Munca în vremea pandemiei

​Având în vedere evenimentele asociate pandemiei provocate de COVID-19, raporturile de muncă au suferit modificări importante, cu scopul asigurării protecției sanitare și sociale. Totodată, raporturile de muncă s-au adaptat realității și au fost activate unele mecanisme legale care, pentru majoritatea salariaților, reprezentau doar o posibilitate și nu o modalitatea efectivă de a presta munca.​

Astfel, munca la domiciliu și telemunca au devenit regula pentru acele situații în care prezența la locul de muncă organizat de către angajator nu este indispensabilă pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale salariaților. Aceste modalități de prestare a muncii erau puțin utilizate anterior.

În unele situații, angajatorii au dispus reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână.

Odată cu debutul stării de urgență instituită de Președintele României, autoritățile publice au instituit o serie de măsuri prin care a fost modificată configurația raporturilor de muncă.

Amintim că s-a decis ca indemnizația pentru șomaj tehnic să fie suportată, în parte, din bugetul public și că munca la domiciliu și telemunca puteau să fie dispuse prin decizia unilaterală a angajatorului, nefiind astfel obligatoriu consimțământul salariatului.

Trecerea la starea de alertă (Legea nr. 55/2020 și Hotărârea de Guvern nr. 394/2020), relaxarea măsurilor de distanțare socială și reluarea activității pentru mai multe categorii de salariați au făcut necesare adoptarea unor noi măsuri privitoare la: șomaj tehnic și salarizare, reguli de siguranță sanitară și la organizarea muncii.

I. Măsuri privitoare la șomajul tehnic

Prin Ordonanța de Urgență nr. 70/2020 măsura plății indemnizației de șomaj tehnic din bugetul public a fost prelungită până la data de 31 mai 2020 iar prin Ordonanța de urgență nr. 92/2020 au fost reglementate condiții speciale pentru plata indemnizației de șomaj tehnic din bugetul public.

Măsura suportării indemnizației de șomaj tehnic din bugetul public pentru domeniile de activitate în care se mențin restricții pe perioada stării de alertă a fost prelungită și după data de 31 mai 2020, până la ridicarea acestor restricții.

II. Măsuri privitoare la salarizare

Prin Ordonanța de urgență nr. 92/2020 s-a stabilit că începând cu 1 iunie 2020 angajatorii ai căror salariați au avut contractele individuale de muncă suspendate în perioada stării de urgență sau de alertă pentru o perioadă de minim 15 zile (șomaj tehnic, indiferent dacă indemnizația a fost decontată din bugetul public sau a fost suportată integral de către angajator) și cărora le sunt menținute raporturile de muncă ulterior reluării activității de către angajatori, beneficiază, pentru o perioadă de trei luni, de decontarea unei părți din salariu, suportată din bugetul public, reprezentând 41,5% din salariul de bază brut corespunzător locului de muncă ocupat, dar nu mai mult de 41,5% din câștigul salarial mediu brut pe anul 2020 (5.429 lei); așadar, cuantumul maxim al salariului astfel acoperit este de 2.253 lei.

Cerința stabilită pentru a beneficia de această măsură este de a menține raporturile de muncă până la data de 31 decembrie 2020, cu excepția lucrătorilor sezonieri și a situației în care încetarea contractului individual de muncă intervine din motive neimputabile angajatorului.

Angajatorii care au mai multe obiecte de activitate, dintre care cel puțin unul se află sub incidența restricțiilor stabilite de autoritățile competente pe perioada stării de alertă, pot opta fie pentru aplicarea măsurii de susținere a salariilor, fie pentru continuarea plății șomajului tehnic de la data de 1 iunie 2020, până la ridicarea acestor restricții.

În mod practic, angajatorul trebuie să plătească salariul întreg salariatului și să urmeze procedura de decontare din bugetul public a cotei de 41,5% din salariu.

Angajatorii care în perioada 1 iunie 2020-31 decembrie 2020 încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă, persoane în vârstă de peste 50 de ani ale căror raporturi de muncă au încetat din motive neimputabile lor, în perioada stării de urgență sau a stării de alertă, înregistrați ca șomeri, primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din această categorie, 50% din salariul angajatului, dar nu mai mult de 2.500 lei.

Angajatorii care încadrează în muncă, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2020, pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă, persoane cu vârsta cuprinsă între 16 și 29 de ani înregistrați ca șomeri primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din această categorie, 50% din salariul angajatului, dar nu mai mult de 2.500 lei.

Aceste două categorii de angajatori au obligația menținerii raporturilor de muncă pentru o perioadă de minimum 12 luni, calculate de la împlinirea termenului de 12 luni în care au beneficiat de ajutor financiar.

Foarte important de subliniat este că aceste ajutoare financiare se aplică și în cazul încadrării în muncă a cetățenilor români cărora le-au încetat raporturile de muncă cu angajatorii străini aflate în derulare pe teritoriul altor state, din motive neimputabile lor, prin concediere.

În cazurile în care angajatorii încetează contractele individuale de muncă ale salariaților prin acordul părților, urmare a nulității contractului, reintegrării unui alt salariat sau ca urmare a unei reorganizări anterior termenelor menționate (31 decembrie 2020 sau 12 luni), angajatorii sunt obligați să restituie, în totalitate, sumele încasate, plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României.

III. Măsuri privitoare la protecția sanitară

Prin mai multe acte normative (Ordinul Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri nr. 1731/823/2020, Ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 3577/831/2020, Ordinul Ministerului Sănătății nr. 874/81/2020) s-au instituit mai multe obligații referitoare, în special la:

– Purtatul măștii de protecție de către salariați;

– Organizarea triajului epidemiologic de către angajatori atât pentru personalul angajat cât și pentru alte persoane care intră în unitățile angajatorului;

– Instruirea și reinstruirea salariaților în domeniul securității și sănătății în muncă;

– Asigurarea echipamentelor individuale de protecție a salariaților;

– Organizarea spațiilor de lucru astfel încât să se asigure distanțarea socială.

Prin mai multe acte normative (Legea nr. 55/2020, Ordonanța de Urgență nr. 70/2020), pentru angajatorii care au încadrați mai mult de 50 de salariați, s-a instituit obligația de a de a stabili programe individualizate de muncă, fără acordul salariatului, astfel încât între salariați să se asigure existența unui interval de o oră la începerea și la terminarea programului de muncă, într- un interval de trei ore.

De asemenea, munca la domiciliul și telemunca ar trebui să rămână o prioritate pentru angajatori însă, spre deosebire de starea de urgență, pot fi dispuse numai cu consimțământul salariatului.

Aceste modificări ale raporturilor de muncă sunt reversibile dar și de natură să regândească filozofia relației angajator – salariat în anumite aspecte astfel încât urmează să observăm dacă legiuitorul va modifica pe termen lung legile încadrării în muncă.

Un articol semnat de Andrei Buga, Partner – abuga@stoica-asociatii.ro – STOICA & Asociații.