Vineri, 16 octombrie, în, probabil, ultima sa ședință, Guvernul Bolojan a aprobat actualizarea amenzilor pe care le poate administra Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) televiziunilor și radiourilor.
Decizia vine la aproximativ o lună de la debutul campaniei organizației Declic, „Votați pentru amenzi mai mari de la CNA împotriva dezinformării!”.
ActiveWatch, o altă organizație interesată de ceea ce se petrece în spațiul mass-media (și unde am lucrat, o spun transparent) consemnează, sec, în raportul „Media Capture” pentru anul 2026: “Sancțiunile CNA rămân prea blânde pentru a descuraja încălcările repetate”.
Ambele organizații militează ferm pentru protejarea libertății de exprimare, ceea ce permite interpretarea unei creșteri a amenzilor aplicate de CNA pentru abateri de la regulile comunicării audio-vizuale ca fiind un sprijin în favoarea comunicării responsabile, a protejării accesului liber la informații de interes public.
Ei bine, orice s-ar crede, solicitarea vocilor din societatea civilă nu are nici o legătură cu inițiativa CNA, acceptată în forma unei hotărâri de guvern, de actualizare a amenzilor.
Amenzile au rămas, până acum, la nivelul din 2009
Ceea ce unii jurnaliști au formulat, grăbit, ca fiind “o creștere a amenzilor” nu înseamnă creștere, ci readucere la nivelul definit deja în lege.
Asta înseamnă că ceea ce în legea audiovizualului a fost stabilit ca amendă a înțepenit la nivelul anului 2009 – data la care s-a făcut ultima indexare.
De atunci, în cei 17 ani care au trecut, valoarea reală a amenzilor s-a redus cu peste 50%. Legea audiovizualului cere actualizarea amenzilor în funcție de inflație, precizând că operațiunea poate fi executată de guvern. Altfel, amenzile nu pot fi modificate decât în Parlament!
CNA a fost criticat, în ședința de guvern, pentru amânarea cu 17 ani a solicitării actualizării. Făcută la timp, ritmic, modificarea amenzilor ar fi trecut fără să provoace discuții, fiind considerată ceea ce este de fapt: un act tehnic. În spatele actualizării nu stă vreun interes politic, ci regula-de-trei-simplă.
Raportul amendă-venituri: în 2008 amenzile însemnau 0,59%, în 2025 au însemnat 0,08%
O fostă ziaristă (am să revin la dânsa mai încolo) invocă un pericol real al modificării amenzilor: ea afirmă că există posibilitatea ca un guvern autoritar să folosească sancțiuni financiare disproporționate pentru a scoate din cursă presa ostilă.
Amenințarea pe care o evocă dânsa poate să fie reală, de aceea se cere să verificăm dacă acest pericol există în cazul actualizării amenzilor. Concret, trebuie să verificăm dacă ponderea amenzilor este disproporționată în raport cu veniturile celor amendați.
Să vedem, așadar, ce spun cifrele. În anul 2008, CNA a administrat amenzi în valoare de 750.000 lei (200.270 euro); venitul net al televiziunilor în acel an a fost de 330-340 milioane de euro. În 2025, volumul total al amenzilor a fost de 1.707.500 lei (aproximativ 334.800 de euro) iar veniturile au fost de 415 milioane de euro.
Raportând amenzile la venituri, vom constata că în 2008, sancțiunile au reprezentat 0,59% din venituri, iar în 2025 au fost 0,08%.
Dacă actualizarea amenzilor s-ar fi făcut în 2025, ele ar fi reprezentat 0,16% din veniturile din publicitate ale televiziunilor. Putem, oare, vorbi, despre periclitarea libertății de exprimare cu asemenea raport venituri/sancțiuni?
Prin dublarea volumului sancțiunilor existente în 2025 nu se ajunge nici la o treime din ceea ce însemnau sancțiunile din 2008 pentru buzunarul televiziunilor.
Sumele din politică nu sunt incluse și nici nu pot, pentru că nu sunt transparente
Iar aici se cuvine să adăugăm un subiect: veniturile la care ne-am raportat mai sus nu includ ceea ce câștigă televiziunile din bugetul pe care îl primesc partidele de la stat pentru propaganda politică. Aici nu se pot face calcule, pentru că relațiile financiare ale actorilor politici cu televiziunile nu sunt transparente.
Ceea ce se cunoaște este suma pe care partidele au cheltuit-o în 2025 pentru publicitate politică: 23,4 milioane de euro. Orice euro care ar fi fost cheltuit din această subvenție pentru televiziuni, ar reduce și mai mult ponderea amenzilor în raport cu veniturile.
Această analiză ilustrează faptul că sancțiunile financiare administrate de CNA (aproape exclusiv) televiziunilor au fost extrem de mici în raport cu veniturile din publicitate și subvențiile de la buget și că, în ciuda actualizării stabilite prin hotărârea de guvern de zilele trecute, ele sunt încă și mai mici decât în 2008.
Efect zero și zero amenzi
Într-o situație ideală, această discuție nu ar fi necesară: dacă nici un operator media nu ar încălca legea, nu ne-ar mai interesa amenzile. Din păcate, realitatea nu e ideală. E adevărat că dacă ne referim la majoritatea absolută a posturilor de radio și televiziune putem spune legea este respectată, iar dacă există încălcări, acestea sunt punctuale și se soldează, de obicei, cu sancțiuni nefinaciare, cu somații. Legea este încălcată, însă, frecvent și, mai ales, cu ostentativă indiferență față de amenzi, de un număr mic de posturi de televiziune.
Emblematic pentru această situație este cazul Realitatea Plus. Acest post a încasat, în 2025, de la un partid (AUR), pentru o singură emisiune (“Culisele statului paralel”), suma de 450.000 de euro.
Când un post de televiziune încasează pentru o singură emisiune o sumă mai mare decât toate amenzile aplicate de CNA în 2025 tuturor posturilor de radio și televiziune (334.800 de euro), se poate înțelege de ce amenzile nu produc efecte în cazul unor profesioniști ai încălcării legii.
Zero efecte
La categoria grea a încălcărilor legii, campioana anului 2025 a fost Realitatea Plus, care a încasat aproape 70% (68,7) din valoarea totală a amenzilor; împreună cu România TV, locul al doilea în acest top trist, cele două televiziuni au atras aproape 90% (86,6) din valoarea totală a amenzilor aplicate de CNA în anul trecut.
Această evidență obligă la o constatare paradoxală: amenzile produc zero efecte asupra posturilor care au o politica editorială lipsită de respect față de lege, în timp ce pentru restul posturilor valoarea amenzilor ar putea tinde spre zero pentru că acolo deontologia funcționează.
Mărire după actualizare
În concluzie, se poate constata că actualizarea amenzilor realizată prin intervenția tehnică a guvernului nu va produce decât efecte simbolice.
Chiar actualizată, valoarea sancțiunii financiare rămâne absolut nesemnificativă în raport cu veniturile radiodifuzorilor.
Iar dacă radiodifuzorii au agende editoriale străine de interesul public, aceștia vor valorifica sancțiunile tot în favoarea propriilor interese, prin campanii de victimizare.
Or’, pentru o reală responsabilizare a acestui gen de comportament, va fi nevoie de o mărire reală a valorii amenzilor. Asta presupune, bineînțeles, ca partidele parlamentare să își asume o asemenea decizie.
Inamicii informării corecte
Un posibil obstacol în fața unei asemenea inițiative ar putea să fie teama că majorarea amenzilor ar atrage oprobriul public.
Aici s-ar putea ca inițiativele venite dinspre tocmai dinspre public – vezi campania organizației Declic și analiza ActiveWatch menționate mai sus – să tempereze temerile politicienilor.
Pe de altă parte, pentru că vocile critice nu vor lipsi, se impune expunerea motivelor celor care ar acuza inițiativa măririi amenzilor ca fiind un act de cenzură, de agresiune asupra libertății de exprimare.
Un exemplu
Doamna Narcisa Iorga – ziarista la care făceam o referire mai sus – este un exemplu care ilustrează didactic această idee. Domnia-sa acuză cu necruțătoare vehemență guvernul Bolojan de atac la libertatea de exprimare și descrie CNA-ul ca fiind un fel de unealtă manevrată politic pentru a “închide gura jurnaliștilor critici”.
Analiza pe care am făcut-o aici cu privire la impactul real al actualizării amenzilor nu îi este deloc străină acestei doamne: dânsa are experiența de fost membru al CNA, deci știe foarte bine că minte atunci când declară că actualizarea amenzilor este o amenințare.
Intervenția lipsită de bună credință poate să fie considerată un act de solidaritate cu comunitatea celor lipsiți de respect pentru lege și integritate. O comunitate din care domnia-sa face parte cu acte în regulă, alături de alți câțiva jurnaliști și de persoane cu putere de decizie în televiziunile care tratează legea audiovizualului cu dispreț suveran.
Pentru a le recupera respectul și pentru a proteja calitatea informației care este transmisă către public, este clar nevoie de modificări ale cadrului normativ în care funcționează mass media.
Sunt necesare implementarea (grav întârziată) a unui recent regulament al Comisiei europene – Media Freedom Act – și, evident, mărirea semnificativă a amenzilor pe care să le poată aplica CNA, pentru acea categorie de personaje din mass-media care nu înțeleg valorile decât dacă pot fi exprimate în cifre.
Știri false. Imagine ilustrativă. FOTO: © Dmitrii Melnikov | Dreamstime.com
