Noile generații de semafoare și siguranța rutieră. Ce înseamnă „pauza pe roșu” și cum sunt taxați șoferii care depășesc viteza legală
Camerele video sau așa-zisele „cocoașe” rutiere au fost socotite multe vreme drept metode eficiente de disciplinare a șoferilor în trafic, însă soluția ar putea veni tot de la semafoarele care deja au un secol de existență, cu condiția aducerii lor la un nivel mult mai tehnologizat, scrie Bloomberg.
Dacă până acum preocuparea a fost ca semafoarele să faciliteze circulația a cât mai multor mașini într-un timp cât mai scurt, un număr în creștere de orașe le folosesc să schimbe comportamnentul la volan, cu un cost neglijabil pentru contribuabil.
Jadish Patel, CEO la Flow Labs, o companie de software și date de trafic, spune că anterior scopul era ca un număr cât mai mare de mașini să treacă pe un coridor reglat prin semaforizare, însă acum accentul se pune pe siguranță.
Semafoarele, din ce în ce mai sofisticate
Primul semafor a fost instalat în Cleveland în 1914 și avea doar două culori, roșu și verde. Culoarea galbenă a fost introdusă după șase ani. Mai recent, folosind modele matematice, inginerii de trafic au reglat semafoarele astfel încât să optimizeze circulația mașinilor, uneori cu ajutorul computerelor, a senzorilor și a camerelor video care să înregistreze nivelul de trafic în timp real.
Cu toate acestea, eforturile de evitare ale ambuteiajelor au avut rezultate slabe. Potrivit Texas A&M Transportation Institute, în 2024, un navetist american a petrecut în medie 63 de ore blocat în trafic. Între timp, optimizarea traficului nu mai este o prioritate dominantă în zone urbane în care se înregistrează un număr mare de accidente mortale în care victimele sunt pietoni sau bicicliști. Din fericire, semafoarele pot să reducă traficul, dar și să contribuie la un nivel mai mare al siguranței.
„Valurile verzi” sau benzile verzi sunt o serie de semafoare reglate în așa fel încât șoferii să poată trece prin mai multe intersecții fără să fie nevoie să apese pe frână, fiind vorba de așa-numitele „semafoare inteligente”.
Însă au și un dezavantaj, chiar dacă șoferii se bucură de ele. În general, șoferii care merg pe același traseu în fiecare zi le învață și au tendința să accelereze pentru a fi siguri că prind „coridorul verde” pe întreaga lungime, ceea ce presupune un risc mai mare de accidente rutiere, mai ales noaptea.
În consecință, unele orașe au început să implementeze „pauza pe roșu”, un tactică de siguranță rutieră la care se recuge odată cu lăsarea întunericului. În intersecții, toate semafoarele sunt pe roșu, lucru care-i face pe șoferi să fie mai atenți la ce este în jurul lor. După ce un senzor le înregistrează prezența, culoarea semaforului devine verde.
Într-o variantă mai sofisiticată a sistemului, senzorii sunt amplasați mai înaintea intersecției, iar atunci când detectează o mașină care circulă cu o viteză în limitele legale, semaforul se face roșu. În cazul vitezomanilor, va rămâne roșu pe o durată mai mare. Asta îi face pe șoferi să evite accelerările excesive știind că tocmai astfel vor evita semafoarele pe roșu.
O tehnologie cu costuri reduse
„Pauza pe roșu” este deja implementată în orașe precum Portland sau San Jose. „Am făcut-o în timpul pandemiei pentru că aveam probleme mari cu viteza după programul obișnuit de muncă”, spune Ramses Madou, care se ocupă de planificarea și sustenabilitatea transportului în San Jose.
O altă soluție este extinderea duratei culorii verzi pentru pietoni cu câteva secunde în plus astfel încât să aibă timp să iasă din unghiul mort în care șoferii care fac dreapta sau stânga într-o intersecție nu-i văd. Măsura adoptată de New York este creditată cu reducerea cu 33% a cazurilor de accidentare a pietonilor.
Eric Raamot, fost șef de departament la Econolite, o companie de software pentru semafoare, recomandă și semnalizarea specială a semafoarelor în cazul curbelor la stânga, „cea mai periculoasă mișcare pe șosele”.
„Ca șofer, stai și te gândești „ok, am un galben intermitent care apoi va fi galben constant și apoi roșu, iar în spatele meu, oamenii devine nerăbdători”. Cu un nivel al stresului în creștere, șoferul ar fi tentat să forțeze galbenul riscând coliziunea cu o altă mașină sau cu un pieton”, spune Raamot.
Acesta crede că galbenul ar trebuie introdus și ca o perioadă intermediară de la roșu la verde. „Dacă știu că la finalul galbenului intermitent voi avea o săgeată verde, să fac curba nu mai devine o urgență”, a explicat Raamot.
Aceste măsuri nu sunt foarte costisitoare, în jur de 10.000 de dolari pentru o intersecție în „pauză de roșu”, cu mult sub costurile unui „coridor verde”, cu semafoare interconectate. Cu toate acestea, răspândirea acestor semafoare rămâne la circa 5% din orașele americane. Asta pentru că operatorii de trafic sunt supuși presiunilor de a obțține un trafic cât mai rapid. „Reclamațiile cetățenilor se concentrează de obicei pe timpul petrecut în intersecții”, spune Patel de la Flow Labs.
Cu toate astea, unele orașe au început să introducă tacit semafoarele menite să crească nivelul de siguranță în trafic, fără ca măcar șoferii să observe și să înceapă să protesteze, cum este deseori cazul în ce privește benzile pentru bicicliști sau cele rezervate transportului în comun.
„Chiar nu obserbă. Toți șoferii se cred experți în reglarea traficului, pentru că se confruntă cu traficul în fiecare zi, dar aș spune că 99% nu știu nici lucrurile fundamentale”, spune Jeffrey Tumlin, fost director al departamentului de transport din San Francisco.
INTERVIURILE HotNews.ro