Intre Nati Meir si Gallagher

Tom Gallagher este cel mai serios dintre euroscepticii romani. Lucru cu totul curios, pentru ca domnul Gallagher nici macar nu este roman, ci britanic. De cind scrie editoriale saptaminale pentru publicul de aici, Tom Gallagher aduce ceva ciudat, desi bizar in Romania: un euroscepticism sanatos.

Acel eurospecticism al unor englezi care se simt bine cu ei insisi.

Pentru ei, Uniunea Europeana inseamna birocratie, multe limbi inutile, reguli incurcate, multi imigranti, puncte de decizie difuze si oricum prea departate.

Cind vezi ca statul isi face treaba, ca politicienii urmaresc interesul public si daca nu o fac sint sanctionati, cind nivelul de trai este indestulator, atunci alegerea intre a fi eurosceptic si a fi eurooptimist este o chestie de dispozitie.

Orice ati alege tu si concetatenii tai, viata nu se va schimba radical si iremediabil.

Acest gen de euroscepticism este ciudat in Romania. Probabil ca Tom Gallagher nu intelege de ce are atit de putina audienta la prietenii sai intelectuali romani. Au dus o lupta comuna dupa 1989.

Reputat specialist in Estul Europei, a criticat dur puterea neocomunista a regimurilor Iliescu, intelegind sa ajute Romania prin sanctionarea abaterilor de la democratie. A colaborat excelent cu acea parte a intelectualitatii pe care Iliescu o numeste „de dreapta”, abia mascind categorii mentale invatate in anii 50.

Intimplarea face ca stirea despre votarea tratatului de aderare la UE sa fie concurata de o alta: Nati Meir a fost exclus din PPRM. A inceput apoi o nebunie a acuzelor reciproce cu C.V. Tudor, care spune ca l-a crezut pe Meir cind se lauda cu pile la Mossad.

Desi a descoperit de un an ca este un infractor si un escroc, tot l-a promovat in Parlament, pentru a fi ajutat de evrei sa cistige alegerile. Meir spune ca a crezut in filosemistismul lui Tudor, dar ca s-a inselat si acesta este in continuare un antisemit mincinos.

Se pare ca amindoi au dreptate, asa cum se intimpla mereu cind se incaiera oameni de o asemenea speta. Probabil ca „s-au luat” de fapt de la bani si acum fiecare gaseste principii inalte de aparat. Se vede aici in argumente si in ton o lume in care politicienii nu sint macar minim responsabili.

Probabil ca Tom Gallagher poate recunoaste aceste figuri patibulare. Sint destule si prin Marea Britanie. Doar acolo s-a inventat huliganismul pe stadioane. Sint si acolo partide extremiste si fel de fel de ciudati care nu se simt bine in binele lor. Doar ca acolo au fost invatati sa fie controlati.

Nu degeaba huliganii englezi beneficiaza de curse ieftine sa se imbete la Praga peste week-end. La Londra barurile se inchid devreme si politia chiar aplica politicile dure ale guvernului.

Ce are a face Gallagher cu huliganii englezi? Nimic, bineinteles. Asa cum nici eu nu am nimic de-a face cu Tudor, Becali, Vanghelie si alte specimene care polueaza spatiul public.

Doar ca in timp ce societatea engleza ii izoleaza, ii imbarca in avioane si ii trimite la Praga sa isi desfunde acolo neuronii obositi, in Romania ei ocupa spatiul public. Sint galagiosi, iar societatea romaneasca nu a dezvoltat anticorpii care fac diferenta intre respectabilitate si huliganism.

Pentru intelectualii romani, alegerea intre a fi eurosceptic si eurooptimist nu este o simpla optiune, ci diferenta dintre apropierea de civilitate si raminerea in aceasta balta plina de microbi. La un alt nivel, optiunea se reproduce in toate straturile sociale.

Pentru cei care afla ca acolo se cistiga bine inseamna iesirea din saracie, pentru tarani inseamna norme ciudate de igiena care ii invata insa cu disciplina.

Bineinteles ca imaginea asta idilica nu este adevarata. Dar cind e privita dinspre Est, defectele Europei sint mai putin vizibile, se observa doar de aproape, preferabil din interior. Iar UE este adevarata forta motrice care modernizeaza si „rezolva” problemele Romaniei.

Am scris doua rapoarte pentru ONG-uri romanesti si internationale despre publicitatea de stat si abuzurile guvernului Nastase in acest domeniu. Abia cind au aparut doua fraze de 47 de cuvinte in raportul Comisiei Europene a devenit o problema nationala si cancelarul Alin Teodorescu ne-a invitat sa propunem solutii.

Sentimentul ca Romania nu se descurca singura este omniprezent, si e chiar adevarat. Atunci, salvarea nu poate veni decit din afara. Asa cum istoria i-a invatat pe onorabilii gentilomi englezi ca din afara nu puteau veni decit nenorociri si invazii.

Un altfel de sentiment al istoriei, o prapastie il desparte pe Gallagher de prietenii sai romani. Vorbesc limbi diferite.

„Multi ma vor denunta drept sadic daca sugerez ca e neverosimila posibilitatea unui viitor prosper gratie Uniunii Europene”, spune Gallagher in ultimul sau articol din Romania libera si explica ceva despre politicile agricole comune.

Multi romani asteapta si ei ceva efecte negative, dar nu propun aminarea aderarii asa cum o face Gallagher. De ce? Pentru ca TREBUIE sa ne vedem intrati. Cam asta este sentimentul: sa ne vedem intrati odata, apoi ne dam seama si in ce am intrat.

Negocierile au fost incheiate in ideea asta: nu mai conteaza, macar sa ne vedem intrati! Fineturile lui Gallagher vin prea devreme. Dupa ce vom intra, dupa ce vom dezvolta o societate in care C.V. Tudor si Nati Meir nu vor putea fi nici lideri de galerie la fotbal, atunci vom avea timpul si confortul sa ascultam euroscepticismul lui Gallagher.