În România, dăm doar trei luni victimelor violurilor ca să depună plângere. „Victima n-are timp nici să se dezmeticească", spune o fostă judecătoare

Degeaba violul a devenit imprescriptibil în România, din 2020, dacă aceeași lege are altă problemă, spun doi oameni de drept, intervievați de HotNews.ro: victimele trebuie să îl denunțe pe agresor în termen de 3 luni. „Poate o să ne vină mintea la cap și în această privință”, spune fosta judecătoare Corina Voicu.

Legea românească definește violul legându-l nu doar de constrângere, ci și de punerea cuiva în imposibilitatea de a-și exprima liberul arbitru. Potrivit Codului Penal actual, violul este

• „(1) raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare” și se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
• De asemenea, „(2) cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condiţiile alin. (1)”, se arată în lege, Articolul 218, atunci când vorbim de persoane majore.

Elementele agravante: dacă ești rudă sau victima e minor

Pedeapsa crește de la 5 la 12 ani şi apare interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:

• a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
• b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
• c) victima este un minor;
• d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
• e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
• f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.

De asemenea, dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Cazul reclamat de jurnalistă s-a prescris

Acum câteva zile, jurnalista Adina Florea a scris pe Facebook că nu a fost la Gala Superscrieri de luni seară „pentru că am o problemă să-mi văd violatorul premiat pe scenă”. Ea a relatat că în 2015, Răzvan Băltărețu, fost redactor-șef al publicației Vice, a violat-o. După jurnalistă, alte două femei îl acuză pe Răzvan Băltăreţu că nu le-a respectat consimțământul.

„Între timp, fapta s-a prescris. Dar a existat, iar martori sunt toți prietenii care mi-au ascultat povestea și sutele de ore de terapie pe care le-am făcut în ultimii 5 ani”, a spus pe Facebook jurnalista Adina Florea.

Ce spune Codul Penal privind prescripția violului

Contactată de HotNews.ro, Corina Voicu, formator la Institutul Național al Magistraturii, și fost judecător, a explicat cum este reglementat violul în România. Legea pentru infracțiunile sexuale a suferit două modificări însemnate – în 2020 și mai apoi în 2023 (n.r. Legea 217/2023).

Potrivit Codului Penal actualizat, explică Corina Voicu, „pentru fapte săvârșite după anul 2020, violul este imprescriptibil (n.r. calitate a unui drept sau a unei acțiuni de a se putea exercita sau invoca oricând, indiferent de perioada de timp care a trecut de la nașterea dreptului). Pentru fapte săvârșite înainte de 2020, termenul de prescripție este cel de 8 ani”.

În cazul violurilor săvârșite înainte de 2020, se aplică legea penală favorabilă, explică și avocatul Vlad Fesan pentru HotNews.ro: „Ceea ce înseamnă că legea care era aplicată la momentul înfăptuirii infracțiunii, dacă este mai permisivă pentru infractor decât cea de după aceea, atunci se aplică cea mai ușoară”.

„Nu prescripția este problema, ci termenul de depunere a plângerii prealabile”

Numai că, explică specialiștii din drept, există o condiție esențială dispusă în lege în cazul victimelor adulte ale unei infracțiuni sexuale precum violul. Anume, să depună o plângere penală prealabilă împotriva agresorului în termen de maximum trei luni de la data săvârșirii faptei.

„(5) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) şi alin. (2) – descrise la începutul articolului – se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”, se arată în lege

„Degeaba am modificat Codul Penal și am făcut violul imprescriptibil, dar am lăsat infracțiunea la plângerea prealabilă, pentru că nu favorizează victimele adulte deloc. Chiar dacă n-ar fi fost prescrisă fapta, ar fi fost oprită oricum de faptul că victima n-a făcut plângere în termen de trei luni de când a fost agresată”, explică Corina Voicu. „Poate o să ne vină mintea la cap și în această privință”, subliniază ea.

„În trei luni de zile victima n-are timp nici să se dezmeticească”

„Așadar, îi paralizezi acțiunea victimei care, în trei luni de zile, poate n-are timp nici să se dezmeticească. Poate nu este suficient de puternică să se gândească dacă să depună o plângere și să treacă prin tot acest demers judiciar, care nu este nici pe departe unul ușor”, a subliniat Voicu.

Ea militează pentru scoaterea plângerii prealabile în cazul violurilor: „Dacă victima nu depune plângere în termen de trei luni de la agresiune, s-a terminat cu instrumentarea cauzei. Ea nu mai poate fi instrumentată niciodată.”

„Nu prescripția este problema, ci termenul depunerii plângerii penale prealabile”, susține și Vlad Fesan. „Și faptul că, în mare parte, acțiunile de viol sunt foarte greu de demonstrat, nu sunt martori, nu există camere etc. Dar știm cu toții că majoritatea plângerilor sunt cel puțin credibile.”

De câțiva ani, însă, afirmă avocatul, datorită mișcării internaționale #metoo, „s-a dat o mai mare greutate plângerii victimei, deși în România încă avem mentalitatea noastră proprie”:

„Am întâlnit cazuri în care violurile au fost acoperite și de părinții persoanelor violate. La noi, victima nu numai că nu este crezută în spațiul public, dar este înăbușită de acasă orice discuție”, mai spus avocatul.

Este esențial să credem victimele și să nu le învinuim

Este foarte important, mai spune Corina Voicu, în dialog cu HotNews.ro, să credem victimele și să le încurajăm să depună plângere la poliție.

„E adevărat că infracțiunile sexuale nu sunt ușor de reclamat. Da, este foarte greu să vorbești despre asta, vedem cât hate își iau persoanele care devoalează infracțiuni sexuale. E descurajant și sunt multe obstacole. Apoi, este vorba și de stigmatul pe care, din păcate, în societatea românească ajung să-l poarte victimele. De exemplu, dacă cineva spune că a fost victima unei infracțiuni de furt sau de tâlhărie, nu o să avem aceeași poziționare. De ce? Încă dăm vina pe victimă. Ajungem să o chestionăm: De ce a plecat cu el? De ce a stat cu el la o bere? De ce s-a mai văzut cu el după? Dar uităm că vinovat este întotdeauna agresorul. Asta ne scapă întotdeauna din ecuație”.

Există o lege care spune că victimele trebuie tratate cu respect

Fosta judecătoare amintește și de Legea nr. 2011/2004 care ar trebui să protejeze victimele împotriva stigmatului social.

„Orice persoană victimă a unei infracţiuni are dreptul de a fi recunoscută ca atare din momentul identificării, de a fi tratată cu respect, profesionalism, de a beneficia de protecţie şi sprijin individualizate, de a obţine compensaţii financiare şi de a i se restabili drepturile. De aceleaşi drepturi beneficiază şi membrii familiei acesteia”, se arată în textul de lege.

„Numai că noi ce facem? Dimpotrivă, punem pe aceste victime un stigmat din punct de vedere social, nu juridic. Există încă un fel de a ne poziționa față de victimele infracțiunii sexuale, în sensul de a le pune imediat lor pe umeri sarcina dovedirii infracțiunii, arată-ne probele!”, a mai spus fosta judecătoare Voicu.

Foto: Marcos Calvo Mesa | Dreamstime.com