Noile reguli privind eșalonarea datoriilor sunt neclare. Camera Consultanților Fiscali a cerut Finanțelor să le explice

Noile reguli privind eșalonarea datoriilor la stat, introduse prin al doilea pachet fiscal și prin „Ordonanța trenuleț”, nu sunt suficient de clare. Din acest motiv, ele creează confuzii în practică la nivelul ANAF.

Camera Consultanților Fiscali (CCF) a cerut Ministerului Finanțelor și ANAF să vină urgent cu explicații clare despre cum trebuie aplicate aceste reguli.

De ce e important?

Pentru că multe firme corecte, care trec prin dificultăți financiare reale, apelează la eșalonare tocmai pentru a-și putea plăti taxele în rate, fără să intre în blocaj.

Potrivit CCF, în momentul de față apar probleme în aplicarea noilor prevederi:

• unele cereri de eșalonare sunt blocate,
• în alte cazuri, regulile sunt interpretate diferit de la un birou ANAF la altul.

Problema principală: contractul de fideiusiune

Una dintre marile neclarități privește „contractul de fideiusiune”, care e un contract prin care o persoană garantează că va plăti datoria unei firme, dacă firma nu o face.

Problema este că legea nu spune clar cine trebuie să semneze acest contract.

Concret:

• Codul fiscal sugerează că firma (debitorul) încheie contractul cu beneficiarul real al firmei, iar documentul este prezentat ANAF.
• Codul civil spune că fideiusorul (garantul) ar trebui să încheie contractul direct cu ANAF.

CCF consideră că, în acest conflict, trebuie aplicată regula specială din Codul de procedură fiscală. Adică: contractul se face între firmă și beneficiarul real, nu direct între garant și ANAF.

„Astfel, pe de o parte, potrivit normei legale speciale (din Codul de procedură fiscală), contractul de fideiusiune se încheie de către debitorul persoană juridică cu beneficiarul real al acestuia și se prezintă organului fiscal (creditorul bugetar), în timp ce Codul civil stabilește ca părțile în contractul de fideiusiune ar fi fideiusorul – beneficiarul real al debitorului în acest caz și creditorul bugetar (organul fiscal). Astfel, CCF interpretează că în această situație de conflict legislativ devine aplicabilă norma legală cu caracter special, iar drept urmare acest contract nu se încheie între un fideiusor și creditorul bugetar, ci între debitor și fideiusorul indicat și stabilit chiar prin norma legală specială, respectiv beneficiarul real al persoanei juridice.”, arată comunicatul CCF

A doua problemă: trebuie verificată averea garantului?

O altă neclaritate este dacă persoana care garantează trebuie să dovedească faptul că are suficienți bani sau bunuri pentru a acoperi datoria.

Pentru firme (persoane juridice):

• Codul fiscal nu cere explicit ca ANAF să verifice averea garantului.
• CCF interpretează că nu este necesară această verificare prealabilă.
• Totuși, garantul răspunde cu tot patrimoniul său dacă datoria nu este plătită.

Pentru persoane fizice:

• Situația este diferită.
• Aici, garantul ales trebuie să dovedească faptul că are capacitatea financiară de a plăti.

O altă neclaritate

Nu este clar dacă este obligatoriu un contract de fideiusiune și în cazul firmelor considerate cu risc fiscal mic.

Chiar dacă legea nu spune explicit acest lucru, CCF apreciază că, interpretând toate prevederile împreună, contractul ar trebui totuși prezentat.

Concluzia simplă

Legea nouă privind eșalonarea datoriilor a fost adoptată, dar nu este suficient de clară.

Rezultatul:

• proceduri blocate,
• interpretări diferite,
• incertitudine pentru firmele care încearcă să-și plătească datoriile legal.

De aceea, consultanții fiscali cer clarificări urgente, pentru ca regulile să fie aplicate la fel peste tot în țară și procesul de eșalonare să nu se transforme într-un nou obstacol birocratic.

Astfel, din informațiile deținute de Camera Consultanților Fiscali, provenite de la consultanții fiscali care asigură asistența contribuabililor în derularea procedurilor fiscale de tipul facilităților la plată, s-a constatat că implementarea practică a noilor prevederi la nivelul organelor fiscale ridică câteva probleme de înțelegere și interpretare, care generează fie blocarea procesului de soluționare a cererilor contribuabililor, fie o aplicare neunitară de la un organ fiscal la altul.

„Am identificat aspecte concrete care necesită o clarificare urgentă din partea ANAF și/sau MF pentru deblocarea procedurilor legale legate de eșalonarea la plată aflate în curs de desfășurare la nivelul organelor fiscale și am comunicat autorităților fiscale centrale și soluțiile de aplicare corecte, în opinia noastră, împreună cu fundamentarea juridică a acestora, în scopul de a contribui cu expertiza noastră la implementarea unitară cât mai urgentă la nivel național a noilor prevederi”, a declarat Doru Dudaș, fost vicepreședinte ANAF și director general în Ministerul Finanțelor, actual președinte al Comitetului fiscal CCF.

CCF mai spune că, în cazul debitorului persoană juridică, fideiusorul stabilit prin lege către stat (creditor) în persoana beneficiarului real nu trebuie să facă dovada capabilității sale patrimoniale de a satisface creanța negarantată de debitor, răspunzând însă cu întregul său patrimoniu, precum și cu veniturile pe care le obține, iar în schimb fideiusorul pe care îl alege un debitor persoană fizică, fără a fi impus de creditor, trebuie să facă dovada capabilității sale patrimoniale de a satisface creanța garantată.

Pentru mai multe detalii, consultă adresa trimisă la MF și ANAF care conține și modul de interpretare a prevederilor de către specialiștii Camerei Consultanților Fiscali