Ministrul Culturii, la 142 de ani de la nasterea lui Brancusi: Gloria artistului apartine Frantei, insa bataturile de pe palmele lui raman in veci ale noastre
George Ivascu, ministrul Culturii si Identitatii Nationale, a transmis luni, cu ocazia implinirii a 142 de ani de la nasterea sculptorului Constantin Brancusi, un mesaj bogat in metafore in care sublliniaza ca gloria artistului apartine Frantei, insa opera este a intregii omeniri, iar „bataturile de pe palmele lui raman in veci ale noastre”, potrivit news.ro.
Constantin Brancusi s-a nascut pe 19 februarie 1876, la Hobita, judetul Gorj. A absolvit, in 1902, Scoala de bellearte din Bucuresti, iar in 1906 a expus pentru prima data lucrarile la Societe Nationale des Beaux-Arts si la Salon d’Automne din Paris. In 1907, a fost prezentata prima versiune a sculpturii „Sarutul”, care a stat la baza lucrarii „Poarta Sarutului”, care face parte din ansamblul de la Targu-Jiu, alaturi de „Coloana infinitului” si „Masa Tacerii”.
Printre cele mai cunoscute opere ale sculptorului roman, decedat pe 16 martie 1957, la Paris, se afla „Rugaciunea”, „Cumintenia Pamantului” si „Domnisoara Pogany”.
„Astazi, numele lui este pomenit cu respect pe orice continent, dar cu pronuntia slefuita a limbii franceze. Daca ar vedea caciula de pe A, ar sti cu totii de unde vine acest urias. Oricine a trecut pragul atelierului sau din Paris poate spune ca a vazut Romania. Ca a privit-o in ochi. Gloria artistului apartine Frantei, opera este a intregii omeniri, insa bataturile de pe palmele lui raman in veci ale noastre. Sunt ale fiului unui popor rabdator, dar incapatanat, ce a sapat toata viata dupa rostul primordial al lucrurilor. Un om adunat, care a adus la lumina ceva mai solid decat doricul, mai simetric decat ionicul si mai frumos decat corinticul: infinitul cel dintai. Si prin acest om, Romania a devenit cu adevarat mare”, a transmis ministrul.
El a adaugat: „In prag de Centenar al Unirii, o masa goala ne aminteste absenta celor cazuti pentru a implini un vis lung de o mie de ani. Cu ochi de geometru si maini invatate cu greul, a smuls din piatra si metal ordinea a ceea ce Dumnezeu a lasat, cu bune si cu rele. Noapte de noapte, s-a intors in vis din exil spre tara captiva, spre prispa pe care a deschis ochii si a vazut frumusetea lumii. Ca sa o poata vedea, sufletul i s-a transformat in pasare maiastra. O intreaga planeta i-a vazut zborul si s-a inchinat, doar autoritatile romane ale timpului i-au intors spatele. Insa el i-a iertat, ca sa ne poata iubi pe noi in continuare. Un suflet mare cat toata Romania implineste azi 142 de ani si este mai in putere ca oricand”.