Muzeul pandemiei – o incursiune intimă în viața femeilor care au suferit din cauza violenței domestice în timpul izolării
Mărturiile vulnerabile ale româncelor arată cum izolarea din timpul pandemiei a amplificat violențele și agresiunile fizice și verbale în cuplu, ilustrează o expoziție lansată de Rețeaua Națională a Muzeelor din România (RNMR).
În 2020, odată cu începerea pandemiei, viața noastră s-a schimbat radical, iar efectele acestor transformări se vor mai simți multă vreme, atât la nivel personal, cât și în viața de cuplu sau de familie. Realitatea trăită a fost documentată și în forma unui muzeu participativ, Muzeul Pandemiei.
În 2021, expoziția „Identități fragile” și-a invitat publicul să privească într-un mod intim amprenta pe care perioada de izolare și-a pus-o asupra noastră, iar acum expoziția „De ce mai stai cu el?” vine să tragă un semnal de alarmă asupra unui subiect foarte actual din societatea românească – violența domestică.
Muzeul Pandemiei – cum a luat naștere proiectul
Ideea unui muzeu al pandemiei aparține Andreei Lupu, masterandă în antropologie, care, după ce „a interpretat amănunțit și foarte profund acest context”, a venit în cadrul RNMR pentru a le prezenta proiectul, după cum precizează reprezentanții organizației.
„Ne-a explicat-o într-un mod sociologic, psihologic, antropologic și uman, iar noi am acceptat proiectul imediat. Acest lucru s-a întâmplat în ianuarie 2021, iar obiectivul principal al acestui muzeu este în primul rând ca el să existe, cât mai curând, într-o formă fizică, instituționalizată, și cu o clasă creativă alături care să-i dea conținut și sens.”
Debutul proiectului a avut loc în spațiile Rezidenței BRD Scena 9, sub forma unei expoziții-experiment, în care și-au anunțat practic intențiile și au exprimat opiniile legate de modul cum am resimțit și reprezentat experiențele și comportamentele personale sau de grup din perioada pandemiei.
Contextul a creat un prilej pentru a lansa un apel public la donații, pentru a colecta o serie de obiecte cu care „diverși oameni au asociat într-un mod semnificativ sau simbolic toată această perioadă de criză sanitară și socială. Așa s-a constituit de fapt prima colecție a muzeului, cu poveștile din spatele fiecărui obiect, pe care o puteți accesa acum și pe website-ul www.identitatifragile.com.”
Spațiul unde „publicul creează conținut”
RNMR explică și conceptul unui muzeu participativ, mai exact, un spațiu dezvoltat din contribuția publică a comunității sau a oamenilor, cei care donează obiecte sau scriu poveștile pe baza experiențelor personale trăite.
„Muzeul participativ este cel în care publicul creează conținut. Așa cum bine spunea Andreea Lupu, Muzeul Pandemiei este parte din amprenta emoțională a fiecăruia dintre noi, conturată de pandemie și cuprinsă într-un obiect-memorie. Acel obiect care vorbește despre lucrul care ne-a marcat cel mai tare din martie 2020 și până acum.”
„Indentități fragile”, prima expoziție, spun cei de la RNMR, a început cu mai multe întrebări: „Care este obiectul de care te-ai atașat cel mai tare în ultimele 12 luni? Dar cel pe care ai vrea să îl uiți? Ia-l, împachetează-l și donează-l!”
Încet s-a construit un întreg univers, cu povești de care te poți atașa ușor, deoarece multe dintre acele experiențe le-ai trăit și tu.
„Scopul a fost multiplu. Pe de-o parte să constituim o colecție de obiecte despre universul pandemic. Pe de altă parte a fost nevoia de a ilustra tranzițiile emoționale (re)simțite individual, dar experimentate colectiv de fiecare dintre noi. Este un proiect muzeal fluid care pornește de la o realitate afectivă: big bang-ul epidemiologic care ne-a schimbat radical. De la rutine modificate sau anulate, distanțări fizice sau emoționale până la filtre noi de percepție a interacțiunilor și înțelegere a emoțiilor (individuale sau colective)”, precizează organizatorii.
Violența domestică, o consecință dură a pandemiei
Chiar dacă subiectul violenței domestice în România este unul recurent, pandemia doar a înăsprit și accelerat cazurile. Într-un raport foarte complex publicat de Centrul FILIA, apare notat cum Organizația Mondială a Sănătății, în 2020, validează creșterea acestor situații dramatice.
„Violența împotriva femeilor crește în perioadele de criză, precum cele generate de epidemii, iar femeile din grupuri vulnerabile, cum sunt femeile în vârstă, femeile cu dizabilități sau femeile refugiate, sunt expuse unor riscuri suplimentare”, susține OMS.
Mai mult, în România, Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați semnalează că în perioada stării de urgență, 16 martie 2020 – 14 mai 2020, din totalul de 603 apeluri primite, 230 apeluri au fost în domeniul violenței domestice, față de aceeași perioadă a anului trecut când din totalul de 246 apeluri primite, 164 apeluri în domeniul violenței domestice.
Plus de asta, raportul FILIA vorbește și despre cum numărul apelurilor la linia telefonică națională destinată victimelor violenței domestice a crescut după primele luni ale pandemiei Covid-19, iar până la finalul lunii octombrie s-au înregistrat în total 1.394 de apeluri în domeniul violenței domestice.
În cadrul Muzeului Pandemiei, ideea expoziției „De ce mai stai cu el” a apărut imediat după ce organizatorii au demontat prima expoziție. Așa cum povestesc, pe toată perioada deschisă publicului, o echipă de studenți la sociologie, coordonată de Monica Stroe, a realizat o investigație amănunțită asupra vizitatorilor.
Echipa a urmărit interacțiunile, dinamica și comportamentele din spațiile expoziției, acolo unde au fost nouă teme, iar una dintre ele era despre violența domestică.
„Studiul rezultat a arătat că o atenție particulară, explicată foarte convingător din punct de vedere sociologic, a fost acordată tocmai acestei teme, iar mulți dintre vizitatori au zăbovit peste medie în acest spațiu, au ascultat înregistrările tulburătoare puse la dispoziție. Nu a fost greu să ne lăsăm convinși de nevoia unei noi expoziții, marca Muzeul Pandemiei, unde tema violenței domestice să primească o extensie narativă mult mai bogată, să dăm un spațiu mult mai bogat pentru dezbatere și prezentare a fenomenului”, adaugă RNMR.
„Veți fi martorii unor reconstituiri și dialoguri greu de suportat emoțional”
Noua expoziție poate fi vizionată la Hanul Gabroveni, acolo unde este sediul ARCUB (Str. Lipscani 84-90), până la data de 29 iunie; este deschisă zilnic în intervalul orar 14:00-20:00, cu un cost de 20 lei, iar din 15 mai poate fi vizionată și online.
La începutul proiectului, organizatorii s-au bazat tot pe apelul public, însă, așa cum povestesc, o singură persoană a fost dispusă să se implice și să ofere un obiect cu o puternică semnificație emoțională, unul cu care și-a asociat experiența traumatică de victimă a violenței domestice.
„Este vorba despre un telefon mobil spart. Atunci am realizat că femeilor supuse acestor abuzuri și agresiuni fizice sau sexuale le este frică de percepția publică, dar cred că mai ales de reacțiile agresorilor din viețile lor, de consecințele unor astfel de gesturi fie ele și anonime.
A fost nevoie să regândim totul din mers și așa am invitat să interacționeze cu proiectul o serie de asociații, artiști preocupați de acest subiect, activiști, avocați care luptă pentru drepturile acestor femei agresate etc.”, explică ei.
Statisticile de mai sus au fost doar un punct de plecare în finalizarea conceptului și numărul crescut de cazuri de violență domestică le-au oferit argumente pentru nevoia unui astfel de proiect.
„Ne-au interesat mai degrabă cazurile concrete și mai ales cele recurente. De exemplu, coaforul este un spațiu unde s-au consumat cele mai dure și înfiorătoare cazuri cunoscute în România. Când veți vizita expoziția veți înțelege de ce”, subliniază reprezentanții organizației.
Ei nu vor să ofere detalii despre ce vei observa în interiorul expoziției, dar spun că oamenii vor fi „martorii unor reconstituiri și dialoguri greu de suportat emoțional, dar necesare pentru a lupta cu acest fenomen îngrozitor. Este un spațiu puternic ca mesaj și ca semnificație, dar deschis pentru dialog, mai ales tinerilor cărora trebuie să le oferim resursele și locul unde să discute liber și curajos despre violență.”
Am fost deja acolo și vă pot spune că experiența audio trăită, dar și cea vizuală, are puterea de a mișca ceva în oameni.
Un univers creat pentru a cuprinde lumea poveștilor prezente
Spațiul expoziției capătă mai mult sens datorită instalației artistei Anamaria Pravicencu. Așa cum explică organizatorii, ea este prezentă cu o compoziție sonoră despre cum locuința, spațiul domestic în care ești constrâns la izolare, poate produce grave probleme psihice.
„Așa cum chiar artista ne explică lucrarea explorează un mic teritoriu a ceea ce noi am numit domestic ostil – drama sonoră din interiorul apartamentului în care încerci să supraviețuiești, fără să-ți pierzi mințile. Mai trebuie spus că ideea, textul și vocea aparțin lui V. Leac.”, adaugă ei.
Mai mult Teatrul Apropo este partener principal, unde Cristina Neacșu a scris și regizat piesa „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”, legată de subiectul expoziției. Așa cum mărturisește, a început să scrie la scurt timp după ce a aflat că este însărcinată, când sensibilitatea față de această realitate i-a crescut considerabil.
„Totul a pornit dintr-un sentiment de frustrare și durere, pe care îl am și l-am avut mereu, în ceea ce privește cazurile de abuz din România. De data aceasta am ales, însă, să iau acest sentiment și să-l pun și pe hârtie. Spectacolul este structurat sub forma unor episoade, fără o legătură evidentă între ele. Are la bază povești și cazuri reale, trăite de persoane cunoscute și necunoscute mie”, povestește ea.
Cristina adaugă și cum acest performance reflectă doar o mică parte din problemele reale ale abuzului împotriva femeilor (dar nu numai). De-a lungul documentării, regizoarea a dat peste cazuri cu adevărat cutremurătoare, cărora nu a reușit să le înțeleagă cruzimea.
„Sunt femeie și am simțit și eu dintotdeauna frica de a merge pe stradă noaptea, teama de a urca singură într-un taxi și comportamentul acesta diferit în ceea ce ne privește pe noi, femeile. Consider că, în continuare, suntem educate diferit față de bărbați. Să fim mai umile, să nu supărăm cumva, să fim mereu finuțe, feminine și tăcute că „nu ne ia nimeni”. Încă din copilărie.
Aceste lucruri nu s-au schimbat. Cred cumva că există o parte a societății, dar și a firii umane, care cu greu se poate schimba. Totuși, prin artă, putem încerca să aducem la lumină aceste povești de viață. Asta ne-am și propus cu acest spectacol. Oamenii vor spune, poate, că se vorbește suficient despre abuzuri și violență în viața de zi cu zi, iar că la teatru vor să vadă și altceva.
Eu, ca regizor, spun că trebuie să vorbim despre aceste lucruri până, poate, vom fi atât de sătui să le auzim, încât vom și acționa împotriva lor. Cel mai bine pot descrie ideea spectacolului chiar prin replica finală a unui dintre personajele feminine: „Mamă, tu ai murit deja, nu vreau să mor și eu”.”
Spectacolul se va juca în cadrul expoziției, pe 11 și 18 iunie, iar ulterior va avea și premiera la Teatrul Apropo, pe 24 iunie, cu speranța să fie jucat și pe termen lung.
„Statul este principalul vinovat”
Rețeaua Națională a Muzeelor din România consideră că este necesară o astfel de „expoziție de atitudine” în România: „deși toți cunoștem amploarea sa exagerată (n.r. violența domestică), încă nu am făcut suficient pentru a o reduce din manifestare.”
„Este o formă personală de a dezvolta o cultură civică reactivă, un anumit tip de mobilizare care să identifice soluțiile și instrumentele optime pentru a lupta cu acest fenomen cumplit.
Trebuie să reducem cât putem din această manifestare de forță disproporționată din partea unor indivizi care nu-și pot găsi alte forme de descărcare a puterii, decât direcționând-o asupra unor persoane vulnerabile și lipsite de apărare. De ajutor nu mai vorbim, iar aici statul este principalul vinovat.
Câte instituții antrenate în asistența acordată acestor victime cunoaștem, cât de eficiente sunt, cât timp mai trebuie substituite de către asociații care trebuie să completeze acest gol de expertiză și de asistență juridică cu eforturi imense, dar cu resurse aproape spre zero”, încheie RNMR.
INTERVIURILE HotNews.ro