Liberalismul, stadiul cel mai inalt al comunismului (de Ion Vianu)
Privind spectrul partidelor politice care incep sa-si anunte programele electorale, incepem sa avem usoare ameteli. Spre pilda, „oferta de guvernare” PSD-PC este de o asemenea generozitate incat ne aduce aminte de propunerile politice ale nemuritorului Conu’ Leonida, admirat fara rezerve de soata lui, Efimita: „Sa nu se mai plateasca biruri si tot romanul sa prospere”. „Ca mata, bibicule, mai rar!”
Deci: impozite mai putine, mii de kilometri de autostrazi, investitii in sanatate cat incape… in fine, este sigur ca „nu in primele 100 de zile, ci in primele 100 de ore” ale guvernarii noii coalitii (dl Mircea Geoana dixit) vor curge laptele si mierea pe raurile Romaniei. Partidul Social-Democrat si Partidul Conservator propun „nu o reforma, ci o revolutie” prin aceasta noua oferta de guvernare, a spus unul dintre fruntasii conservatori.
Bine ca am trait sa o vedem si pe asta, un partid conservator care propune o revolutie. si ce fel de revolutie! Una in cardasie cu o alta, revolutia social-democrata! Niciodata nu s-au pupat mai cu foc doua partide in Piata Independentei.
Totul porneste de la confuzia de termeni, de la acel nor de ceata artificiala pe care anumite formatiuni politice il pufaie in atmosfera in scopul vadit de-a incurca mintea romanului. Iata, de pilda, conceptul de „Partid Conservator”, relativ recent (2004) substituit unui vag nume de „Partid Umanist Roman”, prea putin comercializabil, se pare. Pai, sa nu te miri? Ce o fi avand de a face conceptul de „conservator” al partidului marilor proprietari agrari, al marilor intelectuali prudenti in fata modernitatii, care au fost conservatorii romani in secolul al nouasprezecelea, partidul lui P.P. Carp si al lui Eminescu (si care s-a prabusit, de altfel, dupa al doilea razboi mondial, nemaifacand fata modernizarii accelerate a Romaniei), cu partidul dlui Dan Voiculescu?
Daca avem in vedere apetitul enorm pentru afaceri al liderilor social-democrati, nu putem sa ne aratam mai putin mirati de seninatatea cu care PSD a adoptat denumirea de „social-democrat”. In toata istoria, chiar si in democratiile antice, a existat un partid care a spus ca are ca prioritate problemele saracilor. Mare si respectabila generozitate! Numai ca la noi, in afara de a fi mostenitorul direct al crudei nomenclaturi comuniste, PSD nu a dat semne de-a fi un partid al saracilor, ci, mai degraba, acela al mentinerii privilegiilor vechilor comunisti, privatizati prin gratia lui Dumnezeu si vointa nationala! E drept ca dl Ion Iliescu din cand in cand mai tuna si mai fulgera cu bonoma manie impotriva afaceristilor din propriul sau partid; dar cine-l asculta pe batranul guru din Kiseleff harsit in toate napastele paleo- si neo-comunismului? si cum de l-ar mai asculta, cand a promovat gasca de afaceristi care triumfa azi in asa-zisa social-democratie?
Dar, ma va intreba un cititor, cum e posibil sa se uneasca intr-o coalitie de guvernare un partid conservator cu unul social-democrat? Imaginati-va, de exemplu, cum ar fi putut fi posibila o alianta de guvernare intre partidul lui Gr. C. Cantacuzino, „Nababul”, si cel al lui Dobrogeanu Gherea. Ar fi fost un soi de cununie intre un crap si un iepure!
Iubite cititor, te pricepi bine la istorie, esti un baiat destept, dar esti un piculet naiv. Ce Nabab, ce Gherea! „Conservator” pre limba romaneasca contemporana, multilateral dezvoltata, inseamna un singur lucru: conservarea privilegiilor vechilor comunisti, mentinerea la putere a clasei functionaresti ceausiste, care, la un moment dat (si datorita unor imprejurari istorice stiute), a descoperit ca ar putea trai inca si mai bine fara sa-l slugareasca pe un stapan devenit prea din cale afara despot si chiar cam nebun, si sa-si vada (acesti vechi comunisti) de profitul lor individual, trimitandu-l la Ghencea pe plictisitorul jupan. Iata de ce au nevoie social-democratii de un tovaras conservator!
Ei, social-democratii sunt de fapt, liberali. Economia de piata li se potriveste ca o manusa. Tipa ei acum impotriva liberalilor, dar, de fapt, afaceri le place sa faca tot atat cat si miliardarilor din PNL. Care se declara, de altfel, foarte deschisi unei guvernari cu PSD. Oricat s-ar striga impotriva unei astfel de combinatii aparent impotriva firii, ea ar merge. si inca foarte bine. Fiindca PSD este, prin natura, nu numai conservator (in sensul de mai sus), ci si liberal. Traiasca afacerile!
… Altadata la invatamantul politic noi studiam cartea lui Lenin: „Imperialismul, stadiul suprem al Capitalismului”. Nu s-a realizat profetia lui Vladimir Ilici, conform careia, imediat dupa trecerea de la capitalismul national la imperialism, avea sa izbucneasca si sa triumfe revolutia socialista mondiala. Altceva se petrece acum, si este de mare interes pentru cine vrea sa priceapa istoria: comunismul se preface in liberalism. Consecventa cu ea insasi, oligarhia comunista a descoperit ca nimic nu-i slujeste mai bine interesele decat economia de piata si libera intreprindere. Pretutindeni, din Rusia pana in Albania si din China pana in Romania, comunism si liberalism au ajuns sa insemne acelasi lucru, spre marea bucurie a prosperei burghezii rosii. Sub conducerea luminata a PSD, inainte spre noi imbogatiri!
INTERVIURILE HotNews.ro