Memoriile Anei Maria Vlas: „Adevarul meu despre FNI”
Am incercat sa pun intre mine si „cosmarul” din SOV-Invest cateva mii de kilometri, am incercat sa uit ca exista. N-am reusit. N-ai unde sa fugi, nici unde sa te ascunzi de tine insuti. Consecintele hotararilor luate si ale faptelor asumate nu dispar in timp si nu sunt anihilate de spatiu.
Depinde de cum esti structurat, le poti resimti ca pe un tesut cicatriceal inert sau ca pe o rana dureroasa, suprainfectata. In cel de al doilea caz nu te scapa decat bisturiul, paliativele nu ajuta, inevitabilul se intampla oricum, mai devreme sau mai tarziu.
Decat sa infrunt zilnic reprosurile indreptatite ale propriei mele constiinte, supravietuitoare, in pofida contactului coroziv cu principiile directoare de conduita ale SOV-ului, am ales sa ma intorc si sa raman la comanda corabiei bete si nebune FNI, a carei timona nu o tinusem niciodata, dar cu care fusesem identificata pana la contopire.
Daca am hotarat sa-mi asum aceasta responsabilitate trebuia sa ma scufund odata cu nava iluziilor si deznadejdilor mele.
Vinovata!
In ceea ce ma priveste, am pledat si voi pleda in continuare VINOVAT. Cu mult inainte de a fi acuzata si judecata de un tribunal legal constituit, m-am invinuit fara crutare si m-am condamnat aidoma, fara niciun drept de apel. Imi asum vinovatiile si vreau sa platesc pentru ele, dar vreau sa platesc numai pentru ce am facut eu, nu altii.
Nici cand am acceptat sa semnez rapoartele false catre CNVM, nici cand nu m-am opus furturilor din Fond, nici cand am indeplinit toate ordinele scelerate ale stapanului Vintu nu m-am simtit atat de mizerabila si nenorocita ca atunci cand a trebuit sa privesc in ochii investitorilor disperati si sa-i mint ca totul va fi bine. Oamenii aceia aveau incredere in mine.
Pe oamenii aceia eu i-am mintit, Vintu le-a luat doar banii. Pentru el, erau o masa anonima si amorfa, pentru mine erau niste apropiati, pe multi ii cunosteam personal.
Nu stiu cum voi putea sa ma eliberez de aceasta vina si ii inteleg omeneste, daca nu vor putea sa ma ierte. Tot ce pot sa fac este sa incerc, dupa puterile mele, sa ajut la recuperarea pierderilor pe care le-au suferit de la cei care i-au pagubit cu buna stiinta si suveran cinism. Speranta moare ultima…
Fondul National de Investitii… povestea sa poate fi spusa ca o fabula cu personaje lacome si fara scrupule amusinand atatate dupa bani prin jungla capitalismului de cumetrie de sorginte postrevolutionara. O fabula cu deznodamant dureros pentru multi romani si cu o morala trista: „Dreptatea e mereu de partea celui tare… pana cand oare?”.
Oala cu smantana FNI si mustatile motanului SOV… Invest
Toata lumea stie CE a fost Fondul National de Investitii. Mai putini sunt cei care stiu CINE a infiintat acest fond.
FNI-ul s-a constituit prin semnarea unui contract de societate civila (fara personalitate juridica) intre: Societatea Generala de Investitii SRL (SGI) – proprietar Sorin Ovidiu Vintu, Fondul Proprietatii Private II Moldova (presedinte la acea vreme era Corneliu Iacobov), SC Latina Plastics SA si Arcasrom SA.
De Corneliu Iacobov il legau pe Vintu amintirile tineretii petrecute pe dulcile plaiuri moldovene si nu numai atat; de actionarii majoritari din Latina Plastics si Arcasrom, reusita unei afaceri profitabile, mai ales pentru sine, si anume prima oferta publica de cumparare de actiuni cu plasament garantat – fabrica de seringi de unica folosinta „Sanevit Arad” – initiata si lansata de SVM Gelsor SA, unde proprietar majoritar era Vintu.
Suma subscrisa si varsata de acesti membri fondatori a fost de 10 milioane de lei. Scopul declarat al asocierii: „Mobilizarea disponibilitatilor banesti ale membrilor si plasarea comuna a acestui capital in conditii de profitabilitate superioara”. Spus mai pe sleau, „veniti oameni buni cu banii ca vi-i inmultim noi!”.
Oala pentru adunatul caimacului de pe economiile romanilor naivi era pregatita. Mai trebuia cineva care sa le inmulteasca.
Cum un fond deschis de investitii nu are personalitate juridica si nu poate sa se autoadministreze, domnul Vintu – care tocmai „renuntase” sa conduca SVM Gelsor din cauza unor accidente penale anterioare – statuse vreo doi ani la racoare pentru delapidare, si asta nu da bine in lumea finantelor – s-a gandit sa-si intrebuinteze cu folos timpul liber si sa infiinteze o societate de
administrare pentru fonduri de investitii. Nu de alta, dar e pagubos sa-i lasi pe altii sa-si vare mustatile in oala personala, mai ales cand e vorba despre bani!
Ce-si face omul cu mana lui… sau: cum m-am pricopsit cu numele de „mama FNI”
Persoana care a acceptat in 1995 sa „tina fata” SVM Gelsor in locul stapanului Vintu de ceasul rau si pisica neagra am fost eu. Mandatul expres pe care l-am primit a fost unul de reprezentare, de relatii cu publicul si o „eventuala” consultanta pentru partea teoretica a afacerilor. In stilul lapidar si taios al patronului: „Tu zambesti, eu fac banii!”.
Ghinionul meu a fost ca stiam cum se proiecteaza si cum se operationalizeaza un fond de investitii. Mi s-a cerut sa redactez proiectul – cu toate documentele aferente – pentru fond, pentru societatea de administrare, pentru societatea de depozitare si cea de distributie a titlurilor de fond. L-am scris, respectand intocmai reglementarile in vigoare.
Intrucat societatea de administrare nu avea inca un nume, in gluma, i-am spus Sorin Ovidiu Vintu Invest – adica „Investeste in SOV”.
Fara sa vreau am prefigurat un adevar dramatic. Presupun ca proprietarului i-a placut cum suna, ba chiar s-a mandrit cu „nevinovata” mea gaselnita. Obisnuia sa le spuna salariatilor mai tarziu: „Sa nu uitati, SOV Invest sunt eu!”. Monarhul absolut al Imperiului Gelsor calca pe urmele Regelui Soare al Frantei, Ludovic al XIV-lea.
Dupa cum au evoluat lucrurile si pastrand toate proportiile, indraznesc sa afirm ca Ludovic n-a avut niciodata atata putere reala cata a avut si inca are Vintu.
INTERVIURILE HotNews.ro