Istoria se scrie si cu oasele Ceausestilor! (de Grigore Cartianu)

CARTIANU: „Valentin are dreptul sa stie unde ii sunt ingropati parintii, iar noi – sa ne scriem corect istoria. Asadar, deshumati-i pe Ceausesti!“

Pierdut in multimea de procese care se afla pe rol in instantele din Romania, dosarul „Deshumarea Ceausestilor“ este pe cale sa devina un rateu istoric. In fata unui demers de o asemenea importanta, inversunarea si tenacitatea a doi-trei oameni nu sunt suficiente.

De 18 ani, romanii traiesc nu doar cu blestemul de a-si fi executat conducatorii – fie ei si dictatori – in ziua de Craciun, ci si cu un mare semn de intrebare: unde se afla, de fapt, osemintele sotilor Ceausescu?

De 18 ani, statul roman sustine ca ramasitele pamantesti ale celor doi se afla in Cimitirul Ghencea Civil. Statul roman nu se bazeaza insa pe documente de netagaduit si nici pe marturii implacabile, ci doar pe vorbele lui Gelu Voican Voiculescu. Personaj misterios, aparut de nicaieri pentru a se ocupa de sfarsitul „odiosului dictator“ si al „sinistrei sale sotii“, acesta a transferat misterul si asupra celor doua ilustre cadavre.

In decembrie ’89, Voican – cu barba sa parca indelung pregatita pentru o revolutie – a fost imputernicit de nucleul dur al FSN, condus de Ion Iliescu, sa rezolve doua probleme urgente. Primo: organizarea unui proces sumar si executarea imediata a Ceausestilor, intr-o unitate militara din Targoviste. Secundo: aducerea cadavrelor la Bucuresti si ingroparea lor in secret, departe de ochii publicului.

Ambele operatiuni au fost filmate, insa marturii incontestabile nu exista. Imaginile de la cimitir pot constitui orice, numai dovezi istorice – nu. Era 30 decembrie 1989, iar de la mitralierea Ceausestilor trecusera cinci zile. Intre timp se intamplasera multe. Cele doua cadavre fusesera ratacite o noapte intreaga printr-o cazarma din Ghencea, apoi „uitate“ cateva zile la Morga Spitalului Militar.

Deshumarea cuplului dictatorial este importanta nu doar pentru Valentin Ceausescu si pentru cumnatul sau Mircea Oprean (sotul Zoiei Ceausescu), ci si pentru istoria Romaniei. Nu putem ramane cu un semn de intrebare in cartea de istorie doar pentru ca o instanta a Tribunalului Bucuresti refuza sa accepte deshumarea Ceausestilor! Daca judecatorii vor hotari secretizarea mormintelor, atunci merita sa dam mai multa atentie vorbelor lui Mircea Oprean: „Instantele primesc instructiuni ce solutie sa dea, pentru ca se ascund lucruri cutremuratoare“.

Brrr… Ce-ar putea revela deschiderea mormintelor? Ca acolo nu se afla Nicolae si Elena, ci vreun boschetar si vreo cersetoare aruncati pe fuga in groapa? Ori ca gropile sunt goale?

Sau ca oamenii lui Voican au prins doi maidanezi, le-au pus costume cernite si lumanari in piept si i-au declarat dictatori?

Intr-un roman celebru – „Eu, Supremul“ -, Augusto Roa Bastos ne vorbeste despre dictatorul perpetuu al Paraguayului, Jose Gaspar Rodriguez de Francia, cel care a domnit mai mult chiar si decat Ceausescu: 26 de ani (1814-1840). De la moartea lui au trecut 168 de ani, dar paraguayenii nu stiu nici azi unde se afla cenusa infernalului tiran.

Nu cred ca vrea cineva – nici macar judecatorii! – ca noi, romanii, sa bajbaim la fel, peste secole, cautand oasele „Supremului“ nostru, Nicolae Ceausescu!

Evenimentul Zilei