Sari direct la conținut

Mai mult ca sigur BNR va păstra dobânda cheie la 6,5%. Ce argumente ar fi să o crească sau, dimpotrivă, să o reducă

HotNews.ro
Mugur Isarescu, Guvernatorul BNR, Foto: AGERPRES
Mugur Isarescu, Guvernatorul BNR, Foto: AGERPRES

La ora 15.00, BNR va transmite decizia de politică monetară, cel mai probabil fiind ca actuala dobândă cheie să fie menținută la 6,5%, spun economiștii cu care HotNews a discutat. Rapoartele băncilor comerciale confirmă același scenariu de bază. „Suntem înclinați să credem că BNR va menține rata cheie neschimbată la ședința de astăzi, ceea ce ar fi o dovadă a unei abordări prudente”, arată un raport al BRD consultat de HotNews.ro

Raportul explorează două scenarii alternative care ar putea înclina balanța în orice sens – reducerea ratei sau creșterea ei.

O creștere a ratei poate fi susținută de:

a) Presiuni inflaționiste persistente. Rata inflației, deși s-a mai calmat, ar putea rămâne peste intervalul țintă pentru mai mult timp. O potențială (destul de probabilă, aș spune) creștere a prețurilor la energie și/sau alimente sau presiunile inflaționiste structurale ar putea pleda pentru o atitudine mai strictă a politicii monetare.

b) depreciere leului. O slăbire semnificativă a monedei în raport cu principalele valute ar putea contribui la inflația importată, favorizând o majorare a ratei.

c) Creșterea salariilor și presiunile din partea cererii. O creștere robustă a veniturilor (salariilor) și a cererii mai mari ar putea aduce în discuție riscuri de supraîncălzire în anumite sectoare și o conduită preventivă a băncii centrale.

d) Preocupări privind politica fiscală. Dezechilibrele fiscale reale combinate cu politici fiscale laxe vor accentua presiunile inflationiste. Un astfel de amestec necesită o contrabalansare.

e) Înăsprirea monetară globală. Principalele bănci centrale (adică Fed, BCE) care mențin rate mai mari pot inspira BNR să urmeze exemplul pentru a menține stabilitatea valutară și a preveni ieșirile de capital.

O reducere a ratei poate fi explicată cu greu, dar totuși în mod rezonabil prin:

a) Scăderea inflației. BNR ar putea lua în considerare reducerea ratelor dacă datele recente ale IPC arată o scădere semnificativă, să spunem spre intervalul țintă (2,5% +/- 1 p.p.). Oricum, este nevoie de dovezi mai consistente ale dezinflației.

b) Încetinirea economică. Decelerarea sau recesiunea economică bruscă (semnalizată de o contracție mai severă decât se aștepta a creșterii industriale, a producției, a vânzărilor cu amănuntul sau a PIB-ului) ar putea determina banca centrală să acționeze preventiv pentru a stimula cererea.

c) Progresul privind consolidare fiscală. Presupunând că guvernul progresează în ceea ce privește consolidarea fiscală, ne putem aștepta, teoretic, la o politică monetară mai acomodativă.

d) Scăderea riscurilor externe. Considerând că condițiile economice globale se îmbunătățesc semnificativ (prețuri stabile la energie, tensiuni geopolitice mai scăzute, sfârșitul înăspririi monetare globale etc.) ar putea reduce presiunile de a menține ratele ridicate.

Una peste alta, după ce am expus argumentele pro și contra, raportul BRD concluzionează: „ Recunoaștem că o creștere a ratei ar fi pinexplicabilă acum. Pe de altă parte, BNR are motive limitate să procedeze la o reducere a ratei. De aceea, ne așteptăm să mențină abordarea deja cunoscută de așteptare, asigurând că inflația este ferm sub control înainte de orice reducere a ratei. Nu în ultimul rând, rata cheie nu este singura, ci e doar unul dintre instrumentele pe care le poate folosi o bancă centrală.

Întâlnirea de politică monetară de astăzi are loc într-un context macroeconomic fragil și complicat

Întâlnirea de politică monetară de astăzi are loc într-un context macroeconomic fragil și complicat, în care România se frământă între progresul economic și provocările sociale și politice.

Potrivit celor mai recente date de la INS, PIB-ul României a crescut cu doar 0,9% în primele nouă luni ale anului 2024, iar dacă ne uităm mai în detaliu, observăm că:

  • În ceea ce privește cheltuielile, contribuția pozitivă a consumului gospodăriilor casnice a fost compensată de impactul negativ al exporturilor nete și al variației stocurilor, astfel încât activitatea de investiții a fost colacul de salvare (în principal proiecte de infrastructură publică).
  • În ceea ce privește oferta, impozitele nete au fost salvatorul creșterii economice, deoarece valoarea adăugată brută a cunoscut o scădere marginală.

Activitatea industrială a fost sub presiunea costurilor și nici constructiile nu s-au descurcat mai bine, fiind trase in jos de segmentul rezidential.

Serviciile au arătat o imagine mixtă, în timp ce seceta prelungită a lăsat o amprentă puternică asupra producției agricole.

Ne menținem estimarea de creștere a PIB-ului de 2,4% pentru 2025, spun economiștii BRD, dar vedem că balanța riscurilor este înclinat spre scădere. Printre catalizatorii creșterii se numără evoluțiile favorabile ale veniturilor reale, investițiile publice susținute și efectele de contagiune care decurg din aderarea deplină la Schengen.

Inflația – temperată, nu înfrântă

Inflația internă a cunoscut o creștere ușoară în toamna anului 2024, atingând 5,1% în decembrie 2024 (în creștere de la 4,6% în septembrie), puțin peste estimarea noastră de lungă durată de 4,8% (din vara 2023) și proiecția BNR din Raportul asupra inflației din noiembrie (4,9%).

„Vinovații” au fost creșterea prețurilor la alimente, inerția în inflația serviciilor și efectele de bază. Inflația ar putea ajunge spre 4% până la sfârșitul anului, susținută de temperarea cererii, a creșterii salariilor și inflația din mediul extern.

Deficitul fiscal – capetele Hydrei

Execuția bugetară din 11M’24 s-a încheiat cu un deficit de 125,7 miliarde lei sau 7,1% din PIB. Cheltuielile guvernamentale au crescut cu 20,6% a/a până la 36,8% din PIB, în timp ce veniturile guvernamentale au crescut cu 12,7%, până la 29,7% din PIB. Acest lucru a alimentat ascensiunea datoriei publice, care a atins 54% din PIB în octombrie 2024 (în creștere de la 48,9% la sfârșitul lui 2023).

România a convenit cu Comisia Europeană un plan de consolidare pe șapte ani pentru a reintra în plafonul deficitului de 3% din PIB. Cu toate acestea, succesul consolidării fiscale depinde de evitarea unor pași greșiți pentru a întări reziliența fiscală/economică. Acordul, transparența și coordonarea adecvată între părțile implicate sunt cruciale, altfel chiar și politicile cele mai bine intenționate pot crea dificultăți.

După cum sa menționat în rapoartele noastre anterioare, sustenabilitatea nu poate fi câștigată fără a tăia concomitent capetele Hydrei:

i) eliminarea facilitaților fiscale din sistemul de impozitare și revenirea la o cotă de impozitare „reală” unică (limitarea optimizării fiscale);

ii) combaterea evaziunii fiscale (reducerea drastică a decalajului de colectare a TVA);

iii) controlul creșterii cheltuielilor și creșterea eficienței investițiilor.

Polarizarea politică aduce un strat suplimentar de incertitudine. Pe partea externă, persistă întrebări cu privire la tarifele lui Trump și dacă acestea vor apărea ca nouă sursă de presiune ascendentă asupra inflației globale, răspunsul rezidând în „dacă”, „când” și „cum”. O altă provocare este reprezentată de „regândirea globalizării” și a tensiunilor geopolitice, nefiind clar modul în care aceste tendințe vor afecta în cele din urmă securitatea, comerțul și fluxurile de migrație din întreaga lume.

INTERVIURILE HotNews.ro