INTERVIU VIDEO „AUR își impune agenda în Parlament, deși nu e la guvernare”. O senatoare independentă a observat „un comportament bizar” printre parlamentarii din partidele pro-occidentale

Victoria Stoiciu, 46 de ani, a fost aleasă senatoare de Vaslui pe listele PSD în 2024. A fost vicepreședintă PSD până la venirea echipei lui Sorin Grindeanu și a demisionat din partid în aprilie, după ce social-democrații au decis să iasă de la guvernare și să depună o moțiune de cenzură alături de AUR. Înainte de a intra în politică, Stoiciu a activat în societatea civilă, ca cercetătoare pe probleme sociale. 

„Asocierea formală între PSD și AUR la moțiunea de cenzură a normalizat extremismul”

– Suntem în mijlocul unei crize politice fără precedent, după  mai bine de patru luni fără un guvern cu puteri depline. De pe margine, din tabăra independenților, cum se vede acum criza politică? Cine este vinovat?
– Victoria Stoiciu: Este o situație care nu face bine țării, din punct de vedere economic, social, politic, pentru că erodează și mai mult încrederea, deja puțină, pe care oamenii o au în clasa politică. 

Cine este responsabil pentru această criză politică? În primul rând, cei care au generat-o: această situație nu a apărut din cer, a fost rezultatul unei moțiuni de cenzură depusă de PSD și AUR.

La momentul respectiv, eu mi-am dat demisia din PSD, pentru că mi s-a părut, dincolo de consecințele politice pe care le vedem, o greșeală imensă această asociere formală între PSD și AUR. A normalizat extremismul și, îndrăznesc să spun, fascismul. 

– Când v-ați dat demisia ați spus, citez: „nu m-am așteptat la așa ceva”. Cei care suntem atenți, de mai mult timp, la scena politică vedeam că nu e așa de improbabilă această alianță dintre PSD și AUR. PSD e un partid cu multe accente populiste și naționalism. De ce a fost un șoc pentru dumneavoastră? Ați primit asigurări de la liderii partidului că nu se va întâmpla niciodată așa ceva?
– Mă așteptam să se întâmple această apropiere, dar nu în forma aceasta. Mă gândeam că PSD o să lase pe AUR „vârf de lance”, să depună o moțiune de cenzură, iar PSD o s-o voteze. Era un lucru oricum inacceptabil. 

Nu, nu am primit garanții că nu se va întâmpla. Speranța pe care o aveam era că în partid s-a discutat că nu e bine din punct de vedere strategic ca AUR să fie locomotiva moțiunii, adică cel care deține leadership-ul. Nu vrei să pari a doua roată la căruță. Era acest considerent, nu că extremismul este un lucru rău.

Eu nu mai făceam parte din conducerea partidului. Interacțiunile mele cu partidul erau doar la grupul PSD de la Senat, unde erau ședințe săptămânale. Acolo nu s-a discutat niciodată acest scenariu. 

În ce sens spune că „PSD este sistemul”

– Din experiența dumneavoastră în PSD, reprezintă acest partid „sistemul”? Este un instrument al serviciilor secrete din România? Pentru că au vorbit despre acest lucru analiști care știu scena politică din România, cum ar fi Sebastian Lăzăroiu sau Dennis Deletant. Dumneavoastră ați perceput acest lucru, cât ați stat în PSD, aproape doi ani?
– Aceasta este o ipoteză pentru care nu am argumente nici pro, nici contra. Dar pot să susțin că PSD este sistemul în următorul sens: de-a lungul a 30 și ceva de ani, după Revoluție, a populat marea majoritate a instituțiilor din România, de la consiliile locale, județene, Parlament, Guvern și așa mai departe. Dacă prin „sistem” înțelegem oameni care se află la butoane și care iau decizii, nu neapărat ceva obscur sau forțe invizibile, PSD este „sistemul”.  

De câte ori vedeam în discuții o alunecare către idei mai conservatoare, eu le spuneam că PSD e „partidul-sistem”, iar tracțiunea și forța AUR vine tocmai din ideea că e „partid antisistem”. Deci nu e bine să-i copiem.

„Una e să intri în PSD și alta e să faci parte cu adevărat din PSD”

– Dar cum e structurată puterea în PSD? Există un grup în jurul lui Sorin Grindeanu, unul mai populist în jurul Olguței Vasilescu? Ați perceput aceste nuclee de putere în PSD?
– Mi-e greu să spun, acestea nu sunt lucruri care se văd și se măsoară și nici nu am fost atât de înrădăcinată acolo încât să prind vibe-ul. 

– Ați avut funcție de conducere, ați fost vicepreședintă.
– Asta înseamnă că mă duceam la ședințele Biroului Politic și ale Comitetului Politic și ceea ce se discuta acolo era foarte convențional, pentru că tot timpul informațiile se scurgeau în presă. Nu se discutau secrete, presupun că asta se făcea în altă parte. Poate în grupuri de WhatsApp din care eu nu făceam parte. Una e să intri în PSD și alta e să faci parte cu adevărat din PSD.

– Deci nu știți ce se întâmpla în subterane?
– Nu, am auzit doar ce spuneți dumneavoastră, că Olguța Vasilescu încearcă să-l sape pe Grindeanu. Sunt lucruri pe care le-am auzit, dar nu pot să spun că am asistat la ele. 

„D-alde Stoiciu ne-au împiedicat să ajungem în turul 2 la prezidențiale”

– Ați studiat foarte mult social-democrația, știți cum arată cea europeană. Este PSD un partid social-democrat? Pentru că presupun că de asta ați intrat în partid.
– Era singurul partid cu eticheta de partid de stânga din Parlamentul României. Când am intrat eu în PSD, SENS nu era cunoscut.

Cred că este din ce în ce mai puțin un partid social-democrat, în sens european. Chiar modificarea din statut în care s-a renunțat la sintagma de „progresist” și s-a trecut la „apărarea valorilor tradiționale” este un indiciu foarte clar în acest sens.

Când am intrat eu în partid chiar era o strategie de deschidere către exterior. 

Problema a apărut după turul 1 al alegerilor prezidențiale, când reprezentantul PSD (n.r.- Marcel Ciolacu) nu a ajuns în turul 2. S-a considerat că strategia de deschidere pe care au avut-o până atunci este una perdantă. Concluzia care a fost trasă este că „acești oameni noi aduși în partid și puși în funcții, alde Stoiciu, ne-au împiedicat să intrăm în turul doi”. 

S-a considerat că „e mai bine să ne întoarcem la vremea lui Dragnea”, ceea ce, din punctul meu de vedere, este o greșeală uriașă. 

– Deci s-a dat vina pe dumneavoastră și pe alte figuri noi pentru eșecul în alegerile prezidențiale?
– Nu deschis, dar Grindeanu a spus la o televiziune că partidul s-a grăbit atunci când a adus oameni noi care nu aveau experiență de partid. 

– Pentru că nu aduceați voturi?
– Nu a fost ceva personalizat, doar regretul că această strategie de deschidere către alți oameni ne-a adus un scor foarte prost în alegeri. Și că pe vremea lui Dragnea partidul avea 40%. Iar acest PSD este la 20%. 

„După 1990, în societate s-a insuflat ideea că stânga egal comunism”

– Acum suntem în situația, poate unică în Europa, în care nu avem social-democrație reprezentată în Parlament. A cui este vina?
– Sunt niște cauze și aș începe cu o mentalitate cultivată după 1989 de formatori de opinie, de la oameni politici, intelectuali care au insuflat ideea că stânga egal comunism. Deci e rău să fii de stânga. Au fost discreditate ideile social-democrației, cum ar fi ideea de redistribuire sau de taxă progresivă, care este un instrument pentru redistribuire. Vocile care au încercat să lanseze aceste idei, unele foarte moderate, au fost catalogate ca fiind comuniste. 

Cred că lucrurile se schimbă în rândul tinerii generații, dar în generația noastră a existat o dominație a unor idei neoliberale și o înfierare a tot ce este de stânga. 

– Nu ar fi de vină și faptul că PSD-ul a confiscat social-democrația?
– Eu nu o văd neapărat așa, pentru că PSD n-a fost niciodată foarte de stânga. Exista un spațiu de stânga complet neocupat, iar PSD a ocupat o zonă de politici sociale, a mărit pensii și salarii. Dar PSD-ul nu a schimbat cota unică.

Iar dacă vorbim despre dimensiunea culturală, PSD a fost dintotdeauna un partid conservator. Zona progresistă era complet neocupată. 

Eu vorbesc din propria experiență: am încercat să facem un partid de stânga, Demos, dar mergea foarte, foarte greu, inclusiv din cauza lipsei de finanțare. Nu vrea nimeni să finanțeze un partid de stânga europeană. Am operat cu fonduri modeste. La fel văd că se întâmplă cu partidul SENS. 

– De ce considerați că nu finanțează oamenii de afaceri un partid de stânga?
– Păi de ce ar finanța un partid care prin agenda pe care o promovează, cum ar fi impozite mai mari pentru cei bogați, creșterea impozitelor pe dividende, contravine intereselor lor?

Despre atitudinea angajatului „mi se dă o pâine să mănânc”

– Le fel e și în Europa?
– Eu mă refer strict la România. În Vest, este cu totul altă traiectorie. Acolo există și mici donații, cum e cazul lui Bernie Sanders în America, care a făcut campanie cu banii din mici donații, fără mari donatori.

Dar pentru a atrage donații de la oamenii de rând ne lovim de problema menționată mai devreme: oamenii nu rezonează cu ideile de stânga, chiar dacă interesele lor sunt de stânga. Ca să vă dau exemplul unui angajat care lucrează la corporație, plătit cu un salariu care nu este suficient, care muncește ore peste program. Poate fi la un fast food, unde condițiile de muncă sunt problematice. 

Cel puțin în generația noastră, marea majoritate a oamenilor în loc să încerce să se organizeze, să-și apere drepturile, să fie conștienți de ele, aveau această atitudine: „mi se dă o pâine să mănânc”. Pentru că era refrenul pe care îl auzeau în societate: trebuie să te mulțumești că ai o pâine să mănânci, mai sunt o sută care așteaptă la poarta fabricii.

Eu țin minte că am avut multe discuții cu angajați și, de regulă, tendința era să empatizeze mai degrabă cu angajatorul sau cu cel bogat, în loc să-și vadă propriul interes. 

E o replică care îmi place foarte tare, de la scritorul american John Steinbeck, care spune că „în America socialismul este imposibil pentru că fiecare om sărac se consideră pe sine un miliardar aflat temporar la ananghie”. Cred că se potrivește perfect și pentru România. 

Dar eu văd că lucrurile se schimbă. Vin generații care nu mai trăiesc cu această idee. Nu mai sunt socializate doar cu ce spune domnul Liiceanu, care, cu tot respectul, este un intelectual de dreapta, ci se uită pe Instagram la Mamdani (n.r.- primarul din New York), la Bernie Sanders, la tot felul de voci care promovează mesaje de stânga.

De ce fermierii din Piața Victoriei sunt reprezentați de AUR, și nu de PSD

– Dar ca să rămânem la generația mai în vârstă, am avut proteste în Piața Victoriei ale reprezentanților unui domeniu care nu mai e la modă, cel al crescătorilor de animale, care sunt nemulțumiți de guvern. Și nu-i reprezintă PSD, ci AUR.
– Sigur că da, toți aflați într-o postură de vulnerabilitate ar trebui să fie reprezentați de social-democrație. Faptul că oamenii aceștia votează AUR la parlamentare sau cu Georgescu este o consecință a faptului că noi nu am avut politici de stânga cu care oamenii să rezoneze. PSD-ul a crescut salarii, a crescut pensii, dar sunt o mulțime de alte probleme sociale în România.

– Despre SENS ce părere aveți?
– Colaborez cu SENS. De exemplu, am acum un proiect de lege pe circuit privind transparența salarială, iar ei au venit cu niște amendamente. Încerc să le preiau, să le depun. Am fost la dezbateri organizate de ei.

Sunt deschisă, în general, la tot ce înseamnă partide de stânga sau organizații civice de stânga pentru că, în calitate de parlamentar independent, de aici vine forța mea. Nu că nu am partid în Parlament. Dar, în schimb, pot să mă bazez pe ceea ce există în societate și care poate să multiplice vocea mea. 

Cred că este un partid autentic de stânga, progresist și un partid care, iată, a reușit să facă o treabă admirabilă cu fonduri foarte, foarte puține, cu oameni care, în marea lor majoritate, fac politică în timpul lor liber. Au reușit să ajungă la un scor de 3% la parlamentarele din 2024, iar pe ultimul sondaj pe care l-am văzut erau la 4%.

Cred că, pe termen mediu și lung, vom avea cu siguranță un partid de stânga pentru că am trecut de epoca hegemoniei neoliberale, când ne mulțumeam cu pupat mâna patronului. 

Despre relația cu SENS

– Vă vedeți în SENS? 
 – Nu am luat o decizie. Dar, sigur, am o compatibilitate foarte mare de idei cu SENS.

Deocamdată, rămân senator independent, deoarece cred că în felul acesta pot să-mi maximizez șansele să promovez niște proiecte legislative pe care le consider necesare. 

– Dați-mi un exemplu de astfel de proiect de lege.
– Am, de exemplu, un proiect de lege legat de violența domestică, și anume modificarea mecanismului prin care victimele violenței domestice au parte de acea monitorizare electronică. Monitorizarea electronică înseamnă brățară. Atunci când sunt agresate și solicită un ordin de protecție, ceea ce se întâmplă, și se dispune menținerea unei distanțe între victimă și agresor, există și în acest moment dreptul ca o victimă să solicite monitorizarea electronică. Multe nu o fac, deși brățara electronică salvează vieți. 

O refuză pentru că nu sunt adecvat informate, pentru că există prejudecăți. Am mai auzit și fake news-uri cum că ți se pune microcip în brățară.

Mecanismul propus în proiectul de lege va inversa un pic logica. În momentul de față, eu, ca victimă, trebuie să fac o cerere în scris, să solicit „dați-mi brățară electronică”, adică instituiți monitorizarea electronică. Noi propunem ca monitorizarea electronică să fie inclusă din oficiu. Astfel încât o persoană care nu dorește, totuși poate să se exprime, să facă o cerere în scris, să se renunțe. Noi credem că un astfel de mecanism va crește numărul de victime care vor beneficia de monitorizarea electronică și care în felul acesta își vor proteja viața.

– Vă susțin și parlamentari din alte partide, în condițiile în care e război total între partide?
– Asta e o idee consensuală. Am avut proiecte de lege care aveau o tentă ideologică și atunci mi le-am asumat doar cu USR. Dar acest proiect de lege, la fel ca și proiectul pe care l-am trecut deja cu feminicidul, a fost asumat și votat de către toate partidele din România.

Altele, sigur că nu. Nu-mi fac iluzii. Sunt proiecte care poate n-ar fi fost trecute nici dacă eram în PSD. 

„Nu există naționalism sănătos, ci patriotism”

– Vi se pare că ne întoarcem la tradiții, la naționalism?  L-ați auzit și pe președintele României vorbind despre „naționalismul sănătos”. Avem un proiect de lege, inițiat de AUR, pe care l-au semnat și alți membri de la alte partide, cu sărutarea drapelului.
– Există acest curent în societate, se vede și în rezultatele de la vot și din sondaje. Consider este o greșeală din partea forțelor care nu sunt extremiste să meargă în această direcție. 

– Există „naționalism sănătos”?
– Există patriotism. Naționalismul este, prin definiție, o formă exclusivistă a patriotismului. Cred că avem datoria să fim patrioți. 

Și deosebirea între patriotism și naționalism este următoarea: în calitate de cetățean, ai datoria să lucrezi pentru țara ta, să faci tot ce îți stă în puteri pentru binele țării și al cetățenilor. Dar acest bine al țării și al cetățenilor nu are o coloratură etnică. Nu mă interesează că un cetățean român este maghiar sau rom. Mă interesează că este cetățean român și împreună trăim în această casă comună numită România. 

„Naționalismul vine cu tenta etnică și divizivă. Este ceva periculos”

Naționalismul vine cu această tentă etnică și divizivă, în care ești un bun român doar dacă ești ortodox și creștin și român. Dacă ai altă etnie, ești neamț, nu poți să simți românește și să faci și tu parte din comunitate. Ești așa, un fel de român altfel.

Asta este ceva periculos. De aici pleacă extremismul. Nu cred că există un naționalism sănătos.

Aș mai vrea să subliniez ceva: oamenii votează cu AUR dintr-un mix de rațiuni.

Naționalismul nu este principalul motiv, este doar unul dintre ele.

– Ați simțit și această migrație a societăților din Europa către niște valori mai spirituale? O doamnă cercetătoare de la Universitatea din Florența, cu care am făcut interviu, spunea că acum 20 de ani, dacă te duceai într-o biserică, nu vedeai toate femeile cu capul acoperit. Acum le vezi. Sau că ia românească nu era la modă în urmă cu 20-30 de ani, iar acum este un statement.
– Da, cu siguranță există un reviriment al conservatorismului, al naționalismului și nu numai. Inclusiv al unor forme sincretice, dacă vreți, de spiritualitate. Călin Georgescu, până la urmă, este un exponent foarte bun. El vorbește despre creștinism, dar, de fapt, ceea ce propovăduiește el este un amestec foarte bizar de tot felul de idei care n-au legătură cu creștinismul așa cum este el propovăduit de Biserică. 

„Am fost la biserică și preotul promova narativele lui Georgescu” 

– E rău că oamenii se duc la biserică mai mult decât se duceau până acum?
– Nu e rău să mergi la biserică, cu condiția ca preotul care propăvăduiește și ține slujba să nu te împingă discret înspre un partid extremist sau înspre Călin Georgescu. 

Am să vă dau propriul exemplu: am fost la o slujbă recent, pentru că mi-a murit o prietenă. Nu am să dau numele bisericii, dar am rămas uimită cum vorbele lui promovau narativele acestor oameni politici: că „și înainte, și acum, Vestul era cel care ne dictează”, „ei ne puneau domnitorii înainte, așa fac și acum”, am citat din preot. Nu trebuie să spui numele lui Călin Georgescu, e suficient să-i rostogolești narativele.

Nu spun că la fel fac toți preoții. Am avut, chiar recent, cazul episcopului de Huși, care a interzis accesul lui Călin Georgescu în bisericele din Vaslui. Dar există o parte din preoți care rostogolesc acest mesaj.

Din acest punct de vedere, nu e foarte ok că oamenii merg la biserică doar atunci când preotul servește niște cauze politice. N-ar fi prima dată în istorie. Știm că și în perioada interbelică o bună parte a fețelor bisericești au rostogolit mesajele și au încurajat mișcarea legionară. 

„Nu pot să echivalez austeritatea cu fascismul”

– Să ne întoarcem la un alt personaj politic, Ilie Bolojan. Dumneavoastră ați fost criticată pentru că nu v-ați dat demisia din PSD când partidul era la guvernare și susținea măsurile de austeritate ale lui Ilie Bolojan, ci când s-a depus o moțiune de cenzură împotriva lui. Deci ca om de stânga ați susținut, indirect, măsuri de austeritate.
– Cea mai mare parte din măsurile de austeritate au fost greșite. Sigur, au fost și măsuri reformiste, reforma pensiilor magistraților, dar cele mai multe măsuri au lovit în cei vulnerabili. Dar nu mi-am dat demisia pentru că prin mijloacele pe care le-am avut la dispoziție în calitate de parlamentar am încercat să influențez aceste măsuri. 

În vara lui 2025, am propus amendamente la proiectul asumat în Parlament de Guvern în care era un set de măsuri antisociale. Știu aceste critici, dar, pe de altă parte, eu nu pot să echivalez austeritatea cu fascismul. 

Austeritatea e o măsură greșită, cu siguranță, poate să alimenteze ascensiunea extremismului, dar nu este totuna, adică există o ierarhie a relelor pe lumea asta și fascismul este răul suprem. 

Ilie Bolojan a greșit, din punctul meu de vedere, prin aceste măsuri, l-am și criticat public. Dar Ilie Bolojan nu promovează un model de societate în care opoziției i se închide gura. Există un dialog, se păstrează cadrul democratic și pot să-i critic aceste idei și pot să încerc să le influențez. 

Despre alegeri anticipate: „Vor debloca situația politică, dar cu siguranță vom avea un guvern fascist”

– Cum vedeți ieșirea din criza politică?
– Mărturisesc că-mi este foarte greu să văd ieșirea. Anticipatele pot fi o soluție, dar întrebarea e ce urmează după anticipate.

Pentru că, pe toate datele, de la toate sondajele, vedem că AUR este primul situat în preferințele românilor. Deci, sigur că vom debloca situația politică actuală, dar cu siguranță vom avea un guvern fascist. 

Nu văd de ce forțele pro-europene sau ce-a mai rămas din ele, care azi nu se pot coaliza, ar putea să se coalizeze după niște eventuale alegere anticipate și să stăvilească acest fenomen. Deci anticipate, din punctul meu de vedere, înseamnă o guvernare AUR și o glisare clară a României pe drumul fascismului. 

„O situație bizară” în Parlament

Oricum, suntem într-o situație bizară, în care AUR nu este la guvernare, dar are putere pentru că se fac tot felul de coaliții ad-hoc în Parlament, iar la vot se promovează ideile lor. 

De exemplu, acest proiect cu sărutat drapelul. E un proiect din 2023, din legislatura trecută, care putea să rămână foarte bine în sertarele Camerei Deputaților, cum sunt sute de alte proiecte. 

Faptul că a fost scos acum, mie îmi spune că există un joc politic în spate, pe care noi nu îl vedem. Nu există o altă explicație decât de joc politic, care face ca AUR să fie cel care capitalizează de pe urma lui. Nu știu ce se negociază în culise, dar nu există altă explicație. 

Sunt comportamente la vot care sunt bizare și care favorizează AUR. De exemplu, chiar ieri, USR a votat proiectul AUR cu 300 de parlamentari. Apoi PSD-ul s-a abținut, alături de AUR, la un proiect al USR prin care anul 2027 era desemnat „Anul consolidării europene”. 

Sigur, sunt interese punctuale ale partidelor, dar, dacă tragem linie, vedem că AUR iese câștigător, deși nu este la putere. De fapt, are ultimul cuvânt pe foarte multe proiecte de lege, pe foarte multe decizii.

Mult mai mult decât ar fi normal într-o democrație care încearcă să mențină un cordon sanitar între forțele pro-europene și extremiste. Mai avem și exemplele recente cu numirile din fruntea TVR și Radioului public.