INTERVIU. „Vrăjitoarele s-au digitalizat”. Sunt românii mai superstițioși decât alți europeni?

„Când nu ne raportăm așa cum trebuie la știință, deschidem niște ferestre către magie”, spune antropologul cultural Camelia Burghele, într-un interviu pentru publicul HotNews. Experta explică însă că acest lucru nu este specific doar românilor: „Lumea în care trăim noi este una foarte nesigură, foarte plină de insecuritate. Este valabil pentru toate popoarele din jurul nostru”.

• Camelia Burghele este antropolog cultural, specializată în magia terapeutică tradițională și formulele moderne de preluare a scenariilor magico-rituale, dar și în dinamica proceselor culturale din satele românești tradiționale. Printre cărțile sale se numără „De la vrajă la vrăjeală. O antropologie a supranaturalului contemporan” sau „Sarmale și serotonină. Despre un mainstream gastro-culinar”.
• Un sondaj  INSCOP, publicat în octombrie 2025, arată că românii sunt înclinați spre credințe alternative religiei, cum ar fi magia, bioenergiile sau horoscopul. 
• „Nu spunem în gura mare că mergem la vrăjitoare sau că mergem la descântătoare sau că proferăm niște ritualuri magice”, explică expertă de ce crede că, în realitate, numărul de 4000 de vrăjitoare în România, estimat de Reuters într-o analiză, ar fi în realitate mult mai mare. 

– La ultimul recensământ, cel din 2021, aproape 74% dintre români s-au declarat ortodocși. Totuși, dintr-un sondaj INSCOP, aflăm că 30% dintre români se declară persoane superstițioase. Unde putem trage linia între superstiție și religie?
– Camelia Burghele: Cred că ar trebui să mergem cu un pas mai în spate și să ne gândim că în satul tradițional românesc, țăranul folosea cele două resorturi foarte des, adică apela și la magie, și la religie. 

Cred că aici trebuie să căutăm explicația. Țăranul din statul tradițional apela foarte des la magie pentru că încerca să explice inexplicabilul. Mergea foarte des la descântătoarea satului, de exemplu, dar descântătoarea satului performa mai ales niște ritualuri de magie albă. 

Ritualurile acestea de magie albă începeau cu apelul la divinitate, adică se cere ajutorul lui Dumnezeu și se terminau cu rugăciune. Tocmai de aceea, preoții ortodocși de la țară acceptau, tolerau, să spunem, și astfel de practici, pentru că ele nu erau totuși foarte departe de religie. 

Acest lucru s-a perpetuat, se pare, până în zilele noastre, astfel încât nici orășenii moderni, contemporanii noștri, nu au sentimentul că realizează un lucru greșit dacă apelează în același timp și la rugăciune, la biserică, la apă sfințită, la moaște, la ceea ce în linii mari s-ar putea numi credința ortodoxă, dar apelează în același timp și la câte o descântătoare, la un ritual magic, la o predicție, la o divinație, la un horoscop, la lucruri de genul acesta. 

Cred că acolo este o bună parte din explicație, o găsim în orizontul acesta mentalitar, magico-religios, care a fost specific satului tradițional românesc. 

– Care este diferența între „magia albă” și „magia neagră”?
– În linii mari, magia albă este cea care rezolvă benefic lucrurile și niciodată nu este agresivă, violentă sau cu gânduri rele, pe când magia neagră este exact opusul ei. Adică toate descântătoarele satului dezlegau vrăji, desfăceau tot felul de rele aruncate magic. Ele nu proferau vrăji care s-ar putea suprapune peste magie neagră. 

De altfel, cred că ar trebui să spunem că orizontului cultural românesc folcloric îi este specifică această magie albă, spre deosebire de lumea occidentală, de exemplu, în care magia neagră sau vrăjitoria sunt mult mai prezente. În satul tradițional românesc, vrăjitoria este totuși destul de rară. Mult mai frecvent întâlnite sunt aceste ritualuri de magie albă care, încă o dată, dezleagă, rezolvă magic niște lucruri rele vrăjitorești aruncate. 

– Dintr-o perspectivă antropologică am avea o explicație de ce la noi nu era practica aceasta a vrăjitoriei, a magiei negre, spre deosebire de Occident?
– Tocmai datorită acestei foarte mari credințe în biserică și tocmai datorită acestui foarte larg acces la biserică, mai ales la Biserica Ortodoxă, care s-a întâmplat de-a lungul timpului. Noi știm că biserica și-a suprapus într-o mare măsură sărbătorile și multe dintre învățămintele ei peste acel substrat precreștin care exista deja în lumea folclorică, pe ceea ce putem numi un soi de teritoriu cultural românesc, pentru că nu avem un alt termen. 

„Cam toate popoarele europene tint să acceadă foarte mult la magie”

– Românii sunt mai superstițioși decât alte popoare?
– Poate că dumneavoastră așteptați din partea mea să spun că da, dar antropologic vorbind, noi ne înscriem, de fapt, într-un trend european, în care preluăm foarte multe astfel de structuri magice dintr-un orizont cultural folcloric și le aducem până în modernitate, până în urbanitate, până în tot ce înseamnă lumea contemporană. 

În acest trend, cam toate popoarele europene tint să acceadă foarte mult la magie. Și sigur că noi, antropologii culturali, avem și o explicație pentru asta. Deși pare puțin paradoxal, lumea în care trăim noi este una foarte nesigură, foarte plină de insecuritate. 

Nu este specific acest lucru doar pentru români, ci pentru toate popoarele din jurul nostru. Vorbim despre insecuritatea macro, ca să-i spun așa, gen pandemie, războiul din Ucraina, tot felul de fenomene meteorologice care ne afectează pe o scară foarte largă, dar și de o insecuritate micro, adică insecuritatea locului de muncă, insecuritatea familiei, pentru că rata divorțului este foarte mare, insecuritatea rutieră, sunt tot mai multe accidente de circulație și așa mai departe.

Acest climat de insecuritate cotidiană ne face să apelăm la niște supape care să ne relaționeze cu divinitatea, prin care am putea să obținem din nou acel climat de securitate în care ne dorim să trăim. 

Aceste supape care ne reglează nouă relația cu o lume a supranaturalului, indiferent de ce gen ar fi acesta, sunt acestea două, magia și religia. Așa se explică apetența aceasta extraordinară a omului modern și pentru magie, și pentru religie. 

„Nu spunem în gura mare că mergem la vrăjitoare”

– Conform unui articol din Reuters, în 2019, România avea 4000 de vrăjitoare. Cu toate acestea, studiul INSCOP arată că 6,4% dintre români au apelat la „serviciile” lor. Cum putem interpreta? Avem prea multe sau prea puține vrăjitoare? Putem spune că românii cred în ele?
– Aceasta este diferența, antropologic vorbind, între magie și religie. Atâta timp cât religia este un rit public, la lumină, licit, noi mergem absolut oficial la biserică, avem credință în Dumnezeu absolut oficial, facem acest lucru în mod public în fiecare duminică la sărbători sau de câte ori dorim noi.

Prin relație și prin opoziție, magia este un rit secret, de cele mai multe ori ilicit. Așadar, nu spunem în gura mare că mergem la vrăjitoare sau că mergem la descântătoare sau că proferăm niște ritualuri magice. Toate acestea se făceau altădată absolut privat, într-un secret și mai mare decât se fac în ziua de astăzi, așa încât pot să-mi imaginez că toți cei intervievați în acest sondaj de opinie au declarat cu inima deschisă că se duc la biserică, dar pot să cred că foarte puțini dintre cei care literalmente au apelat la o vrăjitoare vreodată în viață au și spus public, au recunoscut acest lucru pentru acest sondaj. 

Eu cred că procentul este mai mare decât al celor declarați efectiv în acest sondaj, pentru că într-adevăr vrăjitoria în România atinge niște cote destul de mari. 

Este și moștenirea din satul tradițional la aceste apetențe pentru magie, dar și climatul acesta de insecuritate pe care noi îl avem actualmente. 

În plus, nu mi-e teamă să spun: să știți că vrăjitoarele din România sunt extrem de avangardiste. Ele s-au modernizat și s-au digitalizat într-un ritm mult mai rapid decât au făcut-o noi, populația, și cu siguranță mult mai rapid decât au făcut-o multe instituții, fie ele chiar și de învățământ din România. 

Vă imaginați că noi vorbim pe o scară foarte largă de ceea ce eu am numit e-vrăjitoare, adică vrăjitoarea în sistem electronic. Vrăjitoarele s-au digitalizat, poți să găsești tot felul de ritualuri pe internet. 

Vrăjitoarele din România susțin că nu are importanță dacă fac o vrajă, un ritual față în față cu clientul lor sau îl fac prin intermediul aplicațiilor de telefonie mobilă sau chiar pe Zoom. 

Mai mult decât atât, vrăjitoarele din România s-au unit toate la un loc la un moment dat și au făcut niște vrăji împreună cu colegele lor din Europa, astfel încât să-i taxeze magic, de exemplu, pe parlamentarii corupți sau să lupte pentru integrarea României în Uniunea Europeană. 

Mai mult decât atât, există și această percepție a vrăjitoarelor care își fac o reclamă extraordinară, nu doar în ziare, în reviste, dar și pe site-uri specializate. Îți trimit pur și simplu mesaje pe numărul de telefon și își oferă serviciile. Vreau să spun că apelul la aceste vrăjitoare se face deseori mult mai rapid decât la un medic, psiholog, psihiatru sau la un consultant marital, pentru că vrăjitoarele rezolvă mai rapid și mai simplu aceste probleme. 

Ce cer românii când se duc la vrăjitoare

– S-au „adaptat” vrăjitoarele la nevoile omului modern?
– Fișa postului pentru o vrăjitoare s-a schimbat foarte mult față de fișa postului a descântătoarei din satul tradițional, suferind o adaptare. Imaginați-vă că vrăjitoarele din România descântă împotriva șomajului, de exemplu. 

Pot să pedepsească un șef care este prea dur, descântă pentru impotență, scot argintul viu dintr-un bărbat care poate să fie infidel, de exemplu. Rezolvă până și probleme medicale de genul căderii părului. Ele s-au aliniat foarte bine la cerințele actuale ale clientelei urbane, mai ales periurbane, și îți oferă servicii foarte bine specializate și extrem de rapid. 

De multe ori, o ședință la vrăjitoare „rezolvă” în doar câteva zile o problemă cu care dacă te-ai duce la un consilier marital, probabil că ai avea un plan de luni în șir. 

Plus că promovarea pe care ele și-o fac este, cum spuneam, una extrem de agresivă. Ele toate sunt „descendente”, ale Mamei Omida, dacă discutăm despre cele din zona Bucureștiului, de exemplu, sau vrăjitoarea Melissa care spune că a făcut studiile la Hogwarts University, unde a fost colegă cu Harry Potter. 

Clienții ei, care provin dintr-un anumit strat intelectual, cultural, social, imediat vor apela la serviciile ei. Alte vrăjitoare vrăjesc sau își găsesc originile în India, în China. Vrăjesc cu tot felul de lucruri fabuloase, cu piele de șarpe, cu piele de broască țestoasă, cu solzi de pește, cu lucruri din acestea care îți induc o stare de mare admirație și de mare încredere, pentru că noi știm că întotdeauna extraordinarul senzorial acesta dus până la maximum îți stimulează curiozitatea și astfel vrei să te duci la acele vrăjitoare să le încerci serviciile. Plus că fiecare dintre vrăjitoare este „regina magiei albe”, „împărăteasa magiei de nu știu care fel”, „cea mai bună tămăduitoare” sau „singura tămăduitoare”. 

„În pandemie sfaturile pentru vindecare erau date de astrologi și specialiști în zodiac”

– Am avut momente în perioada postdecembristă când vrăjitoarele au jucat un rol social relevant?
– Amintiți-vă ce s-a întâmplat în pandemie, când sfaturile pentru vindecare erau date în prime time-ul multor televiziuni de astrologi, de specialiștii în zodiac, de tot felul de vrăjitoare, de influenceri care ne dădeau sfaturi cum să ne păzim de virus, cu tot felul de variante din acestea, multe dintre ele magico-rituale, vrăjitorești de-a dreptul. 

Iar medicii și persoanele care literalmente ar fi avut ceva echilibrat de spus despre pandemie, virus și vaccin erau trecute într-un plan doi, tocmai de această afluență extraordinară de VIP-uri, cântărețe, fotbaliști, astrologi, influenceri care erau chemați la televiziune.

Gândiți-vă cât de mult a fost politizată magia și cât de multe intruziuni magice găsim în politică. Amintiți-vă că în 1994 sau în 1995, Ion Iliescu, în calitatea lui de președinte, a premiat literalmente vrăjitoarele din București, la Romexpo s-a întâmplat acest lucru, pentru că l-au ajutat în timpul campaniei electorale cu multe voturi. A urmat după aceea Traian Băsescu cu Aliodor Manolia, psihoterapeutul magic cu cravata violetă atunci când toată România a trăit această magie a flăcării violet. 

Din câte știu eu, România a fost singura țară europeană în care s-a simțit nevoia să se legifereze activitatea vrăjitoarelor, pentru că ele nu au firmă, nu plătesc impozit, ba mai mult cabinetele de vrăjitorie sunt în apropiere de școli, în centrele orașelor, și s-a simțit literalmente nevoia de legiferare a vrăjitoriei. 

Așadar, magia a fost foarte prezentă în viața publică din România și atunci noi trebuie să ne așteptăm că aceste informații să fi penetrat foarte puternic și conștiința publică. 

Academia de vrăjitorie de la București

– E adevărat că în România există o „academie” a vrăjitoarelor?
– Nici nu știm dacă să râdem sau să plângem. Sigur că, studiind vrăjitoria în ultimii 20-30 de ani în România, am încercat să corelez această vârstă a satului tradițional cu ceea ce se întâmplă în modernitate. 

Nu am găsit alți termeni mai buni decât că dacă în satul tradițional omul credea în magie pentru că acesta era orizontul lui de a crede în vrajă și în magie, omul comunității moderne trăiește un soi de vrăjeală și nu vraja ceea din orizontul mental al satului tradițional. 

În ordinea acestei vrăjeli, în care vrăjitoarele s-au înmulțit foarte mult, apelul la ele devine din ce în ce mai interesant, ești aproape trendy să te duci o dată în viață la vrăjitoare și să faci un ritual magic. Am studiat și climatul acesta vrăjitoresc și atunci am aflat că România are un număr record de vrăjitoare, câteva mii, că multe VIP-uri apelează la vrăjitoare și că ele sunt foarte bine organizate într-o breaslă.

Am aflat chiar că generația vrăjitoarelor senioare este nemulțumită de pregătirea didactică a vrăjitoarelor tinere, care se pare că acced la acest titlu peste noapte, și atunci cele mai în vârstă și mai pricepute dintre ele au luat această inițiativă de a fonda o academie a vrăjitoarelor în București, pe care au structurat-o după modelul Academiei de Paranormal de la Moscova. Ele intenționează să predea cursuri de vrăjitorie pentru tinerele vrăjitoare pentru a le iniția așa cum trebuie în această meserie carea devenit cât se poate de serioasă și de bănoasă. 

„Vor înflori mult mai ușor tot felul de teorii care țin de conspirație”

– Dar de ce prind aceste lucruri la public?
– Cu siguranță una dintre cauzele majore, cauza pe care toată lumea o detectează până la urmă, este această slabă raportare la știință, mica încredere în știință, pe care o întâlnim la nivel de popor și care trebuie să fie corelată și cu analfabetismul funcțional și cu problemele pe care noi știm că le are de multă vreme învățământul românesc. 

Și atunci când nu ne raportăm așa cum trebuie la știință, deschidem niște ferestre către magie și creăm un teritoriu spiritual. Antropologii culturali numesc fenomenul nebuloasa mistico-ezoterică a mileniului III. Pe această nebuloasă vor înflori mult mai ușor tot felul de teorii care țin de conspirație, de paranormal, de OZN-uri, de oculta mondială, de vaccinare cu introducere de cipuri, de 5G rețele străine de umanitate și așa mai departe. 

– În ultimii ani, Halloween-ul a devenit din ce în ce mai popular în România. Cu toate acestea, există și voci venite din medii conservatoare care resping categoric sărbătoarea, motivând că nu este creștină sau că nu are legătură cu tradițiile românești. Avem în folclorul românesc sărbători care corespund Halloween-ului?
– Cu adevărat, Halloween nu are absolut nicio legătură cu noi. Aici e o discuție mult mai lungă despre cum ne raportăm la tradiții. Pentru că toată lumea vorbește despre de tradiții, dar uneori nu ne raportăm la ele cultural vorbind, așa cum ar trebui. Pe de altă parte, vrem neapărat să ne aliniem trendului acesta occidental, globalizat, europeanizat, americanizat. Cultural vorbind, el se numește „McDonaldizarea” lumii, și asta ar trebui să spună totul. Încercăm să ne aliniem și atunci am importat o serie de sărbători din Occident cum ar fi Valentine’s Day sau Halloween pe care încercăm să le grefăm pe teritoriul românesc în așa fel să ne aliniem și noi acestui trend general. 

Dar vedeți, suntem tot pe teritoriul magiei, pentru că Halloween-ul este o sărbătoare care are în spate o doză foarte mare de magie, de vrăjitorie, de misticism, de relație cu divinitatea, cu lumea morților, cu spiritele care vin de dincolo și bântuie lumea aceasta. 

Noi avem, o lună mai târziu, Sărbătoarea Sfântului Andrei, Sântandreiul, cum se numește în tradiție populară, care era Ziua Lupului, și care este o sărbătoare care aduce în prim plan o lume a strigoilor. Un strigoi care este o apariție malefică în orizontul mental, în imaginarul folcloric, dar care cu siguranță nu este atât de violent cum este vampirul în cultura occidentală. 

Strigoiul în care se credea în satul tradițional românesc era cel care putea să fure laptele de la vaci, putea să fure mana de la animale, putea să fure mana de la femeile care alăptau, te putea lăsa fără putere, dar nu făceau lucrurile acelea îngrozitoare, care se pot transforma în veritabile asasinate, pe care le face vampirul în lumea occidentală. 

Cam aici ne situăm noi cu sărbătoarea tradițională Sântandrei, în care se spunea că în ajunul acestei sărbători se adunau toți strigoii între ei la marginea unui sat, unde sunt răscruci, în care sufletul se poate rătăci, în care omul se poate rătăci și se poate pierde, acea răspântie de la marginea satului care este destul de departe de biserică, în așa fel încât influența creștină a bisericii să nu se facă atât de mult simțită.

Așadar se întâlneau strigoii și își împărțeau teritoriile într-un soi de sfere de influență. Știau fiecare dintre ei ce poate fura, de unde poate fura, aveau interdicție să meargă în satul vecin, știau care sunt teritoriile, pășunile, pădurile în care pot să activeze. Totul după lumea reală. Așa și-a imaginat țăranul din satul tradițional românesc o lume a imaginarului. 

Acești strigoi care se întâlnesc în noaptea de Sfântul Andrei pot să fie foarte bine un reflex ale acelor spirite pe care le invocăm în Halloween.

Superstițiile în era inteligenței artificiale

– Ce relații vor avea superstițiile cu inteligența artificială, care este în plin proces de dezvoltare?
– Eu cred că ele vor fi vecine și multă vreme de aici vor coexista pur și simplu. Nu vreau să fiu pesimistă, dar văzând trendul acesta ascendent, apetența aceasta pentru magie, eu cred că ea va ajunge să contamineze și inteligența artificială. Pentru că, dacă vă aduceți aminte, Alvin Toffler deja ne avertiza că toată lumea aceasta digitală al celui de-al treilea val nu este decât tot o magie, o magie computerizată, o magie adusă în așa fel încât să fie foarte aproape de mintea omului care trăiește în mileniul III. 

Ne putem aștepta, dacă nu facem nimic, ca și în viitor inteligența artificială să ne manipuleze chiar cu un rafinament mult mai mare decât o fac vrăjitoarele de la marginea Bucureștiului, textele Harry Potter, yoga sau budismul. E un pericol, cred eu, chiar mai mare acolo.