului”), un serial american mai puțin cunoscut la noi, dar și unul care s-a bucurat de un succes uriaș în România odată ce a fost difuzat după căderea comunismului: „Columbo” – cu legendarul actor Peter Falk în rolul detectivului omonim.

L-am întrebat pe Rian Johnson în interviul acordat pentru publicul HotNews.ro ce aduce nou sezonul 2 al „Poker Face”, dar și care au fost ideile din spatele serialului.

„Poker Face” face parte dintr-un gen aparte

HotNews: Ați ales formatul de poveste polițistă inversată, cel mai cunoscut din „Columbo”. Asta înseamnă o structură narativă mai puțin liniară și mi s-a părut o alegere interesantă în prezent, când tot auzim că rețelele sociale ne scurtează capacitatea de concentrare și, mai nou, că ChatGPT ne prostește. Cum ați ajuns să alegeți acest gen  pentru „Poker Face”?
Rian Johnson: Da, genul Howcatchem e o subcategorie a genului de mister pe care am iubit-o întotdeauna și care m-a fascinat. Începi prin a arăta publicului cine a comis crima și cum, iar întrebarea devine „Cum va pune detectivul toate piesele cap la cap ca să-l prindă?”. Și pentru mine asta e de fapt o modalitate grozav de captivantă de a atrage publicul în poveste, pentru că se bazează pe tensiune, nu pe ghicirea vinovatului sau pe o surpriză la final.

Iar pentru că se bazează pe tensiune – pentru că întâlnești un personaj, înțelegi de ce a comis crima, vezi cine a fost ucis – dintr-o dată te implici emoțional, vrei ca acest detectiv, pe care îl îndrăgești, să reușească să-l prindă. Asta mi se pare chiar mai captivant decât misterul clasic de tip „cine e făptașul?”. Și, da, mereu se vorbește despre cum publicul nu mai are răbdare, că are atenția scurtă șamd. Eu nu cred asta. Cred că publicul e inteligent și vrea să fie implicat într-o poveste. Iar dacă povestea e bună, oamenii se vor uita.

„Nu a fost vorba despre a concepe un serial clasic cu o femeie-detectiv în rolul principal”

– Faptul că „Poker Face” e difuzat pe SkyShowtime înseamnă că putem vedea serialul și în Europa, unde Sherlock Holmes, Hercule Poirot sau detectivul Columbo se bucură de o popularitate uriașă. Dar, cu excepția notabilă a serialului „Verdict, crimă”, genul polițist este dominat de personaje de sex masculin. Care a fost ideea din spatele alegerii unei femei ca protagonistă în „Poker Face”?
– De fapt, nu a început cu ideea de a avea o detectivă. A început cu dorința mea de a lucra cu Natasha Lyonne. Aveam în minte ideea de a face un astfel de serial, iar cel mai important lucru pe care îl știam despre acest tip de serial era că ai nevoie de un Peter Falk sau de o Angela Lansbury. Ai nevoie de cineva care nu doar că e un actor bun, dar are acel tip de carismă care face publicul să vrea să revină, să petreacă timp cu acel personaj în fiecare săptămână. Asta e cheia unui serial precum „Columbo”. E un serial de mister, dar în realitate e un „serial de companie”.

De fapt, te uiți săptămână de săptămână ca să fii în preajma lui Peter Falk. Iar când am văzut-o pe Natasha în serialul „Russian Doll”, am simțit același lucru pe care îl simt când mă uit la Peter Falk sau James Garner sau Angela Lansbury – și e un lucru foarte rar. Deci nu a fost vorba despre a concepe un serial clasic cu o femeie-detectiv în rolul principal, ci mai degrabă: „Doamne, Natasha Lyonne e un talent atât de incredibil de rar, și cred că ea chiar ar putea duce un astfel de serial în spate”.

Ce spune Rian Johnson despre sezonul 2 al „Poker Face”

– Am avut o răsturnare majoră de situație în ultimul episod din primul sezon, iar apoi Charlie ajunge practic înapoi de unde a plecat. Din punct de vedere al poveștii, la ce să se aștepte de la sezonul 2 fanii care știu serialul?
– Ei bine, va exista oarecum o poveste mai mare în sezonul doi, în sensul că Charlie e fugară și e urmărită de un șef mafiot. Dar, de fapt, obiectivul meu cu sezonul doi a fost să readuc serialul la esența lui, care nu e despre povestea mai mare în ansamblul ei.

Este despre a fi un serial episodic, de tip cazul [detectiv al] săptămânii, și, din perspectiva asta, obiectivul nostru a fost ca fiecare episod să fie ca un mic film de sine stătător. Speranța mea este că am construit serialul astfel încât – da, există un fir epic general -, dar să poți oarecum să intri oricând, să urmărești un episod și să te bucuri de el. Nu e nevoie să ții minte multă mitologie a personajelor, nu e prea multă poveste de fundal. În realitate, fiecare episod se concentrează doar pe acel caz al săptămânii.

Nume noi în sezonul 2 al serialului de pe SkyShowtime

– În sezonul doi, o vom vedea pe actrița Cynthia Erivo jucând, dacă am numărat corect, 5 personaje diferite într-un episod. Ea va interpreta și rolul lui Dracula, plus alte 22 de personaje, într-o piesă de teatru care va avea premiera anul viitor la Londra. Știu că ați lucrat cu unii dintre cei mai buni actori de la Hollywood, dar tot vreau să vă întreb: cum e să aveți o actriță cu o asemenea versatilitate pentru un astfel de serial?
– Este absolut incredibilă și abia aștept să o văd în „Dracula”. Adică, de fapt, abia aștept să o văd în orice joacă Cynthia, pentru că am devenit un mare fan al ei după ce am lucrat împreună. Și ce e fascinant e că a interpretat toate aceste 5-6 personaje într-un episod din „Poker Face” și le-am filmat într-un ritm de televiziune, adică foarte rapid, fără prea mult timp la dispoziție.

N-am avut prea multă tehnologie, am lucrat repede, ca la un film independent, iar Cynthia a jonglat cu toate aceste personaje în cap. Filmam o jumătate din dialog, apoi lăsam camera pe trepied, ea se ducea să se schimbe, își făcea machiajul pentru celălalt personaj și revenea să filmeze cealaltă jumătate a dialogului. Este o interpretă extraordinar de talentată și a fost atât de distractiv să lucrăm împreună. M-am simțit ca și cum ne-am jucat în nisip, într-un spațiu de joacă creativ, în timp ce făceam episodul.

– Alte nume care apar ca invitați speciali în sezonul doi sunt Giancarlo Esposito, Katie Holmes, Justin Theroux, ca să menționez doar câteva. Cât de important credeți că este pentru succesul unui serial să aibă astfel de actori pe care publicul îi recunoaște instant, având în vedere și distribuția din primul sezon?
– Da, e o parte importantă din ceea ce mi-am dorit să fac cu acest serial. Iar asta vine tot din serialele cu care am crescut – ideea starului invitat. Cred că e grozav. Gândește-te la „Columbo”, episodul cu John Cassavetes în rolul dirijorului nebun sau Johnny Cash jucând un cântăreț country criminal. Este încântător, minunat.

Dar, asta fiind spus, nu cred că e vorba doar despre recunoaștere. Cred că actorii pe care i-am ales sunt și unii dintre cei mai buni ai momentului. Și pentru ei e foarte distractiv să vină pentru un episod și să facă ceva complet diferit, ceva ce poate nu li s-ar oferi în mod normal, precum Kumail în episodul cu aligatorul.

Kumail Nanjiani, un prieten al meu, joacă un polițist din sudul Floridei ce luptă cu aligatori și este un rol în care nu l-ai vedea în mod normal. Dar tocmai pentru că e doar un episod în acest serial, a zis: „Okay, hai să încercăm!”. Și a sărit în rol și s-a distrat atât de mult cu el.

Serialul arată fața mai puțin văzută a Americii

– Care credeți că sunt cele mai interesante lucruri pe care le va aduce sezonul 2 al „Poker Face”?
– Pentru mine, poveștile individuale. Am încercat cu adevărat să nu ne repetăm și să inventăm lumi diferite în care să aibă loc aceste mistere, personaje pe care nu le-am mai văzut, genuri de film pe care le iubim. De exemplu, avem un episod cu un escroc în sezonul acesta. Avem și un episod de tip „heist” (n.r. jaf elaborat).

Unul dintre episoadele mele preferate se desfășoară într-o școală primară. E cu copii și e un episod „Poker Face” fără o crimă propriu-zisă, dar totul pare extrem de tensionat. Dar tonul sezonului e poate puțin mai lejer decât cel din sezonul anterior. E ceva mai distractiv, mai relaxat, și îmi place mult asta. Sper ca publicul să simtă că e un serial plăcut, de pus când ai chef de un mister bun.

– Premisa serialului, cu Charlie fugară, face ca acțiunea să se petreacă mai ales în zone rurale ale Americii, iar în sezonul 1 au fost vizitate cu precădere state conservatoare – o parte a Americii de azi pe care nu prea o vedem în seriale, cu excepția celor din anumite genuri foarte specifice. Va continua asta în sezonul 2 sau o vom vedea pe Charlie și în ceea ce am putea numi „America liberală”?
– Da, acoperim tot spectrul. Serialul nu devine niciodată super politic, dar un lucru important pentru mine e ca acțiunea să se desfășoare în mici colțuri ale Americii pe care în mod normal nu le-ai vizita într-un serial. Cred că există un trend în televiziune înspre așa-numita „bogăție pornografică”, înspre locații glamour foarte frumoase. Pentru „Poker Face” îmi place cu adevărat să mergem în direcția opusă. 

De exemplu, avem un episod care se desfășoară într-un stadion de baseball, dar nu e o echipă mare, profesionistă. E ceea ce noi numim o echipă „Triple-A”, de ligă inferioară, care abia se descurcă. Asta e versiunea „Poker Face” a unui episod sportiv. Sau mai e un episod în care urmărim filmarea unui film independent și stăm alături de asistenți de producție și asistenți de costume la pauza de prânz. Nu e despre marile egouri ale vedetelor și regizorilor, ci despre oamenii care fac propriu-zis munca de pe platou.

Pentru mine, asta contează. Dar avem și – spoiler – o vizită la New York, spre finalul episodului. Așa că sper că am construit o varietate largă de lumi.