Sari direct la conținut

La ce vârstă trebuie să începi să te gândești la pensie? Ghid de pensionare pentru milenialii români

Mileniali americani la plajă, Foto: Michele Eve Sandberg/ Profimedia Images
Mileniali americani la plajă, Foto: Michele Eve Sandberg/ Profimedia Images

​Vechimea în muncă și pensia, cel puțin în familia mea, au fost mereu în alb și negru, mai degrabă spre negru, fără nicio urmă de gri. Dată fiind natura mediului în care lucrez, de multe ori primesc bani printr-un contract pe drepturi de autor. Mă apropii de primul deceniu ca experiență, dar încă nu știu ce înseamnă asta pentru pensie sau vechime. Așa că am căutat să aflu cum sunt calculate cele două.

Legat de optica familiei mele cu privire la vechime și pensie, calculul de care am aflat a fost mereu simplu: cotizezi o viață și te pensionezi pe-o sumă derizorie. O să fie așa și pentru mine? Poate. Iar probabilitatea e dată atât de sistemul de pensii – dacă rezistă, dacă cel privat o să mă îmbogățească și dacă iau în calcul, realist, acest tip de retragere din viața profesională.

Deocamdată, pensionarea mea e la vreo 37 de ani distanță. Nici nu știu ce cotizații au plătit pentru mine diverșii angajatori de până acum, dar măcar am înțeles cât de cât ce mai înseamnă vechimea și ce pensionar aș putea fi, dacă aș trece pe PFA sau SRL.

Vechimea în muncă nu-i același lucru cu experiența în muncă

Ana Maria Udriște, avocat și fondatoarea Avocatoo.ro, mi-a fost îndrumător prin legislația locală când vine vorba de muncă. Potrivit acesteia, munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă. Așa zice articolul 16, alineatul 4 din Codul Muncii.

Spre deosebire de experiență, pe care o poți dobândi prin activitate susținută în domeniul respectiv, vechimea în muncă este specifică și mai juridică. În cazul multor persoane, cele două sunt sinonime și girate de contractul de muncă. Și mențiunea „individual” e importantă, deoarece mai există contracte colective la nivel de companie sau la nivel național, de exemplu pe industrii, care vin și reglementează segmentul respectiv.

Tot legat de vechimea asta, în copilărie am aflat că există ceva numit „carte de muncă”. Adică un carnet în care erau notate toate locurile în care omul a muncit, alături de funcții, avansări și ce mai era de specificat despre activitatea profesională. Chiar dacă acum nu mai există, conform articolul 279, alineatul 1 din Codul muncii, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă.

„Totuși, nu este relevantă doar cartea de muncă, astfel încât dovada vechimii în muncă în vederea pensionării se poate face și cu o fișă de pensie întocmită de unitate, care va cuprinde datele necesare pensionării, extrase din cartea de muncă, după cum prevede articolul 34 din hotărârea nr. 252/1967 pentru aplicarea legii nr. 27/1966.

Aceasta acoperă pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară. Dacă nu se eliberează carnetele de muncă, precum și în cazuri de forță majoră, dovada vechimii în muncă se face «cu actele valabile conform dispozițiilor pentru completarea carnetului de muncă». Dovada vechimii în muncă se face la fel și în cazul celor cărora nu li se întocmesc carnete de muncă”, mi-a explicat Ana Udriște.

Astfel, din 2011 avem o platformă online. Îi zice REVISAL (Registrul General de Evidență al Salariaților) și înainte să scriu articolul ăsta am vrut s-o verific. N-am avut șanse, că nu funcționa.

Dar acolo jurnalul tău în muncă e ținut electronic de angajator, pe bază de utilizator și parolă, și este transmis către ITM (Inspectoratul Teritorial de Muncă). Toate contractele de muncă și modificările la ele (încetări, suspendări etc.) se trec aici.

„E important de știut că angajatorul este obligat să treacă toate contractele de muncă în REVISAL. Dacă nu poate să-ți dea o adeverință cu vechimea în muncă, te poți duce la ITM și să ceri o copie. Dar acesta e și momentul în care te prinzi că angajatorul nu a înregistrat contractul de muncă și, de fapt, ai muncit în gol, că nu ți-au fost plătite contribuțiile”, mi-a spus Ana.

Sper că nu e cazul tău și ai parte doar de angajatori corecți. Dar ce faci când ai contract pe drepturi de autor?

Îți vine pensie și din drepturi de autor – dacă au fost plătite contribuțiile

Din opt ani de muncă, împliniți chiar în iulie, pentru cinci dintre ei am avut și carte de muncă (contract individual de muncă – n.r.). Dar în toți opt am avut și contract pe drepturi de autor fie la același angajator, fie pentru colaborări mai mult sau mai puțin punctuale și limitate sau nu ca durată. Îmi vine pensie și din acei bani? În teorie, da.

Legea 263/2010 pentru pensiile publice, în sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu și persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe. În cazul meu, adică al unei persoane care obține venituri (și) din drepturi de autor, constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii perioadele pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale.

Aici apare o altă nuanță despre care mi-a vorbit Ana Marie Udriște: „Trebuie făcută distincția fină între stagiu de cotizare și vechime în muncă. Astfel, vechimea în muncă reprezintă o noțiune reglementată de Codul muncii în cazul acelor raporturilor juridice care se nasc în baza unui contract individual de muncă. Noțiunea de vechime în muncă a fost înlocuită prin legea 19/2000 cu noțiunea de stagiu de cotizare. Potrivit Legii pensiilor, stagiu de cotizare este perioada de timp pentru care s-au datorat contribuții de asigurari sociale la sistemul public de pensii și pentru care persoanele asigurate au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.

Pe scurt: s-a plătit? Primești. Nu s-a plătit? Ghinion.

Dacă nu lucrezi în publicitate, relații publice, industrii artistice sau jurnalism este posibil ca aceste contracte pe drepturi de autor să-ți fie străine. În practică, sunt o variantă de colaborare pentru acele persoane care nu vor să-și facă nici SRL (firmă), nici PFA (persoană fizică autorizată). Și nu vor asta din diverse motive, cum ar fi că e bătaie de cap la nivel birocratic sau poate pentru că persoana respectivă îndeplinește acele activități ocazional.

Așa cum au fost și gândite, în teorie. Însă, în peste 90% din cazuri, contractul de drepturi de autor reprezintă cea mai la îndemână variantă pentru persoanele creative care nu vor să-și facă o formă juridică de colaborare sau nu pot, pentru că s-ar afla în incompatibilitate. E cazul anumitor profesii care nu pot exercita fapte de comerț, după cum mi-a zis Ana.

Când vine vorba de PFA, practic soluția de mijloc între drepturi de autor și SRL, și forma asta îți poate asigura pensia.

„Pe baza articolului 16 menționat anterior, se poate interpreta că, perioada în care persoana fizică autorizată a plătit contribuțiile CAS (Casa de Asigurări de Sănătate) constituie stagiu de cotizare la sistemul de pensii, dar nu vechime în muncă. Totodată, perioada în care s-a prestat activitate pe PFA, indiferent dacă a fost plătit sau nu CAS, constituie vechime în specialitate. Însă nu e vechime în muncă, deoarece numai munca prestată în baza unui contract individual de muncă constituie așa ceva”, a adăugat Ana.

Fără contractul respectiv, poți să fii specialist, dar nu ai vechime. Sigur, la un anumit nivel, dacă ești suficient de expert în industria ta, oamenii te știu și deja nu mai contestă capacitatea. Doar din punct de vedere legal ești în aer. „Practic, cea mai convenabilă variantă per total este să ai un SRL, dar nu să te angajezi pe el, ci să te asiguri separat, facultativ, în sistemul public”, mi-a recomandat Ana.

Documentul principal care ar putea atesta vechimea în muncă, pe lângă contractul individual de muncă, este și fișa postului din care trebuie să reiasă tipul de activități desfășurate. Și aici mai trebuie făcută o mențiune. Dacă o persoană nu a lucrat niciodată cu carte de muncă, trebuie să-și plătească singură dările către stat.

Legea 263/2010 prevede posibilitatea încheierii unui contract de asigurare socială, ca formă facultativă de asigurare. Îți alegi tu suma pentru care vrei să te asiguri și trebuie doar să virezi banii lunar, chiar online. Sigur, de aici se nasc și alte discuții, cum ar fi că e greu să mai dai banii din mână odată ce i-ai luat.

În fine, mai e o zonă de acoperit: freelancingul. Sau, după cum e cunoscut în română, categoria liber profesioniștilor. La cum arată lumea acum, poți face bani pe proiecte din afară, dar ce faci cu situația locală? Ca să încasezi banii, o poți face și prin PFA, și prin SRL. Sau ce alte metode mai sunt, mai mult sau mai puțin în zona gri.

Ca să cotizezi la pensie, te bazezi pe acel contract de asigurare socială. Cât despre experiență (care, reiau, nu-i același lucru cu vechimea), o poți trece și de pe SRL, și de pe PFA, chiar și de pe drepturi de autor. Dar experiența în muncă nu e definită ca noțiune juridică.

Personal, eu am cinci ani vechime în muncă și opt ani de experiență. Habar n-am cât de bine îmi merge pentru pensie, deși am tot cotizat în acești ani. Sau cred că au cotizat angajatorii pentru mine. Mai am și pensia privată obligatorie (așa-numitul Pilon II de pensii, introdus în 2008 și prin intermediul căruia un anumit procent din contribuțiile tale ajung într-un fond privat).

Cred însă că miza reală ar fi să investesc chiar eu în pensie. Deocamdată, am început să joc pe bursă cu câte 10 dolari. Voi reveni aici, dacă devin milionar peste noapte.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro