Mirajul american

Printre sutele de mii de romani care au parasit tara se numara Andrea si Flavius, care au plecat in America pe la mijlocul lunii martie. Stau in San Francisco, la sora lui Flavius, dupa ce au primit printr-un “miracol” viza de sedere in SUA pe 10 ani. Dorinta lor e sa vada cum traiesc americanii, sa viziteze Las Vegas-ul si sa mearga pentru cateva zile la Hollywood. La plecare au spus ca nu vor sta decat trei luni.

Dupa o serie de peripetii in care autoritatile romane si-au dat cu stangul in dreptul, cei doi tineri au reusit sa prinda un avion in Frankfurt, un control la sange, dupa care au ajuns in America. “Acolo nu ne-au mai intrebat nimic, ne-au luat amprentele, ne-au facut poza si am iesit rapid. Cu valizele nu am mai avut treaba. Dar la Frankfurt, la imbarcarea spre SUA, a fost dezastru.

Ne-a dezbracat la tricou si daca nu ne-a pipait cu bara aia detectoare de metale, cred ca vreo doua minute, pe fiecare. Iar apoi ne-a pus sa ne descaltam, si cu niste manusi in mana ne-a bagat mana si in sosete. Si au luat amprente de pe camera de filmat, a scanat-o sa vada daca nu e furata”, povesteste Andrea.

Pe continentul american, cea mai mare prima problema a fost acomodarea cu fusul orar. “A mai trecut o zi. Si eu tot nu m-am acomodat cu fusul orar. Dar toti care au trecut prin asa ceva ma asigura ca o saptamana dureaza acomodarea. Deci, au mai ramas patru zile.

Eu ma trezesc si acasa devreme, pe la 6.30, dar aici ma trezesc la 4.30 si peste zi de-abia imi tin ochii deschisi”, povesteste Andrea.

Primul week-end

Primul sfarsit de saptamana al celor doi tineri in America a fost unul extrem de obositor. Cei doi s-au minunat in fata zgarie-norilor, au vazut ca si in State sunt cersetori si turisti cat incape. “Aurolacii stau la colt de strada cu o pancarta gen «Homeless. I am hungry». Dar nu vin cu mana intinsa spre tine, sa se tina dupa tine sau sa te agreseze in vreun fel.

Am vazut si nebuni (care am crezut ca sunt numai in filmele americane) care striga tot felul de chestii. Noi am vazut pe unul care striga ceva despre Iisus si despre sfarsitul lumii si sa ne caim pana mai avem timp etc. Si asta avea pancarte. Apoi negri dansand in strada cati vrei”, povesteste Flavius. Dupa o plimbare prin China Town, cei doi au mers si la cumparaturi.

“Viata in San Francisco nu mi se pare scumpa. Si nu pentru ca nu am platit eu, ci pur si simplu preturile mi se par accesibile. Ne-am luat si eu si Fla cate o bluza cu San Francisco (bluza groasa, cu maneca lunga si cu gluga) la 11 USD bucata. Acceptabil, nu?”. Andrea a mai observat ca “majoritatea americancelor sunt imense.

Si cand zic imense, ma gandesc ca Draga Olteanu Matei e doar plinuta”, descrie Andrea.

La munca

Alis si Costel, gazdele din America ale celor doi, sunt tot romani plecati in urma cu opt ani in SUA, fara nimic la ei si fara sa cunoasca o boaba de engleza. Costel a reusit sa se angajeze abia dupa sase saptamani, avand doua servicii si cinci ore libere, si acelea doar noaptea, cand dormea. “Dupa sase luni au reusit sa se mute intr-un apartament. Micut, dar erau doar ei doi.

Si uite asa, incetul cu incetul, prin munca si multe sacrificii au reusit sa se ridice. Ce ziceti daca va spun ca astazi, dupa opt ani, au casa lor si inca una mare, cu etaj si cu tot ce vrei in interior, au propriul lor business, iar Costel tine acum training-uri in limba engleza, chiar si pentru americani”, povesteste Andrea.

La cumparaturi de un dolar

“Aici e patria electronicelor, sunt ieftine intr-adevar si pentru banii nostri. Sa nu uit sa va spun ca la un magazin alimentar am vazut vin romanesc, Riesling din 2003, la 1,99 USD. Mi s-a parut ieftin asa ca l-am cumparat. Vreau sa tin eticheta sa vad cat costa in Romania acelasi vin. Ca daca e mai scump la noi, ma sinucid, e inacceptabil asa ceva.

Stiti magazinele de 38.000 lei de la noi? Tot ieri am fost la asa ceva, «one dollar only» ii zice. E foarte mare si gasesti de toate, incepand de la alimente la jucarii, cosmetice, articole pentru baie etc. Mi s-a parut interesant, trebuie sa ma duc eu intr-o zi sa-l buchisesc mai bine.

Mi-a zis Costel ca produsele de aici nu sunt neaparat de cea mai buna calitate, dar sunt OK, sunt pentru cei cu bani foarte, foarte putini. Nici macar pentru cei cu salariul minim, ca aia traiesc decent si isi permit magazine mai scumpe. Pentru emigrantii care nu lucreaza, primesc doar un ajutor de la stat care nu e foarte consistent.

Mi s-a parut super sa poti trai decent cu minimul pe economie (aici, minimul pe economie e 6,95 USD/ora, asa se calculeaza aici, la ora, nu la luna ca la noi, iar salariul se da saptamanal. La noi nu poti trai decent nici cu doua salarii minime pe economie. Si am vazut ca de la 1 iulie se scumpesc iarasi toate.

Oare sunt sigura ca vreau sa ma intorc??? Ca o curiozitate, in America TVA-ul difera de la stat la stat. In California e 8% si la alimente nu se aplica TVA, mancarea e considerata o necesitate. Oare in Romania nu e tot o necesitate???”, se intreaba Andrea si Flavius.

“Las Vegas-ul m-a lasat cu gura cascata. Nu cred sa existe pentru mine o alta destinatie mai faina, mai atractiva, mai impresionanta. Miliarde de beculete sub diferite forme impodobeau orasul. Nu ne mai puteam nici minuna de frumusetea lui. Costel mi-a zis ca in Las Vegas iti dai seama cat de paduchios esti. Sa vezi ce hoteluri de lux, ce masini, limuzine, ce toale!” – Andrea.