Mazilu versus Iliescu: Democratie reala versus democratie originala

12 ianuarie 1990, Piata Victoriei: Mii de demonstranti cer interzicerea PCR, completa desfiintare a Securitatii. Numarul doi in Consiliul FSN este Dumitru Mazilu, profesor de drept international, numit de regim la Geneva, in Comisia Drepturilor Omului, intrat in conflict cu Ceausescu. Devenit un disident sui generis. Soseste impreuna cu Petre Roman si Voican Voiculescu. Tine un speech incendiar. Devine idolul multimii. Vine si Iliescu, isi arunca toti carnetele de partid, se leapada public si zgomotos de Satana.

Nimeni nu stie ce va urma. Cine e de fapt Mazilu? Un exaltat, un provocator, un trouble-fête, ori, mai degraba un veritabil apostat? Dupa trei decenii, inclin sa cred ca omul rupsese cu Marea MInciuna. Apasa categoric pe pedala unui anticomunism intransigent. Unul care insemna nimicirea organizatiei criminale numita Securitate. Lozinca opozitiei: “Ole, ole, ole/Frontul asta ce mai e? PCR!” Dar avea Mazilu o baza politica sau era vorba de un donquijotism pozand in bonapartism?

Trec doua zile, ziarul opozitiei, “Romania Libera”, condus de Petre Mihai Bacanu si avandu-l pe Octavian Paler ca director onorific si principal editorialist, publica un fel de fisa biografica. De ce tocmai acolo?

Pentru ca daca informatia aparea in oficiosul FSN, fosta “Scanteie” metamorfozata in “Adevarul”, ar fi fost decredibilizata in zonele necontrolate de Front. Reiese ca Mazilu a fost ofiter de securitate, director al Scolii de la Baneasa. De unde insa a plecat, mai precis, a fost demis. Succesorul sau? Iulian Vlad, cel care, pe 20 decembrie seara, a semnat ordinul de arestare a lui Mazilu. A negat acest lucru ulterior, a dat vina pe Aristotel Stamatoiu. “Detalii” nepomenite, ascunse sub presul pseudo-uitarii. In anii 70, Mazilu fusese “demascat” pentru “auto-plagiat” intr-o sedinta a Senatului Universitatii din Bucuresti. Acuzatorul? Profesorul de sociologia educatiei Aculin Cazacu, prodecan la Filozofie, el insusi, probabil, ofeiter de securitate. Probe beton, alcatuite cu grija de “baieti”. Rafuieli intre securisti? Poate. Dar fara a dezlega aceste enigme, ramanem prizonierii unui insondabil, mlastinos clarobscur…

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro