Liturghii bolsevice: Stalin, “Cursul Scurt” si gramatica totalitarismului

Totalitarismul a fost patologia absoluta a veacului trecut. In pofida predictiilor euforice, infrangerea nazismului si colapsul comunismului nu au dus la extinctia atractiei spre formulele de tip totalitar. Islamismul revolutionar este o astfel de doctrina, creata si diseminata de intelectuali convinsi ca au misiunea sacra de a lupta impotriva modernitatii liberale socotita corupta, bolnava, decadenta, perversa, mercantila si filistina. Marele filosof politic Leo Strauss a vorbit, in februarie 1941, acum saptezeci de ani, despre nihilismul german, patul germinativ al nazismului, dar, in acelasi sens, putem vorbi despre nihilismul bolsevic si cel islamist. Cum demonstreaza Paul Berman intr-un superb eseu aparut in “The New Republic” (numarul din 18 septembrie 2011), un text la care voi reveni in zilele urmatoare, infrastructura mitologica a islamismului (ceea ce un sociolog numea candva matricea sa paleo-simbolica) este una totalitara, inrudita cu aceea a comunismului si fascismului.

http://www.blogary.ro/2011/09/reflectii-despre-11-septembrie-nihilism-si-antiamericanism/#comments

Stalinismul s-a nascut din leninism, un marxism rusificat, a fost copilul sau legitim. Gramatica mitologiei staliniste a fost codificata in “Cursul Scurt de istorie al Partidului Comunist (bolsevic) al URSS”. Am discutat semnificatia acestui document esential al dogmatismului stalinist cu Cristian Robu-Corcan in cadrul rubricii lunare “Pornind de la Kolakowski” din revista “Obiectiv Cultural”. Nu voi obosi sa o spun: aparitia in romaneste, la editura Curtea Veche, a trilogiei lui Leszek Kolakowski “Principalele curente ale marxismului” este unul dintre cele mai importante evenimente intelectuale din Romania ultimelor doua decenii. Salut asadar consecventa cu care prietenii de idei de la “Obiectiv Cultural” mentin discutia deschisa pe un subiect care ramane, vai, de o stringenta actualitate: natura, dinamica si consecintele radicalismului utopic. Nu cronici de moment, semnalari grabite ale unei aparitii editoriale de exceptie, ci reflectii adanci despre problema Raului, despre nihilismul revolutionar modern, despre persistenta seductiei totalitare dincolo de reculul (temporar?) al miscarilor de masa intemeiate pe organizarea resentimentului social, religios sau etnic, deci pe ceea ce istoricul Peter Gay a definit drept cultivarea urii.

http://cultural.obiectivbr.ro/opinii/52087-pornind-de-la-kolakowski.html

Cristian Robu-Corcan: După ce, prin scrisoarea lui Stalin (1931) adresată revistei “Revoluţia proletară”, Lenin era criticat pentru că nu-şi dăduse seama de pericolul “centrismului” şi al “liberalismului putred” ieşit din relaţiile de dinainte de 1914 dintre bolşevici şi social-democraţia germană, după ce Rosa Luxemburg şi Parvus se situaseră în mai multe rânduri de partea menşevicilor în disputele din partid, după ce toate grupările nebolşevice din mişcarea muncitorească au fost catalogate, invariabil, ca pepiniere ale trădării, în 1938 s-a realizat Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (bolşevic), un Curs scurt redactat de o comisie anonimă. Cursul scurt a făcut carieră – tipărit în milioane de exemplare, a devenit hrana intelectuală a cetăţenilor sovietici. Cursul scurt, apreciază Kolakowski, nu fixa numai o întreagă schemă a mitologiei bolşevice, legată de Lenin şi de Stalin, ci prescria şi un ritual şi o liturghie detaliate, având un conţinut distrugător asupra gândirii critice, fixând formule canonice prin falsificarea istoriei şi exercitarea unui control absolut de către partid asupra minţilor. Vorbiţi-ne puţin despre acest Curs scurt, despre preluările şi adaptările după modelul religios, cu atât mai mult cu cât tocmai v-a apărut la Humanitas volumul “Despre comunism. Destinul unei religii politice”.–

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro