Mailat, romanul (de Sorin Ionita)

Dupa cum observa un lord englez in secolul XIX, la un moment cand situatia clasei muncitoare ajunsese o preocupare la fel de presanta pe cat e acum la noi cea a comunitatilor de tigani, exista pe lume doua categorii de saraci: unii care tin curat si isi pun flori in fata casei; si unii care n-o fac.

Intre ele nu sunt diferente de venit, deci nu saracia explica de ce unele familii au ceea ce numea el „aplecare naturala catre civilizatie”, iar altele nu. Concluzia fiind, zicea el, ca nu atat societatea sau conditiile adverse sunt in primul rand de vina pentru caderile morale ale indivizilor, ci chiar ei insisi.

Ceea ce indreptateste societatea nu doar sa ajute, dar si sa instituie o „tutela pedagogica” asupra adultului, asa cum faci cu copilul la gradinita.

E o viziune demodata si chiar incorecta politic, nepotrivita cu strategiile si drepturile individuale moderne de tip UE.

Dar fata de ce vezi in forumuri si posta redactiei la publicatii romane sau italiene – revarsari de isterie, ipocrizie politica si bajbaiala administrativa, dupa uciderea la Roma a unei italience middle-class, probabil de un rrom originar din Sibiu – paternalismul victorian pare chiar decent si luminat.

In Italia, unde clasa politica e la fel de proasta ca a noastra, neofascistii se iau de mana cu primarul socialist al Romei ca sa agite apele. (E si neprofesionista: legea cea noua de „indepartare” a imigrantilor, discutata luni intregi si adoptata sub presiunea momentului, va fi probabil atacata la CEDO de avocatii celor deportati.

Nu vreau sa ma gandesc ce-o sa se intample daca statul italian va fi pus sa plateasca despagubiri celor pe care ii deporteaza zilele astea.)

Dincoace, la Bucuresti, autoritatile buimace incearca sa salveze aparentele, cu argumentul previzibil ca nu exista padure fara uscaturi etc. Din pacate, cazul Mailat pica pe un trend in urcare, de agresiuni tot mai numeroase si violente din partea imigrantilor romani (tigani sau nu), despre care se vorbeste continuu din primavara.

In septembrie, avand de mers vreo saptamana cu masina prin Italia, am auzit numai asta in talk-show-uri pe FM. Ceea ce socheaza italianul de rand este nu atat incalcarea benigna a unor reguli, lucru de care nu e nici el strain, ci modul primitiv, violent si nepasator cu care o fac acesti noi imigranti din Est.

Exista o brutalitate de-a dreptul medievala a vietii zilnice pe care o mai regasesti doar in Europa de Est, cu precadere in fosta URSS. Cinismul cozii pentru mancare si scoala hotiei din fabrici si CAP-uri a forjat in oameni o combinatie de duritate artagoasa si infantilism smecher, care au primit eticheta innobilanta de „descurcaleala”.

Aici viata n-are mare pret, proprietatea publica e necunoscuta, carandu-se acasa tot ce nu e insurubat in podea si vandalizandu-se restul. Un prieten strain venit in vizita observa odata ca noi nici nu stim sa ne certam, adica sa ne exprimam politicos nemultumirea, oprindu-ne inainte de a deveni agresivi sau penibili.

Sigur, putini ajung sa-ti dea literalmente in cap, dar impactul cu acest fond cultural irita peste tot in Occident, iar la asa o caruta de oale mai trebuie doar un ciomag ca Mailat.

Ne ascundem cu totii dupa lozinca ca nu trebuie judecat un grup pentru ce-a facut un individ, facandu-ne ca nu pricepem ca sunt aici doua chestiuni diferite: penal, post-factum, va raspunde fireste doar el. Dar cand e vorba de preventie, nu poti sa ignori factorii de risc; prevenirea inseamna sa lucrezi asupra lor inainte sa se intample fapta si sa se ajunga la justitie.

Nu e usor, dar nici nu ne omoram cu firea: Biserica e mai preocupata de ritual decat de moralizarea indivizilor; Agentia Nationala pentru Rromi, in loc sa fie un rezervor de expertiza fara culoare etnica, este tolerata de guvern ca o suma de functii protocolare rezervate minoritatii respective (apropo, ati observat cat de absenta in peisaj a fost in aceasta criza?).

Concluzia mea pesimista este ca nu e mare lucru de facut, dincolo de paleativele de urgenta: declaratii impaciuitoare, niste programe UE, ceva PR. Daca avem noroc, marele val de emigratie 2007 va trece si ai nostri se vor topi in peisaj pe unde sunt. Dar sa nu ne mintim singuri: Mailat ramane un roman reprezentativ in felul lui, cu scoala descurcarelii, pana la un punct.

Si tot reprezentative sunt si celelalte zeci de mii care muncesc onest, dar cam pe la marginea societatilor gazda, priviti cu ingaduinta, indiferenta, sau, acum, ostilitate, slab integrati in comunitatea mai larga, formand mici enclave etnice in care fericirea e in buna parte mimata.

Europa de Sud e primitoare cu turistii, nu cu imigrantii. Ea n-a fost si nici nu va fi vreodata America: iti va da niste drepturi, dar orice ai face, tu si copiii tai veti ramane mereu niste straini (i romeni) care nu pot trece peste niste bariere invizibile. Era bine daca le spunea si lor cineva asta inainte sa plece.