Modificările legii privind risipa alimentară. Implicații fiscale
Producătorii, distribuitorii, comercianții și operatorii HoReCa vor beneficia de un tratament fiscal favorabil dacă aleg să doneze produsele alimentare aflate aproape de expirarea datei durabilității minimale. Prevederile au fost introduse în legea 200/2018 pentru modificarea legii 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, publicată pe 25 iulie 2018, cu aplicare de la 1 februarie 2019.
Astfel, dacă în varianta anterioară a legii, operatorii din aceste industrii aveau obligația de a întreprinde măsuri de prevenire a risipei alimentare, în forma adoptată de legislativ luna trecută, aceste măsuri devin opționale.
În acest sens există doar recomandarea de a fi îndeplinite cel puțin două dintre măsurile enumerate în cadrul actului normativ. În același timp, legea clarifică modalitatea prin care operatorii pot beneficia de un tratament fiscal favorabil în cazul în care optează pentru acțiuni de prevenție.
Prin urmare, cheltuielile înregistrate cu ocazia aplicării măsurilor de diminuare a risipei alimentare (de exemplu, în cazul donației) vor fi deductibile prin prisma impozitului pe profit, în baza prevederilor art. 25 alin. (4) lit. c), pct. 4, 5 și 6 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, și anume:
“4. alimentele destinate consumului uman, cu data-limită de consum aproape de expirare, altele decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1 și 2, dacă transferul acestora este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
5. subprodusele de origine animală, nedestinate consumului uman, altele decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1 – 3, dacă eliminarea acestora este efectuată potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
6. produsele agroalimentare, devenite improprii consumului uman sau animal, dacă direcționarea/dirijarea vizează transformarea acestora în compost/biogaz sau neutralizarea acestora, potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare […]”.
Legea vine de asemenea cu o serie de atribuții suplimentare pentru operatorii economici care optează pentru aplicarea măsurilor de prevenire detaliate mai sus, aceștia având obligația de a întocmi rapoarte anuale prin care să prezinte planurile de diminuare a risipei alimentare.
Introducerea acestor raportări poate fi interpretată în strânsă legătură cu formularea existentă în Codul fiscal, tratamentul fiscal menționat fiind aplicabil doar în condițiile respectării prevederilor legale privind risipa alimentară. Astfel, aceste raportări ar trebui să constituie documente justificative în baza cărora se acordă deductibilitatea cheltuielilor aferente.
Legea nu mai menționează sponsorizarea cu produse alimentare printre măsurile de prevenire, ceea ce nu exclude de principiu posibilitatea de a apela la această variantă. Cu toate acestea, având în vedere motivația inclusă în raportul comun emis ca urmare a dezbaterilor din Camera Deputaților, legiuitorul nu a dorit ca bugetul de stat să fie afectat de costurile legate de risipa alimentară (prin diminuarea impozitului pe profit aferent creditului fiscal acordat pentru sponsorizare).
Totuși legea menționează donația, alături de celelalte categorii de măsuri reglementate în scopul diminuării risipei alimentare. Donațiile se pot efectua oricând în ultimele 10 zile de valabilitate până la atingerea datei limită de consum. Excepție de la această regulă vor face produsele alimentare perisabile care urmează să fie stabilite prin hotărâre de guvern. Operatorii receptori, respectiv cei cărora le sunt donate produsele, nu au voie să le vândă altor operatori din sectorul alimentar sau direct consumatorului final decât în condițiile prevăzute de lege.
Mai precis, asociațiile, fundațiile și întreprinderile sociale vor avea dreptul să le comercializeze la prețuri care să le permită acoperirea costurilor de funcționare (de exemplu, transport) și care vor fi stabilite prin normele de aplicare a legii. Prevederile legii privind diminuarea risipei alimentare au fost suspendate până la 1 februarie 2019, data până la care autoritățile urmează să emită legislația secundară necesară pentru punerea acesteia în practică.
Un articol semnat de Camelia Malahov, Director Deloitte România și Andreea Vlad, Senior Consultant Deloitte Romania.