Italia din centrul Bucureștiului / Povestea librăriei care s-a născut din pasiunea pentru unul dintre cei mai cunoscuți scriitori italieni

Pe bulevardul Lascăr Catargiu din București, la etajul 1 al unui bloc interbelic, funcționează librăria „Pavesiana”, dedicată scriitorului italian Cesare Pavese. Amplasată într-un apartament generos, librăria servește drept centru cultural, unde se găsesc cărți despre cultura și istoria Italiei, lecții de italiană și proiecții de film. Fondatoarea librăriei, profesoara și traducătoarea Mara Chirițescu, a acordat un interviu HotNews, în care a vorbit despre pasiunea pe care a împărtășit-o mulți ani cu soțul său. 

• În 2022, Mara Chirițescu a fost decorată de președintele Italiei, Sergio Mattarella, cu Ordinul Steaua Italiei.

Camera principală a librăriei „Pavesiana” servește, de obicei, drept sală de cinema, unde, în fiecare săptămână, se strâng 20-25 de persoane pentru a viziona filme italiene. 

Pe pereții librăriei se găsesc portrete ale personalităților din istoria și cultura Italiei, cum ar fi Luigi Einaudi, președinte al Italiei între 1948 și 1955, Giulio Einaudi, unul dintre fiii săi, care a fondat editura care-i poartă numele și care este una dintre cele mai importante din Italia. De asemenea, mai sunt portrete ale scriitoarei Fernanda Pivano, dar și al scriitorului care dă numele centrului, Cesare Pavese. Locul este frecventat, atât de comunitatea italiană, cât și de alți iubitori de cultură.

Librăria a fost fondată în 2014, dar de atunci a schimbat mai multe sedii, și a apărut ca o completare a editurii cu același nume, fondată în 2012. Printre cărțile traduse la editura „Pavesiana” se numără „O scurtă istorie a României povestită celor tineri” și „Între Orient și Occident”, ambele semnate de Neagu Djuvara. 

„Șeful” și mascota librăriei este motanul Pave, care primește musafirii sau se plimbă prin camerele apartamentului. 

Premiu pentru Recorder

Un alt proiect important derulat de editură este Noua Revistă de Drepturile Omului, din al cărui consiliu științific fac parte disidentul Gabriel Andreescu, sociologul Gelu Duminică și Jean François Renucci, profesor universitar la Universitatea din Nisa Sophia Antipolis.

Publicația colaborează cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și acordă anual un premiu. În anii precedenți, premiul a fost acordat unor oameni precum Cristi Dănileț sau Andrei Ursu. Premiul pe anul 2025 va merge către redacția Recorder, evenimentul urmând să aibă loc la începutul anului următor.

 „Amicii lui Pavese”

În spatele acestor proiecte stă profesoara și traducătoarea Mara Chirițescu. În 2008, când se împlineau 100 de ani de la nașterea lui Cesare Pavese, ea a hotărât să înființeze asociația „Amicii lui Pavese”.

„Ideea era să facem o republică a operei lui Cesare Pavese, pentru a ține vie, într-un fel, această operă extraordinară de formare a oricărui intelectual, pentru că asta a însemnat opera lui Pavese pentru foarte mulți intelectuali din perioada comunistă. Sub această asociație au apărut cele două entități, editura și librăria”, ne spune Mara Chirițescu.

Ziarele italiene din România comunistă

Relația ei cu limba italiană a început în Brașovul natal, când, pe strada Republicii, a descoperit un punct de difuzare a presei unde, printre multe ziarele rusești, se găseau publicații precum „L’Unità”. 

„Deși în perioada aceea eram deja după dezghețare, și privirea era oarecum spre Occident, era foarte interesant că mie mi se păreau ziarele ca „L’Unità”, foarte de dreapta față de stânga noastră”, spune traducătoarea.

Astfel, în 1967, Mara Chirițescu a hotărât, pentru că putea să dea admitere, folosind franceza, și la secția italiană, să studieze italiana la București, unde a avut profesori cunoscuți, printre ei fiind Nina Façon, care dă numele uneia dintre sălile de italiană de la Universitatea din București.

Pasiunea pentru Cesare Pavese a venit odată ce a citit „Meseria de a trăi”, jurnalul scriitorului, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale. 

„Așa a început drumul meu spre Pavese, cu această carte, pe care am citit-o prin 1968-1969. Am început să caut cărțile lui Pavese, romanele și să le traduc. Edițiile în italiană mi-au parveni prin niște colegi italieni. Atunci am tradus «Vara de neuitat» și «Plaja». Le-am propus editurii Univers, neștiind că cel care se ocupa de colecția italiană era Florin Chirițescu, cel care a tradus «Meseria de a trăi»” își amintește Mara Chirițescu.

Coordonatorul colecției italiene a primit prima traducere, „Vara de neuitat”, cu reticență.

„Mi-a spus că sunt prea tânără ca să traduc și să-l înțeleg pe Pavese. I-am lăsat traducerea, care atunci se făcea la mașina de scris, nu la laptop, și a trecut ceva timp până când am sunat eu, nu el. Mi-a spus că traducerea este bună și că are câteva observații pe care le pot accepta sau nu, responsabilitatea fiind a traducătorului”, își amintește traducătoarea.

La următoarea întâlnire, Florin Chirițescu i-a transmis că ar mai fi nevoie de un roman, deoarece „Vara de neuitat” este un roman scurt, și ar trebui publicat în volum cu încă o operă, ca să poată face o carte mai mare. Mara Chirițescu i-a lăsat „Plaja”. Volumul continuă să fie reeditat, cea mai recentă ediție fiind la editura Polirom. Ulterior, cei doi traducători s-au căsătorit, iar Mara Chirițescu a lucrat ca traducător într-o întreprindere de comerț exterior. 

După desființarea întreprinderii, a început colaborarea care durează până în ziua de astăzi, la Școala Italiană „Aldo Moro”, urmând ca după 1989 să colaboreze cu instituții din învățământul liceal și universitar.

Avionul cu elice 

După Revoluția din 1989, Mara Chirițescu ajunge pentru prima dată în Italia pe care o cunoștea așa de bine. Prima diferență sesizată între România abia ieșită de sub dictatură și Italia lui Toto Cutugno a sesizat-o în zbor.

„Am plecat cu un avion cu elice. Am aterizat la Ciampino (Aeroportul Ciampino din Roma – n. red.). De acolo am luat un alt avion spre Torino. Nu mai era cu elice, ceea ce pentru mine era un avans tehnologic deosebit pe scara aviatică. Am ajuns  la Torino, am văzut hotelul unde s-a sinucis Pavese (Hotel Roma – n. red.), am văzut gara Porta Nova despre care vorbește atât de des. După aceea am luat trenul pe care îl lua și Pavese și am mers la Santo Stefano Belbo (Satul natal al scriitorului – n. red.)” spune profesoara.

„Italia din anii ‘90 este alta decât cea din zilele noastre” 

Traducătoarea este de părere că sunt niște diferențe între țara pe care a găsit-o atunci și cea de acum.

„Știam extrem de multe de lucruri când am ajuns, dar Italia din anii ‘90 este alta decât cea din zilele noastre. Italia de atunci mi se părea mai aproape de cea pe care o știam noi din filmele pe care puteam să le vedem în acei ani, era mai aproape de cum ne imaginam noi că este.”

Aici, traducătoarea are parte de întâlniri care spune că au fost formidabile, cu persoane ca Giulio Einaudi sau Fernanda Pivano, intelectuali italieni pe care îi numește „de primă mărime”. Întâlnirile și legăturile de atunci au inspirat-o pentru mai târziu, când a fondat Asociația „Amicii lui Pavese” și entitățile care funcționează în cadrul ei. 

În 1996, Florin Chirițescu, cel care a tradus cel mai important roman semnat de Umberto Eco, „Numele trandafirului”, se stinge. În prezent, asociația condusă de Mara Chirițescu acordă un premiu care îi poartă numele pentru traduceri din limba italiană. 

Decorată de președintele Italiei

În mai 2022, pentru activitatea de promovare a limbii și culturii italiene, la propunerea Ministrului Afacerilor Externe al Italiei, profesoara Mara Chirițescu este decorată de președintele Sergio Mattarella cu Ordinul Steaua Italiei în grad de Cavaler. 

Privind în spate, profesoara spune că nu poate numi un moment în care i-a fost într-adevăr dificil în a duce proiectul mai departe. Poate doar câteva proiecte pe care a trebuit să le abandoneze din lipsa sprijinului financiar. Următoarele proiecte țin de traduceri pe care intenționează să le publice, printre ele fiind volumul doi din volumul „Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Europa Liberă”, semnat de Gabriel Andreescu și Mihnea Berindei, dar și organizarea unor evenimente cu prilejul a 30 de ani de la stingerea traducătorului Florin Chirițescu. De asemenea, urmează să apară un roman pe care profesoara îl numește „o propunere extraordinară”.

„Este vorba de un roman al unui domn care lucrează la Banca Națională și este o propunere extraordinară de cum văd acești tineri, din acest mediu bancar, eventuale propuneri pentru altfel de Românie. Cred că e o datorie de suflet față de acest autor și față de demersul lui, pentru că e foarte talentat și ar merita văzută această variantă. Mai ales că vorbim de oameni care propun o variantă la care cu toții aspirăm și care sperăm să devină o realitate sau măcar, dacă nu întreaga realitate, o posibilă formă de viață, de lucru pentru noi toți”, a conchis Mara Chirițescu.