Cât de aproape suntem de un război cu Rusia?

O propunere de premier care dă speranțe.

Pentru că se înmulțesc avertismentele care vin din statele europene, că Rusia va testa în curând clauza de apărare reciprocă a statelor NATO, la care se adaugă incidentele foarte grave aproape de România, am simțit nevoia unor clarificări venite din partea unei persoane avizate: Suntem în pericol? De ce natură este acest pericol? Cum trebuie să ne pregătim noi, românii? 

Așa că l-am invitat la podcastul „Rațiunea, înapoi!” pe generalul-maior Adrian Ciolponea, fost reprezentant în Europa al Comandamentului Aliat pentru Transformare (ACT) al NATO, la Bruxelles, poziție din care a trecut recent în rezervă. Răspunsurile ofițerului român, care a avut cea mai înaltă funcție militară la NATO, sunt, cred eu, destul de lămuritoare: nu trebuie să ne alarmăm, dar nici să ne relaxăm. Deloc, chiar.

Această ediție din „Rațiunea, înapoi!” este disponibilă pentru toți abonații newsletter-ului, indiferent dacă sunt membri HotNews Premium sau nu. Interviul integral cu generalul poate fi urmărit pe YouTube. 

Dacă vă abonați la HotNews Premium, veți avea acces la toate articolele și investigațiile HotNews, veți putea primi toate newsletterele sau veți avea reduceri la cărțile publicate de editura ZYX Books. Cei care-și fac abonament pe un an vor primi și un abonament la The New York Times.

Mai vorbim astăzi la „Rațiunea, înapoi!” și despre desemnarea-surpriză făcută de președintele Nicușor Dan pentru funcția de premier, despre criza locuințelor din Spania și despre cum negocierile administrației Trump cu Rusia, privind încheierea războiului din Ucraina, au inclus și un acord petrolier de miliarde dolari, în beneficiul unor oameni de afaceri apropiați de negociatorii americani.

FOCUS Care sunt „semnele războiului”

– Agenția de presă de stat a Rusiei, RIA Novosti, a anunțat săptămâna trecută că Rusia va lovi Lituania. Ulterior, articolul a fost șters de pe site, dar informația s-a răspândit și a fost dezbătută în toate țările, inclusiv în România. Această publicare, presupus neintenționată, a unui articol despre un atac asupra unei țări NATO face parte dintr-un scenariu?
– Adrian Ciolponea: Mai mult decât un scenariu, cred că este vorba de un mod de operare constant, zilnic, al Federației Ruse. Pentru Comandamentul NATO nu este o surpriză. Face parte din orchestrarea amenințării hibride, care cuprinde dezinformare, atacuri cibernetice, chiar și atacuri teroriste, incendieri, bruiajul sistemelor de comunicații – inclusiv la aterizarea unei aeronave civile sau militare.

Toate aceste elemente, alături de incursiunile ilegale ale dronelor, fac parte din pachetul complet al amenințării hibride. Secretarul general Mark Rutte spunea cu ceva timp în urmă că, într-un an, înregistrăm între 1.000 și 1.400 de atacuri de tip hibrid, distribuite pe întreaga Alianță, nu neapărat concentrate pe anumite zone, dar cu precădere pe flancul estic. În acest context, nici țările baltice nu fac excepție de la o presiune constantă, cu un scop foarte bine definit.

– Cum ar trebui să ne raportăm noi, populația civilă, la acest tip de atacuri hibride? Ne putem gândi că va fi atacată Lituania sau e mai degrabă un mesaj?
– Din ce vă pot spune, la nivelul NATO există procese foarte clare de confirmare și de atribuire. 

Pentru Cartierul General NATO sau pentru conducerea politico-militară, la nivelul Consiliului Nord-Atlantic, nu e o surpriză, ci o îngrijorare permanentă, pentru că această tensiune are un singur scop: să creeze haos intern în țara vizată, să destabilizeze guvernul, legea și ordinea și să creeze condițiile pentru o etapă viitoare – sau să măsoare care este pragul pentru introducerea unor acțiuni ulterioare.

– Dacă înțeleg bine, se măsoară nivelul de reacție – cum reacționează populația, cum reacționează politicienii. Cam asta urmărește Rusia prin astfel de acțiuni?
– Da, sunt trei elemente aici. Primul: atât Rusia, cât și NATO au identificat foarte clar că elementul critic, centrul de greutate, îl reprezintă atacarea, erodarea coeziunii în Alianță și în Uniunea Europeană. Dacă se creează disensiuni între nord și sud, între est și vest, în rândul populației, dacă apar cercuri de influență, se încearcă atragerea segmentului care nu este clar decis asupra unei idei, a unei ideologii sau a unei acțiuni a Guvernului către poziția opusă.

Al doilea element este testarea vitezei de reacție la nivel interagenții. Sunt agențiile pe aceeași pagină, se coordonează, acționează imediat, cât a durat până la un răspuns, până la o analiză? Aceste elemente sunt probabil verificate și notate atent.

Al treilea este diminuarea sprijinului pentru Ucraina. Nu este un secret că Federația Rusă vrea ca Ucraina să fie integrată, dominată de Rusia.

„Cele mai multe drone care ajung în România urmăresc să surprindă apărarea antiaeriană ucraineană”

– Și în România au fost foarte multe incidente cu drone în ultima perioadă, care sunt diferite. La Galați, o dronă a căzut pe un bloc și a produs pagube, iar oameni au fost chiar răniți. Avem drone care par să-și fi pierdut ținta, intră accidental și se prăbușesc pe câmp. Apoi, la Constanța, o dronă maritimă a explodat în port. Populația se întreabă care este scopul acestor drone. Sunt intenționate? Sunt scăpate de sub control?
– Cred că cele mai multe urmăresc să surprindă apărarea antiaeriană ucraineană. Se știe că, atunci când se organizează apărarea unui obiectiv important – o centrală electrică sau o clădire de importanță critică- majoritatea forțelor și mijloacelor sunt dispuse, în acest caz, către est și mai puțin către vest. Surpriza pe care o aduc aceste drone de tip Shahed/Geran este că fac un mic ocol, uneori prin spațiul aerian al Alianței, și surprind apărarea ucraineană venind dinspre vest, la altitudini și viteze diferite.

Chiar în timp ce discutăm, nivelul de integrare a inteligenței artificiale în aceste drone este tot mai mare. Și rușii integrează inteligența artificială. Am citit de curând un articol despre o stație de alimentare cu combustibil lovită în Donbas, unde, din păcate, au murit trei cetățeni ucraineni. 

Drona respectivă era gestionată de inteligența artificială: ea a decis unde și când să lovească și probabil că a luat sau nu în calcul pierderile colaterale, adică cetățenii ucraineni. Este îngrijorător că practic se dă mână liberă inteligenței artificiale să lovească ținte, iar ei nu mai au control asupra dronelor pe tot ciclul de zbor și în zona de lovire a țintei.

Acesta este primul element. Al doilea: dacă ne uităm la informații publice sau la imagini satelitare, observăm că zona Ucrainei, ca să se apere, este bruiată continuu. Forțele ucrainene folosesc un bruiaj masiv pe diferite sectoare, mai ales pentru orașele mari, zonele rezidențiale și obiectivele critice.

– Acest bruiaj urmărește deturnarea dronelor?
– Da, să le deturneze, să împiedice comunicațiile cu stația, cu operatorul care comandă drona. Odată tăiat sau blocat acest segment de comunicații, drona trebuie să treacă la al doilea pas integrat în modul ei de comandă: zborul inerțial, recunoașterea țintei, recunoașterea terenului. De multe ori, bruiajul are succes, iar dronele nu-și ating obiectivul, ci alte zone: părăsesc zona de lovire și, după un timp și după consumul combustibilului, cad chiar și pe teritoriul Alianței.

– Deci, din ce spuneți, în mare parte din aceste situații ne aflăm în acest scenariu?
– Acesta nu este singurul. Pe lângă bruiajul masiv pe toată gama de frecvențe, există și metoda spoofing: îi comunici dronei, de exemplu, că se află la București, deși ea este la Iași. Se alterează datele GPS, iar drona are senzația că se află în altă locație. Prin spoofing, drona este total încrezătoare că se află în zona respectivă, dar poziția îi este indusă electronic.

– Și atunci drona poate considera că ținta este acolo și se detonează? Cum interpretează drona situația?
– Drona ar trebui să aibă un ultim pas: recunoașterea țintei. Este obligatoriu să recunoască ținta, dacă se urmărește lovirea ei. 

Dar trebuie să aveți în vedere că o parte dintre drone sunt drone false, de înșelare a adversarului, care atrag o mare parte din resursele și forțele ucrainene. Și nu știi niciodată care este cea adevărată. Ele sunt împărțite pe funcții, pe categorii.

Vorbim de o producție în Ucraina de aproximativ 20 de milioane de drone în 2027. Doar piața dronelor și a tehnologiei antidrone în Europa, inclusiv Ucraina, se va ridica la 35 de miliarde de euro. Și nu cred că acest proces se va opri prea curând. Este o dezvoltare accelerată.

„Un atac intenționat îl vom recunoaște clar când va depăși un anumit prag al numărului de drone”

– La Galați, drona a avut încărcătură explozivă.
– Așa este, dar cele care nu au încărcătură sunt de obicei destinate testării sistemului de reacție, a timpului de reacție al poliției aeriene sau al celorlalte mijloace pe care o țară le angajează împotriva unei drone care pătrunde ilegal în spațiul aerian.

Trebuie să recunoaștem că cea mai dezvoltată apărare contra dronelor rămâne tot cea din Ucraina, pentru că încă nu realizăm ce înseamnă acolo un atac cu drone: 500 de drone pe noapte. În spațiul european vorbim probabil de până la 10, de fapt de două-trei, în zona de sud-est și în cea de est. Un atac intenționat îl vom recunoaște foarte clar când va depăși un anumit prag al numărului de drone. Aici intervine elementul de saturație.

Orice sistem de apărare antiaeriană are un prag de saturație peste care tot ce faci la sol nu mai poate opri lovirea obiectivelor; toate forțele și mijloacele aduse sunt în zadar. La fel există un prag de saturație și pentru un obiectiv. 

Dacă, de exemplu, vreau să apăr acest studio și mi-am dispus forțele și mijloacele, în momentul în care eu, ca atacator, cresc numărul de drone de la 10 la 20 sau la 100, am deja siguranța că voi atinge obiectivul. Aș putea spune că intenționalitatea depinde și de numărul de drone. Dar nu se poate exclude din niciun scenariu testarea vitezei de reacție și a capacității unei țări de a se proteja împotriva dronelor – aeriene, la mare sau la joasă altitudine, navale sau submarine.

„Federația Rusă are capacitatea de refacere în 3-5 ani”

– În acest moment avem avertismente pe termen mai scurt: „Rusia pregătește ceva grav anul acesta. Avem aceste informații. Poate fi un atac dinspre Marea Mediterană, poate fi un atac asupra țărilor baltice” – este avertismentul ministrului polonez de externe. Cum ar trebui să-l interpretăm?
– Este opinia mea, nu o declarație oficială. Ce avem sigur: toți specialiștii, inclusiv cei din ACT, fac acel foresight global analysis, adică analiza trendului politic, geostrategic și economic, combinat cu tehnologia, pe următorii 10-20 de ani. Din aproape toate datele reiese că Federația Rusă are capacitatea de refacere în 3-5 ani, cu condiția să existe un acord de pace.

Într-adevăr, în Federația Rusă există o mașinărie care produce armament non-stop. Există o mobilizare surprinzătoare, de 300.000–400.000 de militari pe an, încorporați sau voluntari. Toți acești indicatori duc la o refacere a capacității de luptă peste nivelul de la care a pornit Federația Rusă în 2022.

– Spuneți că, potrivit analizelor NATO, Rusia ar avea nevoie de 3-5 ani. Pe de altă parte, există aceste avertismente care vorbesc de ceva mult mai apropiat. Fac și aceste avertismente parte din război?
Probabil că toate aceste declarații urmăresc să contracareze și o tendință internă: o orientare a populației din fiecare țară spre o relaxare în privința sprijinului pentru Ucraina și a amenințării pe care Federația Rusă o reprezintă pentru continentul european. Noi trebuie doar să înțelegem că Ucraina, deocamdată, apără și Europa. Prin efortul și sacrificiul pe care le face, Ucraina blochează clar forțele rusești.

– Deci aceste avertismente sunt îndreptate mai degrabă către publicul din țările aliate?
– Probabil că și acolo există o luptă.

– Ca aceste societăți să fie mai pregătite, mai reziliente?
– Probabil că și discuția noastră face parte din acest complex numit război cognitiv: discutăm real problema sau ascundem anumite lucruri de marea masă a populației? Eu cred că a spune lucrurilor pe nume, cum fac mai ales țările nordice, statele baltice și Polonia, este o orientare destul de corectă și democratică. Nu văd aici o problemă pe termen lung.

Ce trebuie însă să înțelegem este că în NATO lucrăm cu scenarii probabile, plauzibile. Militarii operează cu scenarii, nu sunt politicieni care să decidă. 

În cazul unui scenariu al unui atac al Rusiei asupra Europei, dictat de geografie și nu de altceva, nu de influențe politice, există două axe strategice principale: axa de est, care cade exact pe zona țărilor baltice și a Poloniei, și axa de sud-est. O axă suplimentară s-a deschis acum odată cu Finlanda, dar este secundară, nu principală. Este vorba de coridoare de mobilitate, de câte forțe și mijloace poți desfășura nu în spațiul aerian, ci pe teren, pentru a progresa, pentru a dezvolta o ofensivă.

– Care dintre aceste axe ne privește pe noi?
– Din păcate, cea care trece prin zona Mării Negre: România, Bulgaria, sud-estul. Nu întâmplător cele două baze ale scutului antirachetă sunt amplasate în Polonia și în România. Dar, dincolo de asta, trebuie să înțelegem că, în acest scenariu plauzibil al unei posibile amenințări, nu avem foarte curând nicio amenințare, dar după orizontul 2030, orice ofensivă pe o axă va presupune și forțe, mijloace și acțiuni ale Federației Ruse pe cealaltă axă.

– De ce?
– Dacă ar dori să dezvolte o ofensivă, să zicem, în zona baltică, Rusia ar amplifica amenințarea hibridă în toate țările NATO, pentru a îngreuna procesul de decizie al Alianței, pentru a crea haos și panică și pentru a le face dificil guvernelor să-și disperseze rezervele sau să pregătească apărarea populației împotriva unei amenințări.

– Și acum nu avem această concentrare pe războiul hibrid? Nu avem dezinformare?
– Avem amenințarea hibridă, care e constantă, dar nu avem indicatorii militari: concentrări de forțe, mișcări de forțe, regrupări în zona navală, terestră sau chiar aeriană. Acești indicatori sunt monitorizați foarte atent și din timp de NATO, pentru că avem o experiență de cel puțin 75 de ani în acest sens, iar în ultimii 20 de ani s-au înmulțit senzorii și platformele de pe care se poate supraveghea întregul spațiu NATO și dincolo de el. Primul domeniu este spațial: din spațiu se monitorizează fiecare mișcare.

– Înțeleg, din ce spuneți, că există practic două componente care ar trebui să vină la pachet: mișcări militare, care sunt supravegheate, și, în același timp, un asalt al războiului hibrid – dezinformare sau alt tip de amenințare.
– Din nou, dacă discutăm de un scenariu probabil și plauzibil, totul va începe întotdeauna cu o accelerare în zona hibridă, pentru a destabiliza complet răspunsul guvernului, al administrației, al forțelor din structura națională de apărare etc.

Tot interviul poate fi vizionat aici.

PUZZLE: O propunere de premier independent care dă speranțe

Luca Niculescu (55 de ani) este în prezent secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (MAE) și coordonatorul național care gestionează direct procesul de aderare a României la organizația economică internațională OCDE. A fost, timp de peste șase ani, și ambasadorul României în Franța.

Jurnalist consacrat, specializat mai ales în relații internaționale, Niculescu a fost numit în 2016 de fostul președinte Klaus Iohannis în funcția de ambasador în Franța, Andorra și Monaco. A fost rechemat din postul de ambasador în vara anului 2022, pentru a prelua funcția de secretar de stat în MAE însărcinat cu procesul de aderare a țării noastre la OCDE. Negocierile privind aderarea României la organizație fuseseră lansate la începutul acelui an.

Aderarea la OCDE nu presupune doar negocieri externe. În calitatea sa de gestionar al procesului de aderare la organizația economică internațională, Luca Niculescu a negociat cu majoritatea ministerelor și instituțiilor pentru adoptarea unor politici publice obligatorii pentru aderare.

În luna mai a acestui an, Niculescu anunța că România a închis 24 dintre cele 25 de comitete necesare și se afla pe primul loc între cele opt state care au început procese de aderare în 2022 și 2023.

Criza locuințelor din Spania, pe înțelesul tuturor

Premierul de stânga al Spaniei, Pedro Sánchez, a anunțat luni alegeri anticipate pentru 29 noiembrie 2026 pe fondul protestelor care au cuprins țara cauzate de criza locuințelor. În ultimii 10 ani, chiriile aproape s-au dublat în Spania, de la 8,2 euro / mp (2016), la 15,1 euro / mp în 2026.

70.000 de oameni au ieșit în stradă sâmbătă doar la Madrid, dar alte mii de oameni s-au adunat și în alte orașe. Simbolul crizei este o femeie de 87 de ani care a fost evacuată din apartamentul în care locuise 70 de ani, după ce un fond de investiții a cumpărat clădirea și i-a crescut chiria cu 200 %. 

P2 2 octombrie, Guvernul a inițiat două proiecte de lege în Parlament: unul care prevedea prelungirea automată a contractelor de închiriere (proprietarul le-ar fi putut rezilia doar dacă i-ar fi plătit chiriașului 12 chirii, iar cel de-al doilea prevedea un pachet de protecție pentru chiriașii vulnerabili. Ambele au picat la vot.

Sondajele arată că Partidul Popular este pe locul 1, cu 32,4%, iar Partidul Socialist al lui Sanchez este cotat cu 26,2% (în scădere). Pe locul 3 se află Vox (extrema dreaptă) cu 18,2%, iar analiștii se așteaptă la o alianță între PP și Vox. 

Spania trece și prin inundații neobișnuite care au produs deja victime în Barcelona.

Pacea din Ucraina, la pachet cu afaceri de miliarde de dolari

O dezvăluire făcută de The New York Times ridică serioase semne de întrebare despre un potențial conflict de interese în care s-ar afla principalii negociatori americani Steve Witkoff și Jared Kushner (ginerele lui Trump) pentru pacea din Ucraina. 

În discuțiile dintre administrația Trump și trimișii lui Putin pentru încheierea războiului a fost inclus și un acord petrolier în avantajul unor oameni de afaceri din Orientul Mijlociu care au legături strânse cu Witkoff și Kushner. Acordul ar presupune vânzarea unor active internaționale (zăcăminte, rafinării, benzinării) ale Lukoil și a fost propus chiar de Putin la întâlnirea pe care a avut-o la Kremlin, pe 5 septembrie, cu Steve Witkoff și Jared Kushner. 

Cumpărător ar fi un consorțiu condus de un donator al lui Trump, Todd Boehly, din care fac parte și oameni de afaceri din Qatar și Emiratele Arabe Unite cu legături de afaceri cu familia Trump și Kushner. 

Practic, petrolul devine parte din acordul de pace pentru Ucraina, iar publicația New York Times amintește faptul că Trump i-a cerut lui Zelenski să nu mai lovească rafinăriile rusești. 

Răspunsul americanilor a fost că vor analiza propunerea lui Putin, mai scrie The News York Times. 

Săptămâna aceasta, voi participa la Disinfo2026, conferința anuală despre dezinformare, care în 2026 are loc la Vilnius, Lituania. Povestim marțea viitoare ce am aflat de aici.

Pe curând,

Gabriel Bejan