Neamțul care a venit să descopere comoara pe care românii încă nu o văd. Oameni și lupi – o poveste în care România este un exemplu pentru Europa

România are multe bube pe partea de mediu, insa există un domeniu in care suntem un exemplu de bună practică pentru Europa. Este vorba despre lupi. Deși cu ursul nu ne întelegem, cu lupii, care dau bătăi de cap altor țări europene în acest moment se discută ridicarea statutului de protecție, conviețuim de sute de ani fără probleme. Mai mult, în condițiile în care în urmă cu 100 de ani în majoritatea țărilor din Europa această specie a fost exterminată, revenind abia în urmă cu 15 ani, la noi a existat constant. Și, vestea bună, România ar putea scoate și bani frumoși din asta.

Cum? Am vorbit cu Christoph Promberger, unul din cei doi directori executivi ai fundației Conservation Carpathia, care în anii 90 a venit în România pentru a studia lupii, iar acum fundația a făcut și o monitorizare genetică (un recensământ) al lupilor din Carpații Meridionali.

HotNews.ro Cum se explică faptul că românii au această relație bună cu lupul?

Christoph Promberger: Dacă ești în Germania, lumea ori iubește lupii ca pe Dumnezeu, sunt un simbol al naturii, ori spun că sunt dracul. Când eu am venit în 93 din Germania în România ca să studiez lupii, a fost de mare interes în Germania, după nici jumătate de an au venit primii jurnaliști să facă reportaj despre neamțul care s-a dus în Munții Carpați să studieze lupii. În Germania nu mai erau lupi, au fost eradicați în anii 1700-1800. Când am venit în România, toată lumea mă întreba de ce am venit, iar când le spuneam că pentru lup, nimeni nu înțelegea ce este așa interesant la lup.

Noi când am început proiectul de cercetare, am prins niște lupi, le-am pus emițătoare, i-am urmărit, stăteam în pădure după ei și am avut o lupoaică am găsit că a făcut vizuine într-un copac gol la nici 300 de metri de blocurile din Dârste. Acolo a născut lupoaica. După aceea s-a dus un pic mai în spate, în pădure, la vreo 2 km de Brasov și a crescut puii acolo, iar noaptea intra în Brașov, întreaga haită, și prindeau iepuri în parcuri, mergeau la rampa de gunoi ca să mănânce șobolani, câini. Noi i-am văzut dimineața, când lumea stătea în stația de autobuz, iar lupoaica era la 10 m în spatele oamenilor și a mers înapoi în pădure. Chiar atunci a venit o jurnalistă din Germania să îmi ia interviu, i-am povestit acest episod, ce facem cu lupii, iar după vreo oră m-a întrebat, dar care este povestea, a mâncat un om sau ce s-a întâmplat?

Atunci am înțeles de fapt cât de diferită era mentalitatea românilor și a germanilor vizavi de lupi.

În România lupul a fost întotdeauna, nu a fost nimic deosebit, oamenii au mai pierdut din când în când câte o oaie, dar au câini, au grijă de animale și nu intră în panică, pe când în alte țări, unde lupul a dispărut și a reapărut recent, nu e același lucru.

În România lupul a fost dintotdeauna aici, oamenii nu au pierdut cunoștințele cum să te aperi de lup – lupul nu atacă omul, dar fac pagube când fură câte o oaie sau vitele. Dacă ai un cioban bun, care nu e bețiv, și câinii sunt buni, nu ai nicio treabă cu lupul. Altfel, viespiile și țânțarii sunt mult mai periculoși pentru om decât lupul – sunt oameni care au alergie dacă îi înțeapă viespea. Eu nu știu niciun caz, în ultimii 50 de ani, în întreaga Europă, ca lupii să fi atacat vreun om ca să-l mănânce.

De ce în alte țări oamenii au o aversiune față de lup?

În țările occidentale, a fost acest sentiment foarte puternic împotriva lupului, oamenii pur și simplu îi urăsc. Eu cred că știu de unde vine ura asta. Am stat o scurtă vreme cu un indian în Canada de Nord, care trăia foarte tradițional, vâna ce îi trebuia în toamnă și păstra pentru iarnă și așa supraviețuia. Eu am fost la el cam în octombrie, când a început iarna, era un urs care venea și ursul nu a fost interesat de noi, a fost interesat de elan și somon, a venit să ia mâncarea și acest indian a intrat în panică.

Avea puști peste tot, la toaletă, la intrare în casă, să împușcăm ursul. Eu nu am înțeles de ce îi era atât de frică, i-am explicat că el a venit după mâncare, nu să ne facă nouă ceva. Și până la final am înțeles că era o chestiune de supraviețuire, dacă ursul lua toată carnea, omul nu supraviețuia. Și așa probabil a fost și epoca medievală, în Europa, dacă lupul intra în grajd și lua oile și vaca și porcul, oamenii aceia nu mai treceau iarna, pierdeau toată sursa de hrană peste noapte – lupul are acest instinct și atacă animale care îi fug prin față. Deci, dacă familia respectivă avea un bebeluș și rămânea fără oaia care dădea lapte, nu au mai avut lapte pentru bebeluș și poate a murit. De aici cred că este vorba de frică indirectă, nefiind speriați de lup în sine, ci de efecte, că lupul le lua sursa de hrană.

Plus, rabia era mult mai prezentă atunci, iar lupul dacă a luat rabie, nu se mai teme de oameni și vine în sate, o vulpe o omori mai ușor, dar cu lupul e altceva, dacă te mușcă în timp ce te lupți cu el, te îmbolnăvești. Cred că aceste lucruri au dus la aceste sentimente puternice împotriva lupului și de asta l-au eradicat

Când a fost populația de lupi la nivelul minim în Europa?

Cam în urmă cu 50 de ani, în țările din vest lupul a fost eradicat. În țările de est, au fost mai multe zone sălbatice, unde omul nu a intrat, iar asta le-a permis să supraviețuiască. Acum 50 de ani în toată Europa mai erau circa 5.000 de exemplare de lup, în afară de Rusia. A devenit specie protejată în țările de Vest în anii 70, că era ușor să protejezi ceva ce nu mai există, și în țările din Est au fost împușcați, dar norocul a fost că pădurile au fost așa de extinse că oamenii nu au putut să îi împuște peste tot. Singura posibilitate să-i termine era cu otravă, dar din cauză că Ceaușescu a fost vânător și a vrut foarte mulți urși, el nu a fost de acord cu otrăvirea lupilor fiindcă sufereau și urșii. Acesta a fost norocul lupilor. Mai este încă o explicație, și în Italia și Spania au supraviețuit populații mici, și cred că are legătură cu faptul că în Germania și în țările nordice, dacă au vrut să facă ceva, au făcut, în țările de sud, viața e mai lejeră, mai boemă. În Germania dacă s-au hotărât, acum terminăm lupii, asta este.

Când a început lupul să revină în vestul Europei?

În anii 70-80-90 a fost și în țările de vest o schimbare radicală în agricultură, animalele nu au mai pășunat liber și atunci nici lupii nu au mai fost o problemă așa de mare, dacă toate animalele sunt în niște hale, nu au treabă cu lupii. Și atunci în 90, când de fapt s-au deschis granițele și în Germania de Est care până în anii 90 lupii au fost o specie nedorită, dacă l-au văzut l-au împușcat, după unificarea cu Germania de Vest, au devenit o specie protejată. Și în Uniunea Europană au devenit specie protejată și asta a creat o presiune din partea Europei de Est către Vest. Este un lucru pe care puțini oameni îl știu, cu toate problemele de biodiversitate, de conservare pe care le avem, lupii sunt una dintre puținele specii care au revenit pe scară mare, într-un mod extraordinar. În Italia, în anii 72-74, mai erau cam,150 de lupi, acum sunt oficial 3.500 de lupi și neoficial am auzit că sunt peste 5.000. Au revenit singuri, fără programe de reintroducere.

Care este populația de lupi la nivelul Europei? Se mai justifică protecția speciei?

Nu știu exact. În Germania, în 86, nu mai era niciun lup, acum sunt cam 1.500 lupi. Au venit din Polonia. În 25 de ani a crescut din 0 la 1.500. Sunt lupi acum în Olanda, în Danemarca, undeva în niște păduri mici. În Germania nu mai este niciun loc unde să nu găsești lupi. Eu cred că trebuie să schimbăm un pic relația noastră cu animalele sălbatice. Eu votez ca specia să fie protejată, dar cu excepții. Dacă ai undeva un caz unde sunt probleme, îl împușcăm, dar sunt total împotriva să facem vânătoare sportivă. De ce vrem să împușcăm niște lupi care sunt în pădure, nu fac niciun rău, nu au nicio treabă cu noi. Eu nu pot să înțeleg asta.

Care este rolul lupilor în ecosistem?

Este enorm de important. Dacă te duci la noi în pădure, o să vezi cum pădurea se regenerează singură, cresc puieți de copaci. Dacă te duceai în Germania în perioada în care nu erau lupi, nu creștea absolut nimic fiindcă cerbii și căpriorii mâncau tot. Trebuia să faci gard, să întreții gardul, până cresc puieții la doi metri. Dacă te gândești la costuri, să faci gard peste tot unde vrei să se regenereze păsunea, ajungi la sume uriașe. Tată meu a fost șef de ocol în Germania și noi ne-am tot luptat cu asta. Iarna mergeam în fiecare zi să verificăm gardurile, dacă au intrat căpriorii, trebuie să le împuști. Ajungi să împuști căprioarele și cerbii ca să păstrezi echilibrul. În Germania, unde a fost tatăl meu șef de ocol, au împușcat în jur de 6 căpriori/kilometru pătrat/an. În România nu sunt aceste probleme, totul s-a reglat natural.

Dacă deschidem vânătoarea la lupi ce facem? Sunt voci care spun că trebuie să renunțăm la statutul de protecție pentru că avem pagube. Eu iubesc lupii, nu vreau să împușc niciodată un lup, dar dacă ai un lup care face probleme, da ok, punem scheme de protecție pentru cei păgubiți, iar dacă nu se rezolvă, ok, împușcăm lupul. Dar mulți dintre vânători spun că trebuie împușcați ca să reglăm sistemul. De ce? În ultimii 1000 de ani cineva a reglat sistemul, nu a reglat nimeni și totul a mers super. Pădurile au fost cel mai sănătoase, cerbii au fost bine, căpriorii au fost bine, lupii au fost bine, mistreții au fost bine. A fost un echilibru. El s-a stricat când am împușcat lupii.

Lupii sunt un avantaj pentru România?

Chiar recent ne-a spus cineva că el cunoaște un tip foarte bogat care vrea neapărat să fotografieze lupi. Ne-a zis că dacă îi putem oferi această posibilitate, să vină să fotografieze lupii, ne finanțează cu 100.000 de euro. Noi nu vrem asta, că trebuie să punem mâncare, să atragem lupii și nu vrem să intervenim. Dar numai faptul că ai lupi într-o zonă, face acea zonă foarte interesantă. Dacă ne uităm la Yellowstone, ei au reintrodus lupii în anul 1995. Yellowstone este o zonă destul de deschisă, poți să vezi pe o distanță de 10 km, ai zăpadă, ai cerbi și poți să vezi cum lupii vânează cerbii. Numai faptul că lupii s-au întors acolo au crescut veniturile din turism cu 30 milioane de dolari pe an. Au fost oameni care au venit la Yellowstone doar să vadă lupii. Sunt oamenii pentru care lupul este Dumnezeu. Dacă văd un lupi în libertate, ei plătesc orice preț pentru asta.

Mulți încă nu au înțeles că lupii, urșii, zimbrii, pot fi valorificați din punct de vedere turistic. Aud și la Tánczos Barna și de la vânători că noi nu suntem „grădina zoologică a Europei”. Dacă un asset și lumea este dispusă să plătească foarte mult pentru asta, de ce nu folosești asta? Păi, hai să amenajezi într-un fel, sigur, să nu sufere oamenii, noi doar anul acesta cred că am împușcat 3-4 urși care tot făceau probleme, am încercat tot ce puteam, dar nu a dat rezultat, dar dacă există această cerere și tu ești aproape singurul în Europa care poate oferi, de ce nu vinzi bilete, de ce nu facem o infrastructură? Câștigi bine și atragi oameni de calitate, fiindcă unul care vine să vadă urșii și lupi nu lasă sticla de plastic și gunoiul în pădure.

Ce face fundația Carpathia pentru a proteja lupii și a ajuta comunitățile să trăiască în armonie cu această specie?

Avem circa 80.000 de ha de pădure, de fonduri de vânătoare, și noi nu vânăm lupii deloc, nici nu vânăm prada lor – cerbi, căpriori- mistreți, în afară de cei de lângă sate care distrug culturile. Pentru oamenii care locuiesc în zonele unde lupii vin în sat, dăm garduri electrice, câini carpatini, avem program de compensații, dacă cineva pierde 5 oi, le dăm 5 oi înapoi a doua zi – asta pe domeniile gestionate de fundație.

În România lupilor le este bine, există sisteme de compensații pentru daunele produse, atunci când sunt produse. Deci, cu puțin bun-simț, este foarte ușor. Avem o populație de circa 3.000 de lupi.