„The White Lotus”, o încheiere sângeroasă. „Lumea adoră să se uite la capitaliști bogați și nefericiți”

Ultimul episod din sezonul trei al seriei „The White Lotus” a fost difuzat ieri, pe platforma MAX. HotNews a contactat-o pe Iulia Blaga, unul dintre cei mai cunoscuți critici de film din România, pentru a prezenta cititorilor o analiză asupra serialului „The White Lotus.”

• Iulia Blaga a explicat, pentru publicul HotNews, că ideea de a critica capitalismul nu este originală, dar „The White Lotus” a fost printre primele seriale care a abordat-o.

„Primele două sezoane au fost foarte bune, al treilea mi s-a părut mai răsuflat – în principal pentru că nu mai apărea Jennifer Coolidge, al cărei personaj murea la finalul sezonului 2. Totuși, mi se pare în continuare interesantă critica pe care cinema-ul o face societății capitaliste sub forma unei satire/thriller. E un gen prizat de public (ceva asemănător face suedezul Ruben Östlund), iar lumea adoră să se uite la capitaliști bogați și nefericiți nu doar ca să se bucure că au necazuri, dar probabil și pentru o percepție – poate din punctul lor de vedere – corectă asupra unei lumi la care nu au acces decât prin reviste glossy”, este de părere criticul de film Iulia Blaga.

„Un acvariu” de personaje

Criticul de film mai consideră că rolul actriței Jennifer Coolidge a fost important pentru succesul seriei. 

„Acest curent nu e nou, critică socială a capitalismului se face dintotdeauna în cinema. Dintre serialele de televiziune, «The White Lotus» mi s-a părut printre primele, dar recunosc că nu văd multe seriale. E foarte bine scris, cu o intrigă care nu dezvăluie decât la final criminalul, și totul se petrece într-un spațiu exotic închis, un fel de acvariu unde din personaje o parte sunt bogați și o parte angajați ai hotelului respectiv, plătiți să slujească. Și, la un moment dat, toată lumea o lua razna, nu mai există niciun control al instinctelor și nu știi până în ultimul episod cine e criminalul – pentru că ți se sugerează până și din generic că urmează să curgă sânge. Și sezonul doi a mers tot pe chestia asta”, spune Iulia Blaga.

„Jennifer Coolidge, care avea rol principal, era demențială – tragică și comică în același timp, mare păcat că a ieșit din serial. Sezonul trei se hrănește din amintirea ei, pentru că apare soțul ei din sezonul doi, pe care o angajată îl recunoaște și bănuiește că și-a ucis soția, deci se așteaptă să fie ea următoarea victimă. Dar există mai multe subploturi și surse de posibile crime, așa că surpriza e să afli cine pe cine hăcuiește – iar asta nu afli decât în ultimul episod”, a explicat criticul de film.

„Toate personajele au o problemă care crește pe măsură ce interacționează unele cu altele”

Iulia Blaga consideră că, în sezonul trei, realizatorii serialului au menținut ritmul suspansului din primele două.

„Ce mi-a plăcut în sezonul ăsta este că în continuare, menținând suspansul, nu știi până la capăt care personaj e bun și care rău. E un personaj foarte interesant, interpretat de Walter Goggins, care merge în Thailanda sub pretexul unei vacanțe alături de iubita lui, dar de fapt vrea să-l ucidă pe cel care i-a omorât tatăl. Pe parcursul episoadelor, omul parcurge un soi de renaștere care îi deschide șansa să renunțe la răzbunare și să-și închidă rana. Toate personajele au o problemă care crește pe măsură ce interacționează unele cu altele”, arată criticul.

„Pentru că acțiunea se întâmplă în Thailanda, referințele la budism nu sunt de neglijat, chiar și atunci când mama nevrotică și umflată cu Lorazepam, interpretată de Parker Posey, caută toate motivele să-și convingă fiica să nu rămână un an la templul budist din apropiere. Și, când nu găsește speră că «Dumnezeu o va salva poate de budiștii ăștia»”, a conchis Iulia Blaga.