Îți curge nasul, lăcrimezi, strănuți, ai iritații sau chiar mai rău. Cele mai frecvente 10 surse de alergii si cum ne putem proteja

Polenul, praful, acarienii, părul de la animale, mucegaiul, dar și unele alimente se numără printre cei mai frecvenți alergeni. Expunerea are loc, de regulă, prin inhalare, ingestie sau contact direct cu pielea. La persoanele predispuse, sistemul imunitar îi percepe ca fiind periculoși și declanșează un răspuns inflamator. Simptomele pot varia de la strănut, congestie nazală și tuse, până la erupții cutanate, tulburări digestive, dificultăți de respirație sau, în cazuri rare, reacții severe precum anafilaxia.

Gradul de expunere este influențat de mediul înconjurător și de frecvența contactului. Polenul provoacă cele mai intense reacții în sezonul cald, când concentrațiile din aer cresc și pătrund cu ușurință în interior. Praful, care conține celule moarte, fibre textile și acarieni, poate irita căile respiratorii la inhalare. Animalele de companie eliberează particule fine de piele sau fire de păr, care pot declanșa reacții similare cu cele produse de polen sau praf. Mucegaiul, întâlnit mai ales în spații cu umiditate crescută, eliberează spori care pot fi inhalați sau pot intra în contact cu pielea. În cazul alimentelor cu potențial alergenic ridicat, reactiile apar de obicei imediat după consum și pot fi atât digestive, cât și sistemice.

Pentru a reduce riscurile, sunt recomandate câteva măsuri simple, dar eficiente: curățenie regulată, aspirarea și ștergerea prafului, utilizarea purificatoarelor de aer, identificarea și remedierea rapidă a surselor de umezeală, precum și monitorizarea atentă a ingredientelor alimentare. De asemenea, folosirea huselor speciale pentru saltele și perne, închiderea ferestrelor în perioadele cu polen în aer și eliminarea factorilor favorizanți din locuință ajută la limitarea contactului cu alergenii.

Iată, mai jos, un top 10 al celor mai frecvenți alergeni, împreună cu manifestările specifice și câteva recomandări pentru limitarea expunerii.

1.      Polenul

Polenul este unul dintre cei mai răspândiți alergeni sezonieri. Provine din arbori, ierburi și buruieni care eliberează în aer granule microscopice, mai ales primăvara și vara. Inhalarea polenului de către persoane sensibile activează o reacție imună exagerată, manifestată prin strănut, ochi iritați, congestie nazală și uneori oboseală persistentă.

Un caz aparte îl reprezintă ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), o plantă invazivă cu un puternic potențial alergenic, a cărei perioadă de polenizare se întinde din iulie până la sfârșitul lunii septembrie. În România, expunerea la polenul de ambrozie afectează peste 6 milioane de persoane, iar potrivit Ministerului Mediului, peste 480.000 de adulți suferă de alergie confirmată la acest polen.

Reacțiile alergice la polen pot varia în intensitate de la an la an, în funcție de condițiile climatice și de nivelul de expunere. Alergia la polen este frecvent asociată cu rinita alergică sezonieră și poate afecta calitatea somnului, concentrarea și performanța zilnică. Ventilarea controlată a locuinței, evitarea spațiilor verzi în orele de vârf și folosirea unui filtrul HEPA pot fi de ajutor.

2.      Acarienii

Acarienii sunt microorganisme invizibile cu ochiul liber, care trăiesc în praful de casă și se hrănesc cu celule moarte de piele umană. Mediile calde și umede, precum saltelele, pernele, covoarele sau tapițeriile, sunt ideale pentru dezvoltarea lor. Inhalarea particulelor pe care le produc poate declanșa reacții alergice respiratorii persistente.

Alergia la acarienii din praful de casă este una dintre cele mai frecvente forme de alergie la nivel global, afectând între 65 și 130 de milioane de persoane, conform statisticilor.

Simptomele includ strănut frecvent dimineața, nas înfundat, tuse seacă sau disconfort respirator. Pentru a ține sub control expunerea, se recomandă curățenia frecventă, huse antiacarieni, reducerea textilelor inutile și menținerea unei umidități sub 50% în interior.

3.      Părul și pielea animalelor

Animalele de companie, în special pisicile și câinii, eliberează în aer particule fine de piele (epitelii), salivă și fire de păr care pot deveni alergeni. Acestea se fixează ușor pe haine, mobilier și în aer, așadar reacțiile persistă chiar și în lipsa contactului direct cu animalul.

Alergiile la epiteliile animale afectează până la 25% dintre copiii și adulții din întreaga lume, potrivit studiilor, și pot cauza rinoree, lăcrimare, mâncărimi, respirație șuierătoare sau crize de astm. Persoanele sensibile pot resimți un disconfort intens în locuințele unde sunt animale, chiar dacă acestea nu sunt prezente permanent. Ventilarea eficientă, curățarea frecventă și limitarea accesului animalelor în dormitor pot reduce disconfortul.

4.      Mucegaiul

Sporii de mucegai se găsesc în spațiile umede, slab ventilate (băi, pivnițe sau în jurul ferestrelor). Acești spori pot fi inhalați cu ușurință și, în cazul persoanelor alergice, declanșează reacții inflamatorii ale căilor respiratorii sau ale pielii.

Studiile au scos la iveală că alergia la mucegai afectează între 3% și 10% din populația globală, în funcție de climă și de expunerea la spori fungici.

Simptomele pot include nas înfundat, tuse, senzație de presiune în sinusuri sau, în cazuri mai grave, agravarea astmului. Eliminarea surselor de umezeală, folosirea dezumidificatoarelor și curățarea periodică a zonelor critice sunt măsuri necesare pentru a preveni dezvoltarea coloniilor de mucegai.

5.      Unele alimente

Unele alimente sunt recunoscute pentru potențialul lor de a declanșa reacții alergice. Printre cele mai frecvente se numără arahidele, nucile, ouăle, laptele, soia, grâul, peștele și fructele de mare. Alergiile alimentare presupun o reacție imunologică imediată, care poate varia de la ușoară la severă.

Simptomele apar, de obicei, la scurt timp după consum și pot include urticarie, greață, dificultăți respiratorii sau chiar anafilaxie. Pentru cei care au un diagnostic confirmat, cel mai sigur mod de a evita complicațiile este excluderea completă a alimentului din dietă. În situațiile în care reacțiile pot deveni periculoase, medicul poate recomanda un autoinjector cu adrenalină, care trebuie purtat în permanență.

6.      Latexul

Latexul natural, obținut din seva arborelui de cauciuc, este utilizat în numeroase produse de uz medical și casnic: mănuși, plasturi, baloane, prezervative. Expunerea la latex poate declanșa reacții alergice cutanate sau respiratorii, mai ales la persoanele sensibilizate prin contact repetat.

Simptomele pot varia de la mâncărime și iritații locale până la dificultăți de respirație sau reacții sistemice. Alternativa constă în utilizarea produselor etichetate fără latex și în informarea personalului medical cu privire la această sensibilitate.

7.      Veninul unor insecte (albine, viespi, furnici)

Înțepăturile de insecte pot provoca reacții alergice severe în cazul persoanelor sensibilizate la venin. Cele mai frecvente cazuri implică albinele și viespile, dar și unele specii de furnici pot declanșa simptome asemănătoare.

În formele ușoare, apare o inflamație locală extinsă, dar reacțiile sistemice includ dificultăți de respirație, scăderea tensiunii arteriale și anafilaxie. Evitarea zonelor cu risc, purtarea hainelor de protecție și, dacă este necesar, tratamentul de desensibilizare sunt extrem de importante pentru prevenție.

8.      Medicamente (în special antibiotice și antiinflamatoare)

Anumite medicamente pot produce reacții alergice, cele mai frecvente fiind antibioticele din familia penicilinei și unele antiinflamatoare nesteroidiene. Sistemul imunitar identifică în mod eronat substanțele active ca fiind periculoase și reacționează agresiv.

Manifestările pot include erupții cutanate, umflături, dificultăți respiratorii sau, în cazuri grave, șoc anafilactic. De aceea, e important ca orice reacție suspectă să fie notată și discutată cu medicul, pentru ca alergiile cunoscute să fie înregistrate corect în istoricul medical. Dacă e nevoie, medicamentele pot fi testate în condiții controlate, pentru a evita reacții ulterioare mai severe.

9.      Fibrele textile și substanțele chimice din detergenți sau cosmetice

Unele persoane dezvoltă reacții alergice de contact la fibre textile sintetice sau la aditivii folosiți în procesul de fabricație, cum ar fi coloranți, înălbitori, agenți de finisare. De asemenea, detergenții, balsamurile și cosmeticele pot conține ingrediente iritante sau alergene.

Simptomele apar de obicei sub formă de dermatită (mâncărime, roșeață, uscăciune sau eczeme localizate). Alegerea textilelor din fibre naturale, folosirea detergenților hipoalergenici și testarea produselor cosmetice pe o zonă mică de piele sunt metode eficiente de prevenție.

10. Fumul și poluanții din aer

Deși nu sunt alergeni în sens strict, fumul de țigară, noxele industriale și particulele în suspensie din aer pot agrava simptomele persoanelor alergice, în special cele cu afecțiuni respiratorii preexistente. Aceste substanțe irită mucoasele și cresc sensibilitatea la alți alergeni.

Expunerea repetată poate duce la inflamații cronice ale căilor respiratorii, tuse persistentă, dificultăți de respirație și scăderea capacității pulmonare. Evitarea spațiilor poluate, utilizarea de măști sau purificatoare și petrecerea timpului în aer curat sunt măsuri de protecție utile.

În cazul căror alergeni se poate face tratament de desensibilizare

Tratamentul de desensibilizare, numit și imunoterapie alergen-specifică, este singura formă de terapie care acționează asupra cauzei alergiei, nu doar asupra simptomelor. Potrivit Mayo Clinic, acesta presupune expunerea controlată, progresivă și pe termen lung la o cantitate foarte mică din alergenul responsabil, pentru ca organismul să își modifice reacția în timp. Administrarea se face fie prin injecții subcutanate, fie prin tablete sau picături sublinguale, în regim zilnic sau săptămânal, sub supravegherea unui medic alergolog.

Imunoterapia este recomandată în special pentru alergiile respiratorii persistente și dovedite prin teste, mai ales atunci când simptomele nu sunt bine controlate prin tratamente clasice. Cele mai frecvente indicații sunt alergiile la polenuri (cum ar fi gramineele, arborii sau ambrozia), la acarienii din praful de casă, la veninul de insecte (albine, viespi) și, în anumite cazuri, la epiteliile de pisică. Studiile au demonstrat că tratamentul poate reduce semnificativ severitatea simptomelor și nevoia de medicamente, cu efecte care se mențin și după încheierea terapiei.

Nu toate tipurile de alergii pot fi tratate prin desensibilizare. De exemplu, în cazul alergiilor alimentare, riscurile asociate expunerii controlate la proteine alimentare sunt încă prea mari pentru a recomanda această metodă în mod curent, deși există cercetări și protocoale experimentale în derulare. De asemenea, imunoterapia nu este eficientă în cazul intoleranțelor alimentare sau al reacțiilor nespecifice (pseudoalergii).

Durata unui astfel de tratament variază între 3 și 5 ani, iar eficiența depinde de respectarea schemei, de alegerea corectă a alergenului și de profilul imunologic al pacientului. De aceea, decizia de a începe imunoterapia trebuie luată împreună cu un medic alergolog, pe baza unor teste clare și a unei evaluări detaliate a istoricului reacțiilor.