Despre ce nu vorbim și e grav în criza Dunării

Ce nu au văzut spaniolii la Ceuta

FOCUS: 8 întrebări și răspunsuri despre Dunărea scăzută

Cumpărăm energie electrică din Ucraina, iar premierul țării ne roagă să consumăm mai puțin. În această ediție, voi lăsa deoparte politica și voi aborda un subiect care mi se pare mult mai important. Este vorba despre criza provocată de scăderea nivelului Dunării, care se apropie de nivelul istoric minim din 1985. 

Pe lângă criza energetică determinată de închiderea unui reactor la Centrala Cernavodă (și riscul opririi și celui de-al doilea) sau problemele de navigație, există și alte efecte, mai puțin vizibile, dar probabil mai grave. Mai multe despre acest subiect am discutat cu cercetătorul Albert Scrieciu, de la Institutul GeoEcoMar, care coordonează Departamentul de cercetări interdisciplinare ale mediului fluvial. 

De ce este Dunărea atât de scăzută?

Albert Scrieciu menționează, printre cele mai importante cauze, lipsa precipitațiilor din iarna 2025-2026, din țări precum Austria sau Germania. În Austria, precizează cercetătorul, cantitatea de zăpadă a fost cu 20-30% mai mică decât media anuală. De asemenea, în bazinul Dunării, atât primăvara, cât și vara au fost secetoase. 

„O cantitate, chiar și foarte mare, de precipitații căzută în România, cum s-a întâmplat în ultimele săptămâni în partea de sud a țării, nu are o influență semnificativă asupra debitului Dunării”, spune cercetătorul. Acesta mai precizează că în Dunăre se varsă afluenți din zece țări, de aceea e important să plouă în zona Dunării mijlocii și cea de sus.  

Un alt factor menționat de Albert Scrieciu este așa-numita evapotranspirație. Acest proces reprezintă cantitatea de apă care se evaporă din cauza temperaturilor foarte mari și a radiațiilor solare. 

În ce măsură intervenția umană a contribuit la criza Dunării?

Cercetătorul de la GeoEcoMar vorbește despre intervențiile făcute, în special în perioada comunismului, când luncile inundabile ale Dunării au fost îndiguite, asanate și introduse în circuitul agricol. În acest fel, spune Scrieciu, aceste zone au fost deconectate de Dunăre. 

Care a fost efectul?

„În trecut, aceste terenuri acționau ca niște zone-rezervă, unde apa putea fi acumulată, iar când nivelul Dunării începea să scadă, Dunărea era alimentată natural cu apă din zonele inundabile”, spune expertul. 

Cât de previzibilă era situația din vara lui 2026?

Cercetătorul crede că un asemenea scenariu era greu de prevăzut, în condițiile schimbărilor climatice pe care le trăim, deși există un trend negativ care durează de ani de zile. 

E plauzibil ca apa Dunării să fi fost reținută în lacurile de acumulare pentru hidrocentrale din Austria și Germania?

Specialistul spune că există un nivel de colaborare și dialog între instituțiile din domeniu din toate țările dunărene, ceea ce face puțin probabil un astfel de abuz. De asemenea, există instituții internaționale precum Comisia Internațională pentru Protecția Dunării, care monitorizează ce se întâmplă de-a lungul Dunării. „Au o campanie de monitorizare și măsurători, iar ultima a fost chiar anul trecut”, spune Scrieciu. 

De altfel, Dunărea suferă și în alte țări. În Germania, de pildă, un site de monitorizare scrie în aceste zile despre nivelul fluviului că este „foarte scăzut”.   

Care sunt efectele scăderii apelor Dunării?

În afară de criza energetică (pentru care Guvernul a anunțat deja măsuri extraordinare) și de problemele de navigație, Albert Scrieciu vorbește și despre alte efecte grave, precum scăderea nivelului apei freatice și reducerea umidității solului. 

„Datorită porozității și permeabilității solului, acviferul freatic este alimentat cu apă din Dunăre. În momentul în care debitul în Dunăre scade foarte mult, este posibil să vedem un efect reversibil. Și anume acviferul să alimenteze cursul Dunării”, spune specialistul. Efectul este o reducere a apei potabile pentru populație, din puțuri, foraje, fântâni.

Un alt efect îl reprezintă scăderea umidității solului cu impact direct asupra productivității agricole. 

„În cadrul unui proiect, am montat senzori de umiditate în zona Dăbuleni-Cetate. Și am ajuns la concluzia că, cel puțin în 2026, am avut foarte multe zile în care umiditatea în sol, la nivelul rădăcinilor plantelor, a fost foarte, foarte scăzută”, mai explică specialistul. 

Ce se întâmplă acum după detonarea stâncii Pârjoaia din Dunăre?

Albert Scrieciu spune că urmarea logică este că, după înlăturarea acestei bariere naturale, un volum mai mare de apă va circula pe Dunărea Veche către centrala nucleară de la Cernavodă (care are nevoie de mai multă apă pentru răcirea reactoarelor). Centrala de la Cernavodă asigură 20% din producția de electricitate totală a României.  

Care sunt efectele scăderii Dunării asupra Deltei?

Cercetătorul spune că pierderea biodiversității este cel mai mare pericol. Din cauza lipsei apei de pe brațele Dunării, unele canale sau lacuri pot seca. O altă problemă o reprezintă sedimentele transportate de fluviu care, din cauza debitului mic, nu mai ajung la vărsare, ci se depun și înfundă canale sau generează bare de nisip, dune și așa mai departe. Din cauza acestor depuneri, apele din Delta Dunării rămân fără oxigen, iar peștii mor.  

Ce putem face pentru viitor?

Albert Scrieciu spune că trebuie ca instituțiile și cercetătorii să învețe să colaboreze mai bine și să nu aplice soluții punctuale, ci la nivelul întregului bazin inferior al Dunării. 

Una dintre soluții, spune cercetătorul, este reconectarea fostei lunci inundabile a Dunării cu fluviul. Astfel, s-ar putea crea niște rezervoare de apă pentru situațiile în care Dunărea ar scădea foarte mult. 

Sunt lucruri care se aplică în alte țări, precum Germania sau Austria, mai spune Scrieciu, și de la care România ar avea de învățat.

„Suntem implicați în proiecte cu consorții internaționale sau cu universități. Unii dintre parteneri au implementat astfel de soluții, iar rolul lor este de a ne ajuta și pe noi să le testăm. Vorbim de exemplu de reconectarea brațelor secundare ale Dunării”, exemplifică cercetătorul.