Ministrul care enerveaza (de Ovidiu Nahoi)

Un posibil discurs al sefului statului, prilejuit de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007, ar putea suna asa: „Multumesc poporului roman pentru stoicismul cu care a indurat acesti ani de tranzitie, multumesc tuturor presedintilor, guvernelor si celorlalti oficiali care au facut posibila aceasta zi; multumesc in mod special unui om care, prin eforturile si rezistenta sa,

ne-a ajutat foarte mult in atingerea obiectivului. Acest om se numeste Monica Macovei”.

Nu ar fi nicio exagerare. Monica Macovei a preluat portofoliul Justitiei intr-un moment in care acest departament se afla in fruntea listei negre a Uniunii Europene. Daca Romania rata, atunci Justitia isi avea partea sa uriasa de raspundere – cine nu crede sa arunce un ochi la situatia de acum a vecinilor nostri bulgari.

Venita din afara sistemului de relatii de pe ruta magistrati-grupuri de interese economice-politicieni, Monica Macovei a putut sa-si puna in aplicare planul de reforma, beneficiind de sprijin vital din doua directii: Palatul Cotroceni si Comisia Europeana.

Cu acesti aliati, Monica Macovei a putut rezista unui anumit gen de presiune, cum ar fi celebra discutie cu Calin Popescu-Tariceanu si Dinu Patriciu, de la Palatul Victoria. A trecut peste atacuri generate de grave greseli de documentare – cum a fost deja celebrul caz EVZ. Si a putut face fata, fara probleme, jocului la intimidare practicat de anumite grupuri de presa.

(Apropo, unde sunt dovezile despre cele nu-stiu-cate intalniri pe care ministrul justitiei le-ar fi avut cu bossul Rompetrol?)

A introdus principiul ocuparii prin concurs a posturilor de conducere. A deschis calea unui control public real asupra averilor demnitarilor – asa a fost posibil scandalul mostenirii matusii Tamara. A introdus principiul incompatibilitatii dintre calitatea de magistrat si colaborarea cu Securitatea. Prin aceste masuri si prin altele si-a asigurat credibilitatea in ochii oficialilor europeni.

Paradoxal, pe masura ce semnalele dinspre Bruxelles converg spre 1 ianuarie 2007 ca data a aderarii Romaniei, ministrul justitiei este impins de politicienii de la putere pe buza prapastiei.

Au respins ordonanta DNA, au determinat esecul cererii de perchezitie la resedintele lui Adrian Nastase, au blocat introducerea „testelor de integritate” pentru functionarii publici. Acum, sunt pe cale sa rezolve – in acelasi mod? – proiectul infiintarii unei agentii pentru controlul averilor.

Pare ca, in ochii liderilor coalitiei de la putere, rolul Monicai Macovei de vitrina de lux pentru Europa este pe cale sa se incheie.

Partea cea mai proasta este ca ministrul justitiei pare sa fi pierdut in buna parte sprijinul Presedintiei. Atunci cand, la inceputul anului, Traian Basescu a pus-o la punct pe Monica Macovei, chiar in fata unui Consiliu Suprem al Magistraturii deloc prieten al ministrului, am fost asigurati ca totul este doar o intamplare.

A urmat insa refuzul sefului statului de a numi la conducerea Parchetelor militare pe magistratul propus de Monica Macovei – moment din care o anumita ruptura nu mai poate fi negata.

In aceste conditii, interviul acordat EVZ de ministrul justitiei este un semnal de alarma. Nu pentru ca presedintele n-ar mai avea cui multumi pe 1 ianuarie 2007 – este problema sa cu cine se inconjoara. Ci pentru ca o anumita echipa si un anumit gen de solidaritate care pareau (pentru unii, „amenintau”) sa lucreze in interesul tarii sunt pe cale sa se destrame.