Mitrea, deasupritorul legii (II)

Contrafacerile inghit aproximativ jumatate din piata pieselor si produselor chimice auto (uleiuri de motor, lichide de frana, antigeluri). Din 1990 pana in 2000, aceasta piata a fost practic incontrolabila, dupa cum se recunostea si intr-o nota a guvernului Isarescu. Incepand cu anul 2000, au fost adoptate o serie de normative menite sa stopeze haosul.

Din nefericire, interesele de grup, a caror influenta a penetrat la nivelul Registrului Auto Roman si chiar al Ministerului Transporturilor, au dus la aparitia unor ordine de ministru prin care intentiile bune din legislatia superioara au fost sabotate.

Miron Mitrea, fostul ministru al transporturilor, a dat tonul rafuielii cu legea, in beneficiul unei firme private, in iulie 2001, semnand un ordin (nr.

1006) in a carui anexa s-a strecurat o prevedere aiuritoare, unicat in lume: „Echipamentele, piesele de schimb si materialele utilizate la vehicule rutiere, care contribuie la siguranta circulatiei sau la protectia mediului, certificate/omologate RAR, vor purta suplimentar un marcaj special de secretizare“.

Muschiul lui Mitrea, mai tare ca legislatia europeana

Ordinul lui Mitrea a survenit la o luna dupa ce Registrul Auto Roman (RAR) incercase sa forteze, abuziv, producatorii de piese si chimicale auto sa-si marcheze marfa cu timbru de secretizare. Conducerea RAR din acea vreme dovedea o necunoastere crasa a legislatiei, invocand o hotarare de guvern din anul anterior (HG nr.

1219/2000), care prevedea „masuri de protectie a intereselor consumatorilor la achizitionarea de piese de schimb auto, altele decat cele care pot afecta siguranta circulatiei si/sau protectia mediului“. Asadar, daca n-a mers cu hotararea, s-a dat un ordin.

Ordinul a fost adoptat pe o baza legala si, totusi, este indubitabil un abuz, o fentare a legii. Baza legala este Ordonanta de Guvern nr. 80 din 24 august 2000.

In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a ordonantei respective, Ministerul Transporturilor era obligat sa actualizeze reglementa-rile si normele tehnice privind certificarea si/sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb si materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere.

Fapt poate unic in analele legislatiei autohtone, aceasta obligatie se respectase printr-un ordin (nr. 538) care practic anticipase ordonanta, semnat de ministrul transporturilor de atunci, Anca Boagiu. Nici pomeneala de vreun marcaj suplimentar de secretizare in ordinul 538, care s-a referit exclusiv la normele de certificare si omologare.

Marcajul de secretizare Mitrea nu este obligatoriu pentru certificarea sau omologarea produsului si tocmai de aceea este „suplimentar“. Adica in afara legii. Pe de alta parte, tot Ordonanta 80 stipuleaza ca normele tehnice prevazute a fi actualizate prin ordin de ministru vor fi in consonanta cu legislatia Uniunii Europene.

Or, nicaieri in lume – prin urmare, nici in Europa – nu exista obligatia marcajelor suplimentare de secretizare la piesele de schimb si la chimicalele auto. Nu-i nimic, Mitrea ne-a facut unici!

Abtibilduri de milioane de dolari

Desigur, marcajul (timbrul) suplimentar de secretizare nu e gratuit. El costa cam 1.000 de lei vechi sau 10 bani noi bucata – aproximativ 5 procente din pretul unui ulei de motor mai ieftin si mult peste profitul comerciantului si al producatorului.

Producatorii adunati in Lubrichem – Patronatul Producatorilor si Importatorilor de Lubrifianti, Chimicale si Accesorii Auto – au calculat ca, la o piata anuala de 180 de milioane de tone numai in cazul uleiurilor de motor, costul timbrelor de secretizare se cifreaza la cateva milioane de dolari. Acesti bani sunt platiti, suplimentar, de consumatori.

Mentionam ca din Lubrichem fac parte cateva dintre cele mai importante companii internationale din domeniul petrochimic, prezente pe piata romaneasca: Chevron, Hexol, Lukoil, Mol, OMV, Prista.

Lubrichem cere Guvernului Romaniei sa renunte la marcajul suplimentar de secretizare, coroborat cu inasprirea pedepselor pentru introducerea pe piata a produselor neomologate sau necertificate si a celor necorespunzatoare calitativ.

Lubrichem mai solicita si infiintarea unui laborator propriu al RAR pentru certificarea/omologarea lubrifiantilor si chimicalelor auto, in prezent fiind posibil ca produsele unei firme sa fie analizate in laboratoarele concurentilor acesteia.

Daca dezideratul trambitat ar fi fost atins, iar piata de profil s-ar fi insanatosit, am fi putut macar afirma ca legea a fost fortata cu un scop nobil si ca nu degeaba platim o taxa unica in lume. Dar, la patru ani de la aparitia marcajului de secretizare, combaterea contrafacerii bate pasul pe loc.

Nici nu se putea altfel: timbrul de secretizare este un biet abtibild albastru, nesecurizat cu holograme sau benzi argintii, care se lipeste oriunde pe piesa, respectiv bidon. Nimic nu garanteaza ca produsul care are timbru este original si de calitate, ca nu s-a umblat la continut dupa aplicarea marcajului.

Unde mai pui ca amenda pentru neaplicarea timbrului este modica – maximum 10 milioane de lei. Si atunci nu e de mirare ca mai putin de jumatate din produsele destinate pietei auto sunt marcate cu timbre de securizare si mai mult de jumatate din acestea nu indeplinesc conditiile de certificare/omologare.

O firma cu tentacule in patru guvernari

O aberatie legislativa rareori apare din tampenie pura. Introducerea marcajului de secretizare are si ea un schepsis, fiind esafodajul unui prosper biznis privat, cu suport politic. Productia si vanzarea timbrelor pentru piese si chimicale auto au fost incredintate de RAR firmei Vesta Investment, patronata de fiul unui fost secretar de stat din… Ministerul Transporturilor.

Vesta a mai obtinut, in timp, o serie de alte comenzi de stat pe linie de transporturi rutiere, cum ar fi executarea certificatelor si placutelor cu numerele de inregistrare ale vehiculelor din Bucuresti pentru care nu exista obligativitatea inmatricularii (tramvaie si masini ce executa diverse lucrari pe drumuri publice), distribuirea truselor sanitare si triunghiurilor reflectorizante pentru

autovehicule, montarea pe arterele Capitalei a limitatoarelor de viteza etc.

In privinta marcajelor de secretizare, legea este foarte clara: acestea nu pot fi produse decat de Compania Nationala Imprimeria Nationala. Ei as, nu pot fi produse! Uite ca se face acest lucru, si inca de patru ani, iar producatorii care nu inteleg sa se conformeze incalcarii legii ordonate de RAR, cumparand timbre de la Vesta, sunt amendati.

Conform legii! Spunem lege, pentru ca ordinul lui Mitrea a fost transpus in Legea 671/2002.

Deh, propunerea legislativa a venit tot de la cabinetul lui Mitrea, iar parlamentul era controlat Recapitulare: Firma Vesta, patronata de fiul unui demnitar din Ministerul Transporturilor (in guvernarea Roman), primeste contracte grase prin grija lui Miron Mitrea si a lui Traian Basescu, fosti ministri ai transporturilor.

In iulie 2003, liberalii au reclamat la PNA atribuirea producerii marcajelor de secretizare de catre firma Vesta si i-au solicitat lui Adrian Nastase tragerea la raspundere a lui Miron Mitrea. Nu s-a facut insa nimic, iar lucrurile curg identic in guvernarea de dreapta, cu partenerul de Alianta al liberalilor detinand portofoliul transporturilor.

In 2004, Vesta Investment a facut o donatie de 100 de milioane de lei in contul PD Bucuresti. Aceasta a fost o donatie la vedere, fiind publicata in Monitorul Oficial, dar surse apropiate Partidului Democrat ne-au dezvaluit ca au existat si alte donatii, mult mai consistente si necontabilizate. Concluziile le trageti dumneavoastra.