Legătura strânsă între kilograme în plus și sănătatea mintală. Psihoterapeut: „Mai ales femeile îmi spun: «Nu mai suport să mă uit în oglindă să văd cum arăt!»”. Ce soluții există, ce replici trebuie evitate

Obezitatea este o boală complexă care afectează atât corpul, cât și psihicul unei persoane care se luptă cu kilogramele în exces. Adesea, pacienții cu obezitate dezvoltă în secundar anxietate și depresie, precum și alte probleme de sănătate mintală, care complică și mai mult tabloul acestei afecțiuni și periclitează eficiența tratamentului. Cu ajutor specializat, orice persoană cu greutate în exces poate ajunge să își gestioneze și problemele de natură psihică. Pentru că, știința a dovedit că voința singură nu este suficientă pentru a atinge succesul.

Obezitatea este considerată o adevărată epidemie, în creștere peste tot în lume. Impactul acestei boli cronice severe este unul major. Atlasul Mondial al Obezității 2025 estimează că numărul persoanelor care trăiesc cu obezitate va crește cu peste 115% între 2010 și 2030, de la 524 de milioane până la 1,13 miliarde.

Consecințele obezității asupra sănătății fizice sunt bine documentate științific. Datele statistice demonstrează că 80-85% din cazurile de diabet zaharat de tip 2 este cauzat direct de obezitate; între 40 și 70% din pacienții cu hipertensiune arterială sunt obezi, iar între 40 și 50% din cei cu dislipidemie sunt obezi. 

Comparativ, corelația dintre obezitate și sănătatea mintală este mult mai puțin documentată, dar tot mai mulți specialiști admit că dovezile de până acum sugerează o legătură complexă între cele două.

Prevalență mai mare a depresiei la persoanele cu obezitate

Astfel, persoanele cu obezitate au un risc mai mare de a dezvolta secundar depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, tulburări de alimentație și deficiențe cognitive.

Anca Andronic, psiholog și psihoterapeut, explică mecanismul prin care o persoană supraponderală sau cu obezitate ajunge la anxietate și depresie: „Povestea de viață a acelei persoane contează ca prim mecanism. Adică, ce a auzit – și aici este important de știut dacă a avut mai multe kilograme în plus chiar din copilărie sau le-a căpătat mai târziu în adolescență. Sunt foarte mulți factori care contribuie. Dacă mergem pe varianta kilogramelor în plus existente încă din copilărie, trebuie să ne gândim că stima de sine își pune bazele în relația cu persoana de atașament, cu îngrijitorii. Dacă avem mamă/tată, dacă nu, atunci persoana care se ocupă în primii ani de copil. Și dacă nu avem un atașament sigur, sănătos, în care părintele transmite copilului că-l iubește pentru că există, ci unul de tipul «te iubesc dacă», adică un tip de atașament anxios, avem deja o stimă de sine care se creează pe baza evaluărilor adultului”.

Adică, există acel „trebuie”, adaugă psihologul: „Trebuie să fiu cuminte, trebuie să am o anumită greutate ca să mă încadrez în standarde de frumusețe, ca să fiu o persoană demnă de apreciere și de iubire. Peste ani, când persoana ajunge să pună kilograme în plus, pentru că, să spunem, are anumite tulburări metabolice sau hormonale, ea are deja un declanșator pe «nu sunt suficient de bună». Și intră într-un carusel, neavând ca bază din copilărie ideea că indiferent de kilograme, indiferent de cum arată, este o persoană valoroasă în sine. Și că faptul că este supraponderală este un fapt conjunctural, poate să ceară ajutor pentru a trece cu bine de acea perioadă”, mai spune Anca Andronic.

Mecanismul stimei de sine scăzute se conjugă apoi cu faptul că atunci când o persoană cu obezitate iese în lume, se emit judecăți de tipul: «Vai, ce te-ai îngrășat!» «Nu ai suficientă voință!» «Hai, depune și tu puțin efort și slăbește!»

„De aici și până la a te izola în casă și a continua de fapt singurul lucru care-i aduce plăcere, bucurie și satisfacție – și anume mâncatul – e un pas foarte mic”, atrage atenția psihologul.

Stigmă mai mare asupra femeilor

Potrivit psihologului, de cele mai multe ori, femeile cu obezitate sunt cele care cer ajutorul specialistului în sănătate mintală. Și asta pentru că stigma este mai mare asupra lor decât a bărbaților cu obezitate: „Adică, un bărbat cu obezitate este considerat puternic. Noi avem și această cultură de a fi «roșu în obraji». Dacă ești slab, nu e bine, nu ești bine îngrijit. Și atunci da, mai multe femei vin pentru că ele au de îndeplinit acest între ghilimele «standard de frumusețe» – să fii și gospodină bună, să fii și frumoasă, să fii și mamă perfectă. Și apropo de stima de sine, mesajul cu care vin femeile este, de regulă: «Nu mă mai suport!» «Nu mai suport să mă uit în oglindă să văd cum arăt!».

Există și femei supraponderale sau cu obezitate care nu au nicio problemă cu kilogramele în plus, adică acest lucru nu le afectează starea emoțională. „Dacă avem o stimă de sine echilibrată și bazată pe un atașament sigur – adică indiferent cum arăți, știi că ești valoros/valoroasă. Dar asta presupune că în copilărie s-a produs acel atașament sigur și s-a dezvoltat o stimă de sine echilibrată bazată pe persoană valoroasă în sine și nu după niște caracteristici. Pentru că, acolo unde nouă ne este condiționată iubirea, problema nu e că nu ne mai iubim părinții care ne consideră imperfecți, ci că începem să nu ne mai iubim pe noi. Pe părinți continuăm să-i iubim și ne străduim să le facem pe plac, dar pe noi, nu, pentru că interiorizăm aceste critici, aceste insuficiențe pe care le auzim din partea lor”, explică psihoterapeutul.

Influența din primii ani de viață poate fi atât de mare încât să impacteze chiar și acele persoane supraponderale care au doar trei sau cinci kilograme în plus.

„Așa cum atunci când te doare măseaua, te duci la dentist, tot așa când te doare sufletul, ceri ajutor”

Potrivit Ancăi Andronic, depresia este una dintre bolile care apare cel mai repede: „În două săptămâni. De asta și în testele clinice există o întrebare legată de stările de tristețe profundă care durează de mai mult de două săptămâni. Mare parte din femei nu vin la psiholog în două săptămâni, ci duc lupta aceasta în tăcere și ascundere. Ori, cu cât stai mai mult în depresie – adică într-o cantitate mai mică de neurotransmițători de fericire, cu cât îmi scad serotonina, dopamina, cu cât stau mai mult într-o parte a creierului, în sistemul limbic, de unde nu pot accesa ușor partea care mă ajută să găsesc strategii, să am un pic de motivație, un impuls, mă adâncesc tot mai tare. Și resursele mele motivaționale și de energie scad foarte puternic. Din acest motiv, la un moment dat, nu mai pot singur și am nevoie de ajutor. Minunat ar fi să fie un specialist sau măcar cineva apropiat”, recomandă psihologul.  

Lecția care trebuie învățată de aici este că nu este nevoie ca o persoană să treacă singură printr-o astfel de încercare: „Așa cum atunci când te doare măseaua, te duci la dentist, tot așa când te doare sufletul – care deși nu se vede, în spate e un mecanism neurochimic – avem nevoie de ajutor. Uneori e nevoie de medicație, ca apoi să putem intra noi ca psihoterapeuți și să vedem cauza aceea din spate, din copilărie. Dar e nevoie să ai un pic de putere, să poți accesa acele răni și acele lucruri băgate sub preș, evident, pentru a putea supraviețui. Pentru că nimeni nu-și propune în mod deliberat să bage sub preș. Este un mecanism acela de a uita niște lucruri ca să putem înainta, să putem merge mai departe în viață. Dar, ceea ce mintea încearcă să uite, corpul aduce la suprafață prin boală, prin kilograme în plus, prin tot felul de manifestări, spunându-ți că sunt niște lucruri acolo la care ar fi bine să te uiți”, atrage atenția psihologul.

Așadar, atunci când avem o situație care depășește puterea noastră de gestionare, nu e anormal să apelăm la un specialist pentru a primi sprijin. „Sunt și psihologi care lucrează cu casa de asigurări, adică nu sunt costuri foarte mari acolo, sunt și ONG-uri care lucrează fără bani. Adică, în 2025, putem accesa un serviciu inclusiv gratuit de susținere emoțională și psihologică și să nu uităm că e vorba de o echipă, și psiholog, și psihiatru, și medicul de boli metabolice și nutriție sau orice alta specializare care trateaza obezitatea. Adică e o echipă care te poate ajuta, pentru asta e pregătită”, conchide psihologul psihoterapeut.

Anxietate, obezitate și multe kilograme în plus. Ce au arătat studiile

Potrivit cercetării Prevalence of comorbid depression and obesity in general practice: a cross-sectional survey – Prevalența depresiei și obezității morbide în practica medicală: un studiu transversal – publicat de  British Journal of General Practice, între greutate și depresie ar exista o legătură de forma literei U, cu o prevalență mai mare a depresiei observată în rândul pacienților subponderali și obezi în medicina generală. 

Informația este importantă pentru că aceste afecțiuni pot fi semnale de alarmă în screening-ul depresiei.

Obezitatea este, de asemenea, asociată cu riscuri mai ridicate de a dezvolta tulburări de anxietate. Un studiu publicat în Journal of Clinical Psychiatry a constatat că persoanele obeze aveau o probabilitate cu aproape 50% mai mare de a avea o tulburare de anxietate, în comparație cu persoanele cu greutate normală. Stigmatul social din jurul obezității, precum și preocupările legate de sănătate și imaginea corporală, pot contribui la sentimentele de anxietate și îngrijorare.

Potrivit unui articol publicat de prestigioasa revistă Nature, anxietatea este asociată cu o activitate crescută într-o parte a creierului cunoscută sub numele de axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală – HPA – responsabilă de reglarea răspunsului la stres. 

Pofta de mâncare a unei persoane poate crește atunci când axa HPA nu funcționează corect, ceea ce poate duce la creșterea în greutate. Potrivit cercetătorilor, un circuit neuronal din creier care reglează starea de spirit și pofta de mâncare poate fi o țintă-cheie pentru ambele afecțiuni. 

Potrivit articolului – The Psychosocial Burden of Obesity – Povara psihosocială a obezității – publicat pe site-ul Bibliotecii Naționale de Medicină din SUA – Centrul Național pentru Informații din Biotehnologie, impactul acestei boli este unul semnificativ. Multe persoane care suferă de obezitate se confruntă, de asemenea, cu probleme legate de starea lor de spirit, stima de sine, calitatea vieții și imaginea corporală. Suferința emoțională joacă probabil un rol în căutarea tratamentului, dar influențează și succesul acestuia. Din aceste motive, majoritatea echipelor multidisciplinare de tratament al obezității include și profesioniști în sănătate mintală care pot evalua și trata aceste probleme la pacienți, în funcție de nevoile acestora.

În concluzie, obezitatea este o problemă complexă de sănătate, iar pacienții nu trebuie să ducă singuri întreaga ei povară. 

Pentru mai multe informații despre gestionarea greutății accesați adevaruldespregreutateata.ro. În site veți găsi informații concepute special pentru a ajuta persoanele cu exces de greutate să găsească medicul și soluția personalizată potrivită.

Articol susținut de Novo Nordisk