Sari direct la conținut

Mănâncă până la epuizare, iar copiii îi privesc fascinați. Ce ascunde trendul „mukbang”, care a ucis deja influenceri

HotNews.ro
Fenomenul Mukbang: sunete, culori, reacții, amestecul perfect pentru dopamină instant. De ce trebuie explicat copiilor acest fenomen? FOTO: Shutterstock
Fenomenul Mukbang: sunete, culori, reacții, amestecul perfect pentru dopamină instant. De ce trebuie explicat copiilor acest fenomen? FOTO: Shutterstock

E șocant să vezi tineri care mănâncă ardei iute ca pe mere, cartofi prăjiți în cantități industriale sau sosuri fluorescente. Copiii și adolescenții îi urmăresc online fascinați, îi încurajează și, uneori, încearcă să-i imite. Fenomenul mukbang (din coreeană – a mânca în direct) a început ca un antidot la singurătate, dar s-a transformat într-un spectacol al excesului și al durerii înghițite cu zâmbetul pe buze.

Un creator a murit în timpul unei transmisiuni, iar alții s-au confruntat cu boli grave. Psihologul Andreea Dumitru explică ce pot face părinții ca să prevină consumul fragil al acestui tip de conținut de către adolescenți.

Mukbang a apărut în Coreea de Sud în jurul anului 2010, când oamenii singuri își porneau camera pe AfreecaTV, o platformă locală de streaming, ca să ia masa „împreună” cu alții de pe internet. Publicul comenta live, trimitea mici donații și se discuta despre mâncare. Era o formă de conectare într-o societate extrem de competitivă și izolată. Dar, pe măsură ce fenomenul a ajuns pe YouTube și TikTok, s-a schimbat totul.

Compania de la început s-a transformat în spectacol al excesului: farfurii uriașe, mâncare în culori ireale, sosuri iuți-fluorescente și reacții teatrale. Creatorii au început să concureze pentru atenție și să împingă limitele până la absurd, uneori până la colaps fizic.

Pe scurt: ceea ce pornise ca o formă de empatie și socializare s-a transformat, sub presiunea algoritmilor și a banilor, într-un show care ignoră corpul. Iar pentru adolescenți, acest contrast – între imaginea veselă și durerea reală din spate – e greu de înțeles fără sprijinul unui adult care să explice ce se ascunde în spatele ecranului.

Citește continuarea articolului AICI.

INTERVIURILE HotNews.ro