„M-am dus să-mi iau viza și m-am trezit interzisă pe viață”. După o relație toxică din care s-a ales cu o condamnare pentru trafic de droguri, Simona și-a văzut mai multe planuri spulberate

Mai mult de 25.000 de persoane sunt incluse în Registrul traficanților de droguri, inclusiv cele cu cazierul curat, dezvăluia zilele trecute site-ul de investigații Snoop. Site-ul a prezentat și poveștile particulare ale mai multor oameni aflați în această situație. Simona* este una dintre ele.

Simona* a fost condamnată pentru trafic de droguri de risc, după ce în primă instanță fusese achitată. La apel Curtea a stabilit o pedeapsă de 2 ani cu suspendare, 60 de ore muncă în folosul comunității și 3 ani de probațiune. Cazierul Simonei a devenit curat în iunie 2025, după ani de chin pentru ea. 

S-a aflat în locul nepotrivit, „într-o relație toxică”, cândva în 2018. Iubitul ei de la acea vreme creștea în casa lui două plante de canabis. Obișnuiau să fumeze iarbă din când în când. „Dar nimeni nu vindea”, spune Simona. 

Era în casa iubitului ei în dimineața când au descins mascații. Inițial a avut calitatea de martor, apoi de suspectă, ca în cele din urmă să ajungă inculpată. Amprentele ei de pe pungile autosigilante în care era ambalată iarba i-au adus condamnarea. „Acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”, se arată în hotărârea instanței. 

Dar pentru ea pedeapsa a fost de fapt alta: traumă, nopți nedormite, depresie, anxietate. „Un an horror.” 

S-a mutat în casa cu mama ei. „Am dormit trei luni cu ea în pat”. Îi era frică să iasă singură pe stradă, „că în orice moment pot să fac ceva greșit și să o pățesc și mai rău”. Din cauza condamnării, Simona nu mai poate intra niciodată în SUA, acolo unde mergea deseori la prietena ei. „M-am dus să-mi reînnoiesc viza și, în schimb, m-au interzis pe viață.” 

Odată, își amintește, s-a speriat la gândul că s-a urcat la volan după ce a luat o pastilă de ibuprofen. Să nu fie oprită de poliție și, cu antecedentele sale, să fie din nou „o infractoare”. 

Simona lucrează de mai mulți ani în aceeași companie de marketing, este implicată în viața socială, are firma ei și acum familia ei. 

Și când a fost condamnată în 2019 instanța a notat:

„(…) grad ridicat de educaţie şi integrată pe deplin social, fapta dedusă judecăţii prefigurându-se ca având caracter izolat şi accidental în viaţa sa socială, favorizată fiind de factori externi circumstanţiali”. 

Condamnarea însă a amprentat-o cu o teamă constantă și i-a redus șansele de a adopta un copil, „traficul de droguri” fiind considerată o faptă gravă.

Timp de trei ani, cât s-a aflat sub supraveghere, Simona a făcut 60 de ore de muncă în folosul comunității la o grădiniță, a mers periodic la ofițerul de probațiune (inițial lunar, apoi mai rar), a fost obligată să anunțe orice plecare mai lungă de cinci zile, să-și actualizeze constant datele despre locul de muncă și venituri, și să participe la câteva ședințe de consiliere psihologică.

„Am făcut totul ca la carte”, povestește Simona.  

Dar pentru statul român Simona rămâne o traficantă de droguri. 

„Este o poveste fără sfârșit”, spune ea și se arată neîncrezătoare că scopul declarat al registrului (prevenția recidivei) va fi atins.

Își dorește să inițieze o procedură de reabilitare pentru a fi scoasă din registru: „Să-mi recapăt puțin demnitatea”.

Citește alte povești pe Snoop.