Noul guvern: „Hurezeanu ar putea sfârși ca o mascotă pentru un regim neatractiv” – avertisment din străinătate pentru noul Ministru de Externe al României

Un portret cu lumini și umbre al noului șef al diplomației românești, Emil Hurezeanu, a fost publicat în chiar ziua instalării Guvernului de către istoricul britanic Tom Gallagher, unul dintre cei mai buni cunoscători ai României.

• În opinia sa din Contributors, pe care HotNews o reia integral, Tom Gallagher spune că Hurezeanu are erudiția și înțelegerea profundă a fenomenelor care îl poate să urmeze două căi:
• 1. ”Va putea păcăli diplomați străini creduli și eurocrați în fiecare zi a săptămânii” ca să ascundă starea deplorabilă a lucrurilor din România, ceea ce a încercat Gheorghe Maurer ca ministru de externe în comunism. 
• Sau 2. Hurezeanu poate relua drumul lui Titulescu, ”dacă își folosește carisma diplomatică și manierele rafinate pentru a apăra libertățile României”. Pentru asta ar trebui ca să fie ”o voce vigilentă și sinceră în cadrul guvernului”.
• Iată opinia lui Tom Gallagher.

Gânduri despre omul care va încerca să liniștească lumea cu privire la România

Singura urmă de amuzament oferită de marșul sumbru al evenimentelor din România este vestea că ministrul de externe va fi Emil Hurezeanu, în vârstă de 69 de ani.

Acest personaj rafinat și amabil are capacitatea de a fi un purtător de cuvânt liniștitor pentru un regim hotărât să îngroape multe dintre progresele obținute cu greu în România de la începutul secolului și să impună un directorat al privilegiaților și al celor cu coate ascuțite. Și-a construit o avere care probabil îl face unul dintre cei mai bogați jurnaliști din România.

„Hurezeanu numit la unul dintre ministerele, cel de externe, care a suferit cele mai puține adaptări la normele non-comuniste de la 1989 încoace”

Este un transilvănean multilingv și cosmopolit, persoana ideală pentru a lega relații la petrecerile diplomatice rigide.

A fost ambasador mai întâi în Germania și mai târziu în Austria, timp de un deceniu. Viena este orașul din care a fugit în anii ’80. Absolvent de drept al Universității din Cluj la sfarșitul anilor ’70, faptul că i s-a permis să călătorească în Occident arată că a știut să folosească „pile, cunoștințe și relații”, adevăratul ulei al sistemului comunist, cel puțin la mijlocul perioadei sale de existență.

Mai întâi Berlinul și, mai recent, Viena sunt posturi cruciale pentru acest regim post-comunist care a fost atât de încrezător în a induce confuzie în Vest cu privire la adevărata stare de fapt din România, încât actualul său conducător, Klaus Iohannis, a încercat chiar, fără jenă, să devină șeful NATO atunci când a apărut o poziție vacantă anul trecut. 

Hurezeanu a fost acum numit la unul dintre ministerele, cel de externe, care a suferit cele mai puține adaptări la normele non-comuniste de la 1989 încoace.

El a recunoscut în 2008, imediat după ce a fost numit să conducă un trust de presă controlat de Sorin Ovidiu Vîntu, unul dintre cei mai discutați posesori de bani noi obținuți în condițiile de „Vest Sălbatic” din anii ’90, că „nu sunt un administrator natural.”

„Un guvern care se retrage din reformă”

Fără îndoială, și-a dobândit multe dintre abilitățile necesare în cariera sa diplomatică, dar rolul său de ministru de externe va fi, în esență, cel de expert în relații publice pentru un guvern care se retrage din reformă, impune restricții economice asupra populației, dar protejează elita de orice sacrificii.

Revenirea greutăților ce vor fi întâmpinate de milioane de oameni presupune faptul că nu pot fi excluse explozii sociale, similare celor care au avut loc în anii ’90 și ulterior. Adrian Năstase și Adrian Severin au fost miniștri de externe care nu au reușit să-și convingă colegii occidentali că România merge într-o direcție normală; originile lor comuniste, pe care acum le afișează cu mândrie, s-au dovedit a fi obstacole.

Hurezeanu, care a acceptat cu entuziasm să fie consilierul lui Năstase pe vremea când acesta era prim-ministru în 2003-2004, ar trebui să întâmpine mai puține probleme de acest fel.

Îmi pot imagina cum diverșii ambasadori ai UE, care au fost trimiși la București deoarece țara (a 8-a ca mărime în Uniunea Europeană) este considerată de ca de mâna a doua, redactează deja evaluări ale noului guvern, în care numirea lui Hurezeanu este prezentată ca o dovadă că ”all ist gut in Bukarest”.

Șeful lui Hurezeanu, solidul și alunecosul sas Iohannis (care, la fel ca Hurezeanu, provine din venerabilul oraș Sibiu), a vrut să mimeze reforme politice, golindu-le însă de orice conținut. Președintele trebuie să calmeze anxietățile Occidentului legate de faptul că este perceput ca un șef de stat ilegitim, de când mandatul său a expirat acum 48 de ore, și cine ar putea fi mai potrivit pentru această misiune decât Emil Hurezeanu?

„Elegantul domn Hurezeanu va încerca”

Mai dificil pentru el va fi să explice Occidentului că decizia liberalilor și social-democraților de a-l sprijini pe ascuns pe Călin Georgescu și apoi de a anula alegerile prezidențiale, când manevrele lor i-au permis acestuia să câștige alegerile pe 24 noiembrie, a fost o eroare minoră și scuzabilă de strategie prezidențială. Dar elegantul domn Hurezeanu va încerca.

Pentru Klaus Iohannis, aprobarea și acceptarea din partea Germaniei, necesare pentru a oferi acoperire ultimei etape din „Jaful unei Națiuni”, au fost esențiale. Acesta a fost titlul unei cărți despre România, scrisă de mine, care a fost publicată exact acum douăzeci de ani.

Emil Hurezeanu a fost rugat de editura din România, Humanitas, să prezinte volumul la lansarea sa de la București. A avut amabilitatea de a-mi face onoarea și a oferit o prezentare extrem de erudită și, pe alocuri, plină de umor, în care teza cărții – despre refuzul persistent al unei elite rapace de a servi interesul național – a fost, totuși, în mare măsură ocolită.

Două căi

Domnul Hurezeanu are acum două opțiuni în fața sa. 

Poate folosi stilul său dezarmant, de om bun din Mitteleuropa, pentru a estompa și ascunde evenimentele cu adevărat retrograde din România. Dacă va reuși să distragă atenția administrației Trump, a lui Meloni în Italia și a celor care vor prelua conducerea în Germania la primăvară de la aceste evenimente nefaste, va fi o realizare profesională pentru el, dar va lăsa în urmă o moștenire dezastruoasă.

„Poate fi o voce vigilentă și sinceră în cadrul guvernului”

Aceasta va fi cu atât mai evidentă dacă tatonările și înțelegerile secrete cu Beijing și Ankara vor atrage treptat România în afara orbitei occidentale în timp ce el este ministru de externe. Este puțin probabil ca el să fie direct implicat în această trecere spre Eurasia, dar el va fi solicitat să apere noua orientare.

Pe de altă parte, Hurezeanu poate fi o voce vigilentă și sinceră în cadrul guvernului, pledând pentru un angajament autentic cu partenerii occidentali, mai ales având în vedere starea profund tulbure a vecinătății geopolitice a României. Epocile Obama/Merkel și Biden/Scholz se termină, iar dacă ar alege acest drum, ar putea aduce un serviciu real cauzei anti-totalitare din Occident. Este o cauză cu care s-a identificat cu mulți ani în urmă, când era vocea principală a României la Radio Europa Liberă, transmițând din München.

„Emite mesaje liniștitoare, dar impune autoritarism” 

Acum este momentul ca România să oprească regresul și să joace un rol constructiv în apărarea Occidentului. Dacă Hurezeanu este pregătit pentru această provocare, ar putea câștiga un loc în istorie la fel de onorabil precum cel deținut de Nicolae Titulescu, care, în calitate de ministru de externe, a încercat să mențină România în afara taberei Axei emergente în anii 1930.

În loc de asta, Hurezeanu ar putea sfârși ca o mascotă pentru un regim neatractiv, care emite mesaje liniștitoare, dar impune autoritarism și o nouă exploatare unui popor deja abuzat. 

Cazul Maurer

Acesta a fost rolul pe care Ion Gheorghe Maurer l-a jucat ca ministru de externe al României comuniste în anii 1960. Fiul unui cofetar din Alsacia, care lucrase în bucătăria primului rege al României, Carol I, Maurer, un vorbitor plauzibil de franceză și germană, a reușit să-i convingă pe americani și pe Franz-Josef Strauss din Germania că schimbările simulate ale dictatorilor comuniști Gheorghiu-Dej și Ceaușescu erau reale.

În apărarea sa, Maurer a ezitat să devină purtătorul de cuvânt al lui Ceaușescu, mai ales după ce a văzut de aproape cât de imense erau limitările acestuia. S-a abținut însă să încerce să-l înlăture, știind prea bine cât de drastice ar fi fost consecințele în cazul unui eșec.

”Există vreo șansă ca el să aleagă calea anevoioasă, dar nobilă, a lui Titulescu?”

Domnul Hurezeanu nu va avea atât de mult de suferit dacă își folosește carisma diplomatică și manierele rafinate pentru a apăra libertățile României, în loc să le saboteze. Totuși, experiența sa profesională și lunga listă de compromisuri politice sugerează că ar fi un miracol să vedem revenirea Hurezeanului care transmitea la Radio Europa Liberă în finalul secolului XX.

Există vreo șansă ca el să aleagă calea anevoioasă, dar nobilă, a lui Titulescu, în locul celei meschine și lipsite de eroism a lui Maurer? Probabil că nu. Dar cineva trebuie să-i ofere această alegere, astfel încât, mai târziu, când România va plonja într-o tragedie și o farsă și mai adânci, să nu poată spune că el, Emil, era un nevinovat bine intenționat, care a petrecut prea mult timp departe de România și nu avea nicio idee cât de nevrednici erau colegii cu care lucra.

Probabil că va putea păcăli diplomați străini creduli și eurocrați în fiecare zi a săptămânii, dar nu va putea păcăli milioane de români și ar putea ajunge curând să fie detestat pentru că le agravează suferințele, inducând în eroare lumea cu privire la starea deplorabilă a lucrurilor din România.